Monden > Diverse > Istorie > Sylvia Plath despre o artă a suferinței care vorbește despre o altfel de trăire
Istorie

Sylvia Plath despre o artă a suferinței care vorbește despre o altfel de trăire

Sylvia Plath despre o artă a suferinței care vorbește despre o altfel de trăire
Sursa: latimes.com

Sylvia Plath: poeta totală

Sylvia Plath este prima poetă care reușește să spargă toate barierele dintre artă și realitate. Citind poezia acesteia devii părtașul suferinței sale. Departe de a da dovadă de un psihism simulat, sau de un biografism lipsit de implicare. Ești pus să participi în spectacolu vieții ei. Sylvia Plath a fost o tânără frumoasă și talentată, față de care așteptările erau foarte mari. Dar visele sale au fost poate strivitor de mari. Tânăra poetă ascundea o fire extrem de fragilă. La prima ei încercare de a se sinucide s-a dus la mormântul tatălui ei unde a înghițit foarte multe pastile. Detaliile legate de această perioadă din viața ei sunt cuprinse în carte de natură auto-biografică, „Clopotul de sticlă”.

Pe măsură ce poezia lui Plath a devenit mai autobiografică și intimă. Aproape toate poeziile din Ariel (1965), considerate cea mai fină lucrare și scrise în ultimele câteva luni ale vieții sale, sunt relatări personale ale furiei, nesiguranței, fricii și a unui sentiment extraordinar de singurătate și moarte. Găsise vocea pe care încercase să o exprime atât de mult timp. Violent și viu în descrierea sa despre sinucidere, moarte și brutalitate, Ariel a șocat criticii, în special mai multe poezii care îl compară pe tatăl său cu un membru al naziștilor (membri ai partidului de guvernământ din Germania, 1933–45, care au ucis șase milioane de evrei) în timpul celui de-al doilea război mondial [1939–45], care a fost un război luptat între Marea Britanie, Franța, Uniunea Sovietică și Statele Unite împotriva Germaniei, Italiei și Japoniei).

Sylvia Plath despre o artă a suferinței care vorbește despre o altfel de trăire

Sursa: Vulture

Sylvia Plath s-a născut la Boston, Massachusetts, la 27 octombrie 1932, la Otto și Aurelia Plath. Tatăl ei, profesor de biologie la Universitatea Boston și o autoritate bine respectată asupra apiculturii. Acesta a murit când avea opt ani. A fost lăsată cu sentimente de mâhnire, vinovăție și furie care ar fi bântuit-o pe viață și au determinat-o să-și creeze majoritatea poeziei. Plath a dat aspectul de a fi un copil bine ajustat social. De asemenea, a fost o studentă excelentă care și-a încântat profesorii din Winthrop, Massachusetts.  Avea doar opt ani și jumătate când a fost publicată prima ei poezie în Boston Herald.

Cuplul care ar fi trebuit să fie perfect

În august 1952 Plath a câștigat un concurs de ficțiune susținut de Mademoiselle, câștigând-o pe post de redactor invitat la revista în iunie 1953. Experiențele sale din New York, au deprimat și ulterior au devenit baza romanului său The Bell Jar (1963). La întoarcerea acasă, Plath, obosită de imaginea ei de fată perfectă-americană. Are parte de o puternică depresie. A încercat să se sinucidă și a primit tratamente sub formă de șoc electric. În februarie 1953 ea și-a revenit suficient pentru a reveni la Colegiul Smith. A absolvit și a câștigat o bursă Fulbright la Universitatea Cambridge din Anglia. Loc în care l-a cunoscut-o pe viitorul ei soț, poetul Ted Hughes (1930–1998). S-au căsătorit în iunie 1956 la Londra, Anglia.

Poeta nota în jurnalul său: „tânjesc după cineva care să mă facă să-l uit pe Richard. Merit asta, o iubire răvăşitoare, dar care să nu mă distrugă. Doamne, cât mi-aş dori să gătesc, să mă aşez la casa mea şi să fiu în visurile unui bărbat şi să scriu. Mă gândesc întruna la posibilitatea unei asemenea iubiri. Dar mă şi sperie. Enorm”.

Plath și soțul ei au fost invitați ca scriitori în reședință la Yaddo, în Saratoga Springs, New York, unde au locuit și au lucrat timp de două luni. Aici a scris multe dintre poeziile culese în The Colossus (1960), primul ei volum de poezii. Primul ei copil, Frieda, s-a născut în 1960. Un alt copil, Nicholas, s-a născut doi ani mai târziu.

Viața Sylviei Plath sub un clopot de sticlă

S-au mutat foarte repede împreună într-o locuinţă din Chalcot Square, din apropiere de Londra, deţinută de Assia Wevill, care avea să îi devină amantă lui Ted. În 1962 l-a născut pe Nicholas. Câteva luni mai târziu de la nașterea fiului său a avut un acces de furie, a încercat să se sinucidă când era la volanul unui automobil, apoi a distrus toate caietele de ciorne.

Sylvia Plath despre o artă a suferinței care vorbește despre o altfel de trăire

Sursa: pinterest

Plath nu a putut scăpa de tragedia care i-a invadat și i-a măcinat întreaga ei viață personală. Până în februarie 1963 căsătoria ei se încheiase. Era bolnavă și trăia la marginea unei alte avarii, în timp ce avea grijă de doi copii mici într-un apartament mic din Londra, Anglia, în perioada celei mai reci de ani. Pe 11 februarie s-a ucis. Ultimul lucru pe care l-a făcut a fost să-i lase copiilor sale două căni de lapte și o farfurie cu pâine măcinată.

Sylvia s-a sinucis atunci când viața și-a arătat doar colții nefericirii. Totul în jurul ei se destrămase, ea devenise acest clopot de sticlă care nu putea face mai mult în fața furtunii. Era o iarnă grea în Londra, ea și copiii locuiau într-un apartament neîncălzit. Relația dintre ea și Ted era încheiată.

În dimineața zilei de 11 februarie 1963 a deschis larg ferestrele și a sigilat cu bandă adezivă și cârpe umede ușa de la camera copiiilor. Apoi s-a dus în bucătărie unde a dat drumul la gaze și a băgat capul în cuptor. Înainte închisese și sigilase și de data aceasta, ușa. În octombrie 2010  fusese descoperit un poem neterminat al lui Ted Hughes, numit Last Letter. Unul în care vorbea despre ultimele zile ale Sylviei Plath. S-a creat zarvă mare în jurul acestei descoperiri. Se pare că poetul fusese profund marcat de această întâmplare de un tragism paroxistic.