„Semnul exclamării” versus „semne de exclamație”: clarificări necesare pentru un limbaj corect

Mulți dintre noi se confruntă frecvent cu dileme lingvistice în ceea ce privește corectitudinea unor expresii utilizate în vorbire și în scris. Una dintre greșelile frecvente este folosirea incorectă a termenului „semne de exclamație” în loc de „semnul exclamării”. Dar care este, de fapt, diferența dintre exclamare și exclamație și cum se spune corect?

Diferența dintre exclamație și exclamare

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), termenul corect pentru semnul de punctuație format dintr-o bară verticală și un punct este „semnul exclamării”, și nici „semne de exclamație” (la plural). Definiția termenilor relevanți din DEX este următoarea:

EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. – Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. – Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare.

Prin urmare, „semnul exclamării” este forma corectă, iar utilizarea expresiei „semne de exclamație” este incorectă.

Când se folosește semnul exclamării

Semnul exclamării este un semn de punctuație utilizat pentru a exprima emoții puternice sau pentru a accentua un enunț. Se folosește în următoarele situații: după interjecții, după vocative, la sfârșitul propozițiilor exclamative și în propoziții imperative.

Pe lângă confuzia dintre „semnul exclamării” și „semne de exclamație”, există și alte greșeli frecvente în vorbire și scriere, cum ar fi: folosirea cuvântului „servici” în loc de „serviciu”, „vroiam” în loc de „voiam” și „decât” în loc de „doar” în anumite contexte.

Înțelegerea și corectarea acestor greșeli ne ajută să ne îmbunătățim limbajul și să comunicăm mai eficient și mai precis.