Home > Cultură > Istorie > Tropaeum Traiani , monument roman sau opera Marelui Preot al dacilor?
Cultură Istorie

Tropaeum Traiani , monument roman sau opera Marelui Preot al dacilor?

Tropaeum Traiani , monument roman sau opera Marelui Preot al dacilor?

Înalt de 42 m, Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani a fost inaugurat în anul 109 d.Hr. pe un platou de la Adamclisi, în memoria victoriei obţinute acolo de legiunile romane ale împăratului Traian în timpul primului război dacic din anii 101-102 d.Hr.

Construit între anii 106-109 d.Hr., în formă circulară, cu un diametru de circa 38,3 metri, Monumentul Triumfal este alcătuit dintr-un nucleu cilindric înconjurat la bază de o platformă circulară cu şapte trepte de piatră.

Pe nucleul cilindric se aflau, de jur împrejur, 54 de metope din piatră din care s-au mai păstrat doar 49, sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor dintre daci şi romani.

Deasupra nucleului se înalţă un acoperiş tronconic îmbrăcat în solzi din piatră şi un soclu hexagonal, înalt de şase metri, pe care se află Trofeul propriu-zis.

Închinat lui Marte

Acesta înfăţişează o armură clasică romană, cu armele de luptă, şi are la bază arme şi prizonieri sculptaţi tot în piatră. Pe una dintre feţele soclului hexagonal a fost descifrată o inscripţie conform căreia monumentul a fost închinat „Zeului Marte, răzbunătorul” (Mars Ultor).

Locul amplasării sale nu este întâmplător ales, dominând prin înălţime relieful înconjurator pe zeci de kilometri întregi. Monumentul, ca şi multe dintre creaţiile antichităţii, nu servea în primul rând desfătării ochiului şi simţurilor artistice ale privitorilor, ci unul din scopurile urmărite era tocmai acela de a impresiona populaţia locală şi de a transmite mereu un mesaj important (cu funcţie socială precisă), reprezentând un simbol al Romei şi totodată unul din cele mai importante edificii-monument ridicate de aceasta pe cuprinsul imperiului”, indică site-ul https://www.minac.ro/.

Cetatea

Aproximativ în aceeaşi vreme cu monumentul, la o distanţă de aproximativ 1,5 km, a fost construită cetatea Tropaeum Traiani, locuită de romanii care, după luptele cu geto-dacii, s-au stabilit pe aceste meleaguri.

Cetatea, situată ca într-un amfiteatru, avea impozante edificii publice şi construcţii civile, turnuri şi ziduri de apărare din blocuri mari de piatră, străzi pavate cu dale de piatră şi un sistem de canalizare.’

„Tropaeum Traiani, fortăreaţa întemeiată de împăratul Traian pe platoul situat în valea Urluii, spre vest de satul de azi Adamclisi, judeţul Constanţa, la o importantă răscruce de drumuri romane militare şi comerciale, unde se afla o aşezare geto-dacică mai veche şi în apropierea măreţului monument triumfal înălţat de acelaşi împărat în anul 109 d.Hr., a ajuns curând la mare înflorire economică şi culturală, fiind ridicată către anul 170 la rangul de municipium. Refăcută ‘din temelii’ sub Constantin şi Liciniu (316 d.Hr.), ‘cetatea tropeenilor’ a cunoscut ultima sa perioadă de mare înflorire în secolul al VI-lea, sub împăraţii Anastasius I şi Iustinian şi a dăinuit până la începutul secolului al VII-lea”, se arată în volumul „Tropaeum Traiani. I . Cetatea„ (coordonator Ion Barnea), apărut în 1979, la Bucureşti.

Pionierul Grigore Tocilescu

Atenţia cercetătorilor români asupra monumentului Tropaeum Traiani şi a aşezării cu acelaşi nume a fost atrasă curând după reintrarea Dobrogei în graniţele României în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878. În anul 1882, istoricul şi arheologul Grigore Tocilescu vizitează pentru prima dată localitatea Adamclisi. În anul 1882, Grigore Tocilescu, directorul de atunci al Muzeului de antichităţi, a deschis la Adamclisi primul şantier arheologic românesc, se arată în lucrarea amintită.

Grigore Tocilescu s-a ocupat, între anii 1882-1890, de dezvelirea şi studierea monumentului triumfal. Din 1891, Grigore Tocilescu începe săpăturile arheologice şi la cetate, acestea fiind efectuate în mai multe campanii în anii 1891-1893, 1895-1897, 1904-1909. Cu prilejul săpăturilor, la cetate au fost descoperite importante inscripţii, pe baza cărora s-a putut stabili că numele cetăţii era Tropaeum Traiani, a fost stabilit planul cetăţii, au fost dezvelite porţile principale, o parte din incintă şi din strada principală, basilica forensis, patru bazilici creştine.

Pe dealul Monumentului Triumfal au fost descoperite altarul militar, ridicat din ordinul împăratului Traian în amintirea militarilor romani căzuţi în bătălie, şi tumulul funerar (mausoleul).

După moartea lui Grigore Tocilescu, în 1909, săpăturile arheologice de la Adamclisi au fost continuate, până în 1910, de succesorul acestuia la conducerea Muzeului naţional de antichităţi, G. Murnu. Vasile Pârvan, devenit director al Muzeului naţional de antichităţi în 1910, nu a mai reluat săpăturile de la Adamclisi, în schimb, întemeindu-se pe rezultatele obţinute de Grigore Tocilescu, a întocmit un temeinic studiu de sinteză istorico-arheologică privind cetatea Tropaeum Traiani.

