Dacă ești chimist și faci o descoperire crucială, este posibil să numești particulele sau compusul după numele purtat de tine. Însă psihologii au avut întotdeauna un stil de artă liberală atunci când vine vorba de descoperirile lor. Psihanaliștii precum Sigmund Freud și psihologii au folosit personaje fictive în teoretizarea descoperirilor făcute, reușind să descrie tot felul de condiții mentale. Iată unele dintre acele tulburări psihice cu trimiteri literare. Probabil veți trece cu bine de sindromul Alice în Țara Minunilor sau Peter Pan, dar dacă suferiți de sindromul Rapunzel, trebuie să consultați un medic.
Sindroame și condiții psihologice cu denumiri de personaje fictive
1. Sindromul Huckleberry Finn. Este uneori folosit ca termen pentru chiulul din copilărie. Credeți că copiii neîncrezători în forțele proprii „ies cu o plută pentru a merge la pescuit” sau, poate mai probabil în aceste zile, sunt încadrați aici copiii care stau să piardă timpul cu jocuri video. Acesta apare și în cărți ca un complex psihodinamic. În Dicționarul medicinei moderne J. C. Segen explică faptul că începe adesea ca o rebeliune tinerească, dar evoluează spre „schimbări frecvente în locurile de muncă și absentism când ajungi adult”. Se crede că este un răspuns față de respingerea suferită din partea părinților sau de la sentimente profunde de inferioritate și de depresie.
2. Sindromul Othello. În 1955, John Todd și Kenneth Dewhurst au publicat o lucrare în se care detaliază așa-numitul „sindrom Othello”. Această denumire după un personaj shakespearian face referire la o formă periculoasă de psihoză… a cărei temă centrală constă într-o credință delirantă în infidelitatea soțului/ soției.
Othello își ucide soția, pe Desdemona, pentru că era convins, din motive iraționale că l-a înșelat. Unele studii sugerează că această afecțiune este cea mai frecventă la bărbații mai în vârstă cu o tulburare neurologică, mai degrabă decât una psihiatrică. Poate duce oamenii în punctul de a ucide partenerii sau, cel puțin, să îi supună testelor de minciuni.
3. Sindromul Pollyanna. Unii psihologi folosesc termenul „sindrom Pollyanna” pentru a se referi la un optimism irealist, chiar periculos. Un studiu sugerează că poate afecta negativ pacienții cu dizabilități și familiile lor.
4. Sindromul Dorian Gray. La fel ca în creația lui Oscar Wilde, Dorian Gray, persoanele care suferă de această tulburare dismorfică a corpului au o preocupare obsesivă pentru atractivitatea lor fizică. Acestea nu se împacă bine cu procesul de îmbătrânire și apelează frecvent la chirurgie plastică, medicamente de anti-impotență sau vopsele de păr pentru a-și păstra tinerețea cât mai mult timp.
5. Complexul Cenușăresei. Colette Dowling a popularizat termenul de „complexul Cenușăresei” în anul 1981 prin cartea cu același nume. Aceasta a descris o condiție strict feminină în care femeile se tem subconștient de independență.
După cum a explicat Dowling „Femeile sunt aduse în stadiul în care să depindă de un bărbat și să se simtă singure și în pericol fără unul… Complexul Cenușăresei duce la un comportament necorespunzător sau ineficient la locul de muncă, la anxietatea față de succes, la teama că independența va duce la pierderea feminității”.
Această dorință ascunsă de dependență determină femeile afectate să caute un partener de sex masculin (sau „prinț”) care cred ele le pot duce într-un castel imaginar, loc de unde își pot expedia problemele.
Sursa: soulandspiritmagazine.com
6. Complexul Superman. În funcție pe cine întrebați, un „complex Superman” se poate referi la unul dintre aceste două lucruri. Dacă îl întrebi pe dr. Fredric Wertham, psihiatrul care a condamnat benzile desenate la o subcomisie din Senat în 1954, este o condiție dăunătoare în care cineva se bucură de fantezii.
Este o anumită bucurie sadică de a vedea alte persoane pedepsite în timp ce eroul rămâne neatins. Dacă vrei să știi mai multe ar trebui să-l întrebi probabil pe Max Carey. Carey a scris The Superman Complex, o carte care spune de persoanele cu un complex Superman tind să creadă că pot rezolva orice problemă și sacrifică orice pentru a-și duce la bun sfârșit munca.
7. Sindromul Peter Pan. Oricine a vizionat un film cu Judd Apatow cunoaște bine sindromul Peter Pan. Cei care îl au pur și simplu refuză să crească. Aceștia încearcă să zboare, dar în încercarea lor de a evita vârsta adultă, ar putea să își stabilească obiective imposibile, să abuzeze de alcool și droguri.
8. Sindromul Alice în Țara Minunilor. Persoanele diagnosticate cu sindromul Alice în Țara Minunilor au o problemă gravă cu percepția. În esență, viața de zi cu zi pentru ei este ca acele scene „Mănâncă-mă” din Alice în Țara Minunilor: obiectele par imposibil de mici sau înfricoșător de mari. Tulburarea afectează în primul rând copiii și nu este disponibil în prezent niciun tratament. Dar tinde să se estompeze pe măsură ce copiii cresc, de obicei în jurul adolescenței lor târzii.
9. Sindromul Rapunzel. Rapunzel era cunoscută pentru că își lăsa părul, dar cei care suferă de „sindromul Rapunzel” îl mănâncă. Această afecțiune este extrem de rară – și extrem de înfricoșătoare – este rezultatul unei combinații de tricotilomanie (strângerea de a scoate părul cuiva) și trichofagie (compulsia de a mânca părul cuiva). Părul consumat se acumulează într-o bilă în stomac, ceea ce duce la o mulțime de probleme digestive.
Sursa: fictionalfox
10. Sindromul Ophelia. După cum vă puteți aminti, Ophelia este iubita lui Hamlet, aflată în suferință, din faimoasa tragedie a lui Shakespeare. Dr. Ian Carr a împrumutat numele pentru o afecțiune neuropsihiatrică pe care a descoperit-o la propria sa fiică adolescentă. Mai întâi a observat că o parte din „precizia sclipitoare a conversației ei” dispăruse. Apoi a început să experimenteze pierderi de memorie, halucinații și depresie.
Au descoperit tulburarea psihică, a fost stimulată de limfomul lui Hodgkin. Tratamentul său de succes a restabilit-o pe fiica lui din punct de vedere neurologic, în cea mai mare parte – cu excepția faptului că a lipsit un mare decalaj de luni din memoria ei. Studii ulterioare au descoperit că pacienții cu limfom Hodgkin au prezentat adesea modificări de personalitate la fel de bizare înainte de detectare.
