Sfaturi pe care Franz Kafka ni le-a oferit prin opera lui

Dacă ați citit ceva scris de Franz Kafka, probabil ați terminat cu un anume sentiment deprimant, confuz, de frustrare sau orice combinație a acestor stări. Operele sale sunt celebre pentru profunzimea și sobrietatea lor, poate chiar par să. Ceea ce a dus la folosirea numelui său ca adjectiv pentru situații aparent fără rezolvare, labirintice. Există, totuși, o înțelepciune ascunsă în ele dar și în felul în care și-a trăit viața. Care te ajută chiar și în cele mai kafkiene situații. Nu ai timp să-i citești toate lucrările? Am creat o listă cu câteva dintre lecțiile de viață pe care le veți învăța prin intermediul lor.

Franz Kafka și cele mai importante aspecte ale vieții

1. Spune adevărul.

În timp ce Kafka este un scriitor cunoscut în primul rând pentru ficțiunea sa, în viață a fost dedicat adevărului. Potrivit celui mai bun prieten al său, Max Brod, „veridicitatea absolută” a fost una dintre caracteristicile care l-au făcut să fie cine era. Într-un fel, acest lucru se reflectă în poveștile sale. Necinstea este un obstacol cu ​​care se confruntă multe dintre personajele sale sau, dimpotrivă, se confruntă cu probleme atunci când adevărurile pe care le spun sunt considerate minciuni. Pentru o persoană cinstită într-o lume necinstită, ne spune Kafka, viața poate fi dificilă.

2. Vor exista obstacole.

Kafka s-a confruntat cu mai mult decât  obstacole – o relație dificilă cu tatăl său când era în creștere, fiind evreu în lumea germano-cehă de la Praga în timpul vieții sale, nu a avut niciodată o relație romantică durabilă pe care și-a dorit-o întotdeauna. Apoi a contractat tuberculoza într-o perioadă în care nu exista nici un remediu pentru boală, doar pentru a numi câteva. Toate acestea se reflectă în scrierile sale, spunându-ne din nou și din nou că viața, în loc să se desfășoare pentru împlinirea ta, va pune întotdeauna obstacole în calea ta.

3. Fii precis

Precizia și conștiinciozitatea au fost două dintre celelalte trăsături ale scriitorului Kafka, două trăsături observate de prietenul său Max Brod. Această conștiinciozitate și apoi modul său precis de a înregistra lucrurile pe care le-a simțit și observat retrospectiv fac parte din ceea ce l-a făcut un scriitor excepțional. Nu numai că a fost capabil să vadă detalii ale caracterul uman și despre tot felul de interacțiuni pe care observatorul mediocri le-ar trece cu vederea, dar a reușit apoi să le transfere fără probleme în scrierea lui. Uită-te la întreaga imagine, dar descoperă-i detaliile cheie.

4. Lăsați deoparte timpul pierdut

Scrierea, pentru Kafka, era ceva ca o rugăciunii și, ca atare, trebuia să o facă în pace și liniște. Deși a fost crescut după tradiția evreiască și avea un bar mitzvah, angajamentul său cu iudaismul ca religie s-a încheiat acolo. Scrierea a fost cea care a luat locul vieții sale spirituale – iar lumea se bucură de operele lui pentru asta. Orice înseamnă pentru tine acel timp liniștit – scris, rugăciune, statul în pat pentru a reflecta asupra zilei trecute și a dimineții viitoare – viața ta va fi mai bună dacă o vei trăi.

5. Birocrația este cea mai rea

Kafka a trăit într-o perioadă de birocrație guvernamentală înfloritoare – mai întâi în anii morții Imperiului Austro-Ungar, apoi în Prima Republică Cehoslovacă, o țară care a construit regulile și birocrația pentru a-și ordona mai bine diversitatea populației. De asemenea, a lucrat în industria asigurărilor și a studiat dreptul – așa că nu este o surpriză faptul că lucrul prin complexitatea misterioasă și imposibilă a birocrației este o temă care își găsește adesea locul în cărțile sale. În Castelul, de exemplu, unde personajul principal (alertă spoiler!) Își petrece întregul roman încercând să-și croiască drum prin blocajele amenajate pentru a ajunge la castelul care stăpânește zona.