În 1933, istoricul şi arheologul Paul Nicorescu, profesor la Universitatea din Iaşi, a reluat cercetarea ruinelor romane de la Adamclisi, cercetări care au durat până în 1943. Alte campanii de săpături arheologice au avut loc în 1960 şi 1963.

Începând din 1968, Institutul de Arheologie din Bucureşti, la care, un an mai târziu, s-au asociat Muzeul de Arheologie din Constanţa şi, pentru un timp, şi câţiva arheologi din Iaşi, a reluat săpăturile arheologice atât pe dealul monumentului, cât şi la cetate. Săpăturile arheologice au continuat în 1970 şi 1971, fiind realizate de un colectiv de cercetători de la Institutul de Arheologie condus de istoricul şi arheologul Ion Barnea, iar ulterior de profesorul Alexandru Barnea.

Restaurarea

Întregul ansamblu arheologic a fost restaurat pentru prima dată în perioada 1974 -1977. Monumentul Triumfal a fost reconstituit în 1975-1976 cu piese reproduse după cele originale, acestea din urmă (metope şi alte sculpturi de la Monumentul Triumfal) fiind adăpostite într-un muzeu înfiinţat în satul Adamclisi.

La 28 mai 1977 a avut loc inaugurarea Monumentului Triumfal Tropaeum Traiani reconstituit şi a Muzeului „Tropaeum Traiani”, a cărui clădire este concepută ca un lapidarium. Muzeul adăposteşte părţi originale ale monumentului Tropaeum Traiani, precum şi o serie de vestigii arheologice descoperite la fosta cetate romană cu acelaşi nume. Pot fi văzute statuia originală din vârful monumentului Tropaeum Traiani, metope înfăţişând scene de luptă dintre daci şi romani, frize, ceramică, unelte, opaiţe, fragmente de apeducte, podoabe.

Controversele

De-a lungul timpului, istoricii i-au atribuit monumentului de la Adamclisi origini getice, trace sau chiar persane şi au datat construcţia înaintea erei noastre sau în epoca creştină, după secolul IV.

Vasile Rudan a adunat dovezi care ar demonstra că monumentul de la Adamclisi nu este de origine romană şi că istoricii au interpretat în mod eronat unele fresce de la baza monumentului.

Vasile Rudan scrie în „Jurnal Paranormal” că anul înălţării monumentului de la Adamclisi a fost „scos din burtă”, întrucât nu există nici un document istoric care să ateste acest lucru, că una dintre metope a dispărut din muzeul de la Constanţa şi că pe columna lui Traian de la Roma, despre care istoricii sun că a fost înălţată odată cu monumentul de la Adamclisi, nu se vorbeşte despre intenţia cetăţenilor Romei de a-i înălţa lui Traian vreun monument triumfal, cu atât mai puţin în Moesia.

Iată ce scrie pe columnă: „Senatul şi poporul roman/împăratului cezar, fiul lui/ nerva cel trecut între zei/ nerva traian augustul, învingătorul/ germanilor, învingătorul dacilor,/ mare pontif, investit pentru a XVII-a/ oară cu puterea de tribun, aclamat/ de vi ori ca imperator, consul pentru/ a VI-a oară, părinte al patriei,/ pentru a se arăta cât de înalt/ era muntele şi locul săpat cu/ eforturi atât de mari”.

O altă necondordanţă, spune el, este emblema care apare pe o frescă. Emblema este formată dintr-o pasăre cu ciocul lung şi drept, încadrată de motive florale de acant. Nu este vorba de vulturul roman, pentru că nu seamănă cu vulturul pe stema romană, păstrată la Biserica Santi Apostoli din Roma.

În susţinerea tezei lui, Vasile Rudan aduce în discuţie spusele lui Nicolae Iorga care, referindu-se la data atribuită construirii monumentului, scria că „Baza însăşi a vechii argumentaţii nu se clatină numai, dar ea nu a fost niciodată serios stabilită”.

Adolf Furtwängler, arheolog german, a declarat la rândul lui: „Acest monument nu are nimic comun cu ce se cunoaşte din epoca lui Traian”, iar G. Wutzer a confirmat: „Nu mi s-a întâmplat să văd vreodată ceva asemănător la vreun monument de artă romană sau greacă”.

Arheologi şi istorici au emis și ipoteza că monumentul ar data din epoca bronzului. ei susțineau că doar Marele Preot al dacilor ar fi putut să conceapă semnele geometrice de pe monument, care sunt simboluri ale unor forţe divine.

Însă, în anul 1885, mari nume (Grigore Tocilescu directorul Muzeului Naţional de Antichităţi şi doi profesori universitari de la Universitatea din Viena, Otto Benndorf şi Gheorh Niewann) au stabilit că monumentul a fost ridicat în cinstea victoriei romanilor asupra dacilor.

După ce a fost descoperită inscripţia ce închina construcţia zeului Marte Răzbunătorul şi în care era menţionat „împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian” atribuirea a fost sigură: monumentul a fost ridicat de Traian, se arată în Revista Pontica.