Nu cred că există cineva în această lume care să nu știe cât de importantă este o dantură sănătoasă și ce probleme pot cauza cariile. Dacă stomatologii susțin că efectele dinților cariați sunt respirația urât mirositoarea, răspândirea bacteriilor și dureri insuportabile uneori, Henry Cotton vede altfel lucrurile. Medicul psihiatru a ajuns la concluzia că o dantură cu probleme cauza nebuniei unor pacienți, așa că a încercat forme neortodoxe de tratament. Din păcate, teoria sa nu a vindecat pe nimeni, ci din contră, a ucis mulți pacienți.
Henry Cotton s-a născut pe 18 mai 1876 în Virginia. Despre familia și copilăria medicului nu se cunosc prea multe detalii, însă este posibil să fi provenit dintr-o familie cu posibilități financiare. A urma studiile în Europa, fiind elevul celor mai legendari medici psihiatri ai acelei vremi. Sub îndrumarea lui Emil Kraepelin și a lui Alois Alzheimer a învățat multe despre nebunie și modul în care ea poate fi tratată. Un alt profesor care i-a ghidat pașii în carieră a fost Adolf Meyer. Acesta este un nume emblematic în domeniul psihiatriei, fiind primul medic care și-a dat seama că problemele mentale sunt de fapt legate mai mult de personalitatea umană și mai puțin de creier. El recomanda terapii individuale și schimbări ale obiceiurilor de zi cu zi.
Meyer susține în teoriile sale că o altă problemă majoră în nebunie ar fi bacteriile. După multe studii efectuate pe pacienții săi, acesta a observat că persoanele care au febră mare încep să aibă și halucinații. Această teorie l-a fascinat cel mai mult pe Henry Cotton, așa că a început să aprofundeze idee și să facă studii amănunțite pe mai mulți pacienți. Atunci când s-a demonstrat că sifilisul produce leziuni pe creier și provoacă demență, medicul a primit o confirmare pentru teoriile sale.
„Remediile” îngrozitoare ale lui Henry Cotton încep să fie puse în aplicare
În anul 1907, medicul ajunge directorul Spitalului de Psihiatrie Trenton, iar celebritatea lui începe să apară. Nu a pierdut timpul cu prea multe studii, ci a început să își pună în practică teoriile legate de bacterii. Se pare că cei mai mulți pacienți sufereau de nebunie din cauza cariilor dentare, așa că acesta era primul proces pentru tratare. A început să scoată dinții pacienților, oricât de puțin aceștia erau afectați. Nu conta dacă era vorba doar despre o carie mică sau un abces. Totul trebuia scos pentru ca halucinațiile sau alte simptome de acest gen să dispară. Henry Cotton credea atât de mult în această teorie încât, pentru a preveni viitoarele probleme psihice, acesta și-a scos propriii dinți. Soția sa și cei doi fii au avut parte de același tratament.
În ziua de astăzi, această teorie pare mai degrabă o nebunie decât o realitate, însă medicul credea cu tărie că gura este principala sursă de bacterii. Dacă scoaterea dinților nu dădea rezultate, existau și alte cauze. Amigdalele și polipii erau următoarele eliminate. Chiar dacă a văzut că toate aceste intervenții nu ajută, psihiatrul nu s-a oprit cu această teorie, ci a trecut la pasul următor. Splină, colon, vezică biliară, ovare, testicule sau alte organe urmau să fie îndepărtate pentru a elimina bacteriile din organism. Henry Cotton a observat că unul din trei pacienți operați mureau, însă vina aparținea infecției, care a ajuns mult prea departe, în niciun caz lui. Medicul vedea lucrurile din cu totul alt unghi. Pacienții care rămâneau în viață după intervențiile sale erau vindecați în proporție de 85%, ceea ce reprezenta clar o reușită.
Succesul medicul a început să apară, publice fiind făcute doar reușitele. Comunitatea științifică i-a adus laude pentru munca sa, iar oamenii bogați care sufereau de probleme psihice îi cerea ajutorul. Spitalul Trenton a devenit cel mai bun cu privire la tratarea nebunilor, iar intervențiile lui Cotton erau considerate miraculoase. Adolf Meyer, fostul profesor al celebrului medic, a auzit despre vindecările miraculoase și a trimis un inspector să facă un raport despre munca eminentului său student. Din păcate, Phyllis Greenacre nu a fost mult prea încântată de tot ceea ce se întâmpla în spital, ci din contră.
