Sturdza Vodă și Marghioala Iamandi: O poveste de iubire interzisă care a schimbat destinul unui oraș

În Bârlad, un oraș cu o istorie bogată și plin de legende, se ascunde una dintre cele mai frumoase povești de dragoste interzisă din secolul al XIX-lea. Potrivit tradiției locale, Grădina Publică a fost construită la inițiativa domnitorului Mihail Grigore Sturdza, nu doar pentru a oferi un spațiu de recreere locuitorilor orașului, ci pentru a impresiona o femeie de o frumusețe răpitoare: Marghioala Iamandi, soția unui boier erudit. Această poveste de dragoste a influențat profund orașul, lăsând moștenire unul dintre cele mai impresionante parcuri ale epocii.

Un cadou regal de la vodă pentru femeia care i-ar fi cucerit inima

Pentru a pune într-un mod grandios acest plan în aplicare, domnitorul a ordonat defrișarea unei păduri seculare din nordul orașului Bârlad. Locul ales nu era deloc întâmplător: era aproape de conacele boierilor, iar terenul se preta unei amenajări spectaculoase. Domnitorul a solicitat tuturor proprietarilor din zona Tutovei să trimită puieți din cele mai frumoase esențe de copaci. Sub supravegherea grădinarului Schteiner de la Epureni, grădina a fost amenajată pe o suprafață de 15 hectare. Au fost plantați ulmi, frasini, stejari, tei, paltini și arbuști decorativi, creând un peisaj de basm.

Această grădină nu era doar un spațiu verde, ci un simbol al rafinamentului, cu alei geometrice, un havuz central înconjurat de bănci și grilaje de lemn, un loc de promenadă pentru întreaga elită a orașului.

Grădina Publică: un loc de cultură și socializare pentru localnici

Pe lângă frumusețea sa, Grădina Publică a devenit rapid un centru de socializare pentru bârlădeni. Duminica, fanfarele militare și taraful de lăutari umpleau aerul cu muzică, atrăgând atât boieri, cât și oameni simpli. Oamenii aduceau mâncare și băutură de acasă sau cumpărau de la negustori, transformând grădina într-un loc de sărbătoare.

Momentul culminant al importanței parcului în istorie a fost în anul 1857, când, în plină luptă pentru Unirea Principatelor Române, grădina a devenit locul unde localnicii au promovat dezideratul național. Se spune că liderii unioniști ai orașului au convins (sau forțat) lăutarii să interpreteze „Hora Unirii”, în ciuda interdicțiilor vremii.

De-a lungul anilor, parcul a trecut prin multiple transformări. Primele îmbunătățiri notabile au fost realizate în 1865, sub conducerea primarului Andrei V. Ionescu. Inspirat de omul de cultură Iacov Antonovici, primarul a modernizat spațiul prin instalarea de bănci de fier, felinare de iluminat, un pavilion central pentru adăpostirea vizitatorilor în caz de ploaie și sere cu cuptoare pentru plante exotice.

Legenda Marghioalei Iamandi: mit sau realitate?

Istoricii locali au analizat mult această poveste, încercând să găsească dovezi ale existenței Marghioalei Iamandi. Profesorul Marcel Proca menționează că, deși legenda este frumoasă, nu există documente care să ateste prezența acestei boieroaice la Bârlad. Totuși, există indicii că domeniul unde se presupune că locuia era situat în apropierea Grădinii Publice, pe terenul unde astăzi se află FEPA.

Chiar dacă nu avem certitudinea existenței idilei dintre Sturdza Vodă și Marghioala Iamandi, frumusețea Grădinii Publice rămâne un martor tăcut al unei iubiri interzise, a unei epoci romantice și a unei moșteniri culturale impresionante. Astăzi, Grădina Publică din Bârlad continuă să fie un loc de promenadă, recreere și admirație, purtând cu sine misterul unei povești de dragoste care a schimbat destinul unui oraș.