6. Dacă ai prieteni poate că ei știu ce este mai bine pentru tine

Cel mai bun prieten al lui Franz Kafka, Max Brod, a fost un om constant de-a lungul scurtei vieți a lui Kafka, după ce s-au întâlnit în timp ce erau amândoi studenți la drept. Ambii scriitori, au participat activ la activitățile unui grup de scriitori din Praga și-au respins ideile reciproc. În cele din urmă, însă, Brod l-ar fi trădat pe Kafka pentru binele mai mare. În timp ce murea de tuberculoză, Kafka i-a încredințat lui Brod sarcina să-i ardă toate manuscrisele când a murit. Cu toate acestea, Brod, recunoscând talentul de neegalat al prietenului său, nu a urmat cererea prietenului său și, în schimb, le-a publicat.

7. Luptă-te cu sistemul

Legat de tema birocrației, eroii lui Kafka se luptă adesea împotriva unui factor malefic necunoscut și îndepărtat, care creează dificultăți în viața lor – ca în Castelul sau Procesul. Totuși, personajele continuă să dea riposteze, în propriul lor mod de a se lupta, respectarea regulilor absurde nu are sens, așa că ripostați atunci când sistemul vă transformă într-o victimă.

8. Dedicați-vă meseriei voastre

Kafka și-a petrecut viața având slujbe care-i plăteau facturile, dar știm cu toții că scrisul a fost ceea ce l-a ținut în viață, prin care a trăit și a excelat. Viața lui ilustrează adevărata dăruire: să lucrezi pentru întreaga ta viață pentru ceva care poate nu îți oferă un imediat succes, dar îți dă împlinire. Ceea ce nu ar trebui să înveți de la Kafka pe această temă este lipsa lui de încredere în sine. Motivul pentru care i-a cerut lui Brod să-i distrugă scrierile a fost credința lui că nu meritau păstrate.

Kafka nu zâmbea prea des în poze

Franz Kafka zâmbește rar în fotografii. Ochii lui pătrunzători privesc cu o tristețe inerentă. „Viața mea este o ezitare înainte de naștere”, notase el în jurnalul său. Încă din copilăria timpurie, un complex profund de inferioritate și vina i-au modelat psihicul interior. Hermann Kafka, tatăl său exigent și autocratic, i-a găsit vina pentru aproape orice și a înăbușit copilăria și tinerețea singurului său fiu în viață, în timp ce mama iubitoare, dar timidă, Julie Löwy, de obicei ia luat partea tatălui.

„Timiditatea”, a scris Kafka, este „considerată nobilă și bună, deoarece oferă puțină rezistență la impulsurile agresive ale altor persoane”. Deși și-a iubit și urât în egală măsură tatăl. Bărbatul „care era măsura tuturor lucrurilor” și s-a străduit să se ridice la înălțimea așteptărilor tatălui, nu a putut niciodată să depășească această distanță față de părinții săi și a simțit de mai multe ori dorința profundă de a se desprinde de ei.

Mai târziu, de-a lungul vieții sale, fiul chinuit, și-a revărsat sentimentele asupra acestei relații tulbure tată-fiu în O scrisoare către tata– o epistolă lungă de o sută de pagini care nu a ajuns niciodată la destinatar. Cu excepția iubitei sale surori, Ottla, rareori se putea conecta sau comunica cu membrii familiei sale. Deși a petrecut o mare parte a vieții sale trăind cu ei. Această dihotomie este intrinsecă în opera lui Kafka și în tot ce a însemnat el, chiar și în viața lui personală. Sau în personajele romanelor și poveștilor sale, care sunt chinuiți de sentimente de vinovăție. A trebuit să fie târât la școală pentru că ura să meargă, a avut o criză nervoasă din cauza presiunilor consecvente a studiilor sale. Chiar dacă nu a fost un student prost, chiar prin viața sa de student a fost întotdeauna nesigur cu privire la propria sa capacitate.

,,Ai sacrificat totul pentru copiii tăi și mai ales pentru mine, ca urmare, eu am trăit întotdeauna fără nici o grijă și în belșug, am avut libertatea deplină să învăț ce am vrut, n-am avut nici un motiv să mă preocup de grijile vieții de toate zilele sau să resimt vreo altă grijă de orice fel; tu, în ce te privește, nu îți e pretins nici o mulțumire pentru toate acestea, știi foarte bine ce înseamnă <<recunoștința copiilor>>” ,,Scrisoare pentru tata” .