Vindecările miraculoase nu sunt decât o minciună! Un raport complet scoate la iveală escrocheriile făcute de celebrul medic
Legendarul psihiatru nu era nici pe departe un medic atât de bun pe cum se zvonea, ci era un escroc care voia să obțină faimă cu orice preț. Credea atât de mult în teoriile sale legate de bacterii încât mă întreb dacă nu cumva și el suferea de probleme psihice grave. Pacienții săi treceau prin clipe cumplite, de multe ori aceștia fiind duși cu forța în sala de operații, chiar dacă ei se opuneau și țipau. Familiile nu erau consultate în ceea ce urma să li se întâmple bolnavilor, ci aflau ulterior că persoana dragă lor a rămas fără dinți sau chiar a murit. Phyllis Greenacre a avut un adevărat șoc atunci când a mers să facă raportul ei și a declarat că pacienților le era extrem de greu să comunice din cauza lipsei dinților. Nici comportamentul acestora nu era deloc normal, așa că inspectorul a început cu adevărat o anchetă.
Registrele în care erau trecute intervențiile și tratamentele era completate haotic. Nimic din ce era trecut acolo nu arăta un succes extrem de mare așa cum se zvonea, ci din potrivă. Din tot ceea ce a găsit, nimic nu părea să fie normal, iar tratamentele pacienților erau necorespunzătoare. Phyllis Greenacre a descoperit că niciunul dintre pacienții lui Henry Cotton nu au fost vindecați complet. Scoaterea diverselor organe sau a dinților nu a ajutat pe nimeni să își revină din nebunie. Această anchetă a scos la iveală lucruri îngrozitoare, pe care medicul psihiatru a încercat să le țină ascunse. Jumătate din pacienții din Spitalul Trenton au murit din cauza intervențiilor chirurgicale făcute de medicul nespecializat în acest domeniu. Greenacre a scris toate neregulile descoperite în raportul său, însă munca ei a fost în zadar. Atunci când i-a prezentat situația lui Adolf Meyer, acesta a refuzat să publice ancheta pentru a nu-i strica reputația și cariera lui Henry Cotton.
Mult prea plin de sine, medicul psihiatru a renunțat la postul de director de spital în anul 1930 și a deschis propriul cabinet. El a continuat să aplice teoriile sale nebune pe pacienții dornici să scape de problemele mentale. Din păcate, sute de oameni au fost măcelăriți în tot acest timp și nimeni nu a luat măsuri, chiar dacă se aflase despre modul morbid în care Henry Cotton își desfășura activitatea. După trei ani de la deschiderea propriului cabinet, pe 18 mai 1933, medicul se stinge din viață în urma unui infarct.
Henry Cotton este mai degrabă un criminal decât un medic psihiatru
Ceea ce a făcut Cotton nu era un tratament, ci mai degrabă o maltratare a pacienților cu boli mintale. În timp ce unii psihiatri îi lăudau munca, alții au fost sceptici cu privire la teoriile medicului. El a reușit să scape destul de ușor de criticile aduse muncii sale și chiar a concediat toate cadrele medicale de sex masculin din spital, pe motiv că aceștia ar fi mult prea duri cu pacienții. Toate ideile sale au fost răspândite în întreaga lume, psihiatru ținând prelegeri în Europa și în SUA despre efectele negative ale bacteriilor.
Metodele lui Henry Cotton au devenit extrem de cunoscute, însă mai mulți pacienți și familiile acestora au protestat. În urma nemulțumirilor acestora, o nouă anchetă a avut loc în spitalul unde medicul a fost director vreme de aproximativ 30 de ani. Au fost examinate dosarele a 645 de pacienți care au fost supuși intervențiilor medicului și alți 407 care au scăpat de maltratare. Registrele nu arătau deloc succesul medicului psihiatru ci din contră. Rata de recuperare a fost mult mai mare în cazul pacienților a căror dinți și organe au rămas neatinse. În cazul persoanelor care au „beneficiat” de tratamentul miraculos, aproximativ jumătate din aceștia au murit fie pe loc, fie ulterior, din cauza complicațiilor survenite în urma intervențiilor chirurgicale. În întreaga sa carieră, medicul și asistenții lui au scos peste 11.000 de dinți și au ucis sute de persoane.
