Raportul dat publicității de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a dezvăluit o creștere îngrijorătoare a numărului de șomeri în România, în luna iulie a acestui an.
Potrivit datelor prezentate, numărul total de persoane fără loc de muncă a ajuns la 228.158, înregistrând o creștere de 2.216 de persoane în comparație cu luna anterioară. Mai mult decât atât, peste jumătate dintre acești șomeri nu beneficiază de ajutor de la stat, o situație care pune în pericol stabilitatea și bunăstarea acestora.
Din totalul de 228.158 de persoane șomere, 191.092 nu primesc nicio formă de indemnizație de șomaj, în timp ce 37.066 beneficiază de acest sprijin financiar din partea statului. Este evident că numărul celor care se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă și care nu primesc niciun sprijin financiar este foarte mare, ceea ce denotă o problemă profundă în sistemul de ocupare a forței de muncă din România.
Analizând datele prezentate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, se observă o discrepanță semnificativă în ceea ce privește numărul de șomeri din mediul urban și cel din mediul rural. Astfel, la finele lunii iunie, numărul de șomeri din mediul urban a fost de 65.820, în timp ce în mediul rural acesta a fost de 162.338. Această diferență semnificativă evidențiază o inechitate a șanselor de angajare în funcție de zona geografică, ceea ce poate contribui la perpetuarea unor dezechilibre sociale și economice între aceste două medii.
Ponderea șomajului la diferite grupe de vârstă și nivel de instruire
Raportul prezentat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă pune în evidență faptul că șomajul afectează în special anumite categorii de vârstă și nivel de instruire. Astfel, cel mai mare număr de șomeri se înregistrează în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 40 și 49 de ani, urmate de cele cu vârsta peste 55 de ani. La polul opus, se află persoanele cu vârsta între 25 și 29 de ani, care se confruntă într-o măsură mai mică cu problemele șomajului.
Referitor la nivelul de instruire, situația este îngrijorătoare pentru cei care nu au studii sau au doar nivel primar de instruire. Aceștia reprezintă aproape o treime din totalul șomerilor înregistrați, semnalând un decalaj în accesul la educație și la oportunități de angajare pentru această categorie de persoane. De asemenea, numărul redus de șomeri cu studii universitare reflectă și un sistem de educație care nu reușește să pregătească suficiente forțe de muncă calificate pentru piața de muncă actuală.
