Home > Cultură > Istorie > Turnul Eiffel a fost vândut ca fier vechi. Victor Lustig este cel care a reușit această escrocherie
Istorie Premium

Turnul Eiffel a fost vândut ca fier vechi. Victor Lustig este cel care a reușit această escrocherie

Turnul Eiffel a fost vândut ca fier vechi. Victor Lustig este cel care a reușit această escrocherie

Să fii un escroc cu clasă nu este deloc ușor, însă Victor Lustig a reușit să facă istorie în acest domeniu. Pare ciudat să auzi că cineva a reușit să vândă Turnul Eiffel ca fier vechi, însă întreaga poveste este de-a dreptul fascinantă. Curajul și inteligența marelui escroc al secolului XX l-au ajutat să se îmbogățească și să ducă o viață de lux. Nu a reușit o singură înșelăciune în viața sa, ci mult mai multe pentru care a fost căutat de poliție. Norocul său a fost că a scăpat mai mereu, însă în cele din urmă a fost capturat și condamnat la 15 ani de închisoare. A încercat o evadare, pentru care a mai primit încă cinci ani de detenție. În urma lui Lustig au rămas povești captivante, însă și „Zece porunci pentru escroci”.

Cine a fost Victor Lustig și începuturile sale în lumea escrocheriilor

Victor Lustig s-a născut pe 4 ianuarie 1890, în Austro-Ungaria și provenea dintr-o familie săracă. A primit totuși un mare dar de la Dumnezeu, o inteligență ieșită din comun, care l-a ajutat să exceleze la școală. Deși era un elev silitor și primea bursă, Lustig reușea mereu să intre în probleme, fiind captivat de modul rapid prin care poți face bani. La vârsta de 19 ani, în timp ce se afla la studii în Paris, a mers la jocurile de noroc însoțit de o tânără domnișoară. Aceasta avea un alt iubit, care i-a prins pe cei doi împreună și l-a bătut pe protagonistul poveștii noastre, lăsându-i o cicatrice pe față, în partea stângă.

Era atras de tot ceea ce însemna escrocherie și înșelăciune, însă știa foarte bine că trebuie să își termine studiile pentru a putea face aceste lucruri cu cap. În perioada școlii a învățat foarte bine mai multe limbi străine, reușind să le vorbească fluent. După ce a terminat studiile, Victor Lustig își începe cariera cu ceva destul de ușor, înșelând oamenii bogați în legătură cu navele maritime care navigau între Franța și New York. Acesta propunea investiții într-o firmă inexistentă de pe Broadway, însă Primul Război Mondial i-a stricat afacerea.

A urmat o călătorie în SUA, unde a găsit o altă metodă de înșelăciune, de data aceasta cu o bancă importantă a acelei vremi. În anul 1922, Victor Lustig a propus o afacere de nerefuzat pentru bancă. Aceasta îi oferea o parte din obligațiuni, iar el oferea proprietăți recuperate pentru creditele neachitate. Totul părea extrem de frumos pe hârtie, însă planul celebrului escroc era altul. El trebuia să rămână și cu obligațiunile de la bancă, însă și cu proprietățile sau banii recuperați. Timp de trei ani a mers această înșelătorie, dar a venit momentul să schimbe din nou locația, pentru a nu fi prins. Acesta era un mare avantaj al său: știa când este cel mai bine să se retragă.

Operațiunea „Turnul Eiffel”

Anul 1925 îl aduce pe Victor Lustig din nou în Franța, la Paris. Un om cu școală, cultivat, citea zilnic presa și afla noutăți despre cele mai mari afaceri din acea perioadă. Se pare că ziarele erau o sursă bună de inspirație, în acest mod apărând idei noi despre felul în care poate escroca oamenii bogați. Guvernul francez se plângea de costurile extrem de ridicate pentru întreținerea Turnul Eiffel. Construcția care i-a făcut celebri în întreaga lume trebuia revopsită, însă nu erau suficiente fonduri pentru o astfel de renovare. Se lua în calcul posibilitatea de a dărâma construcția, iar aici a apărut o sclipire în mintea escrocului. Turnul trebuia vândut ca fier vechi unui om bogat, dornic să obțină un profit bun.

Ideea a venit, iar acum nu îi mai rămânea decât să facă documentarea și să pregătească terenul în așa fel încât să pară totul real. Turnul Eiffel aparținea statului francez, așa că Victor Lustig avea nevoie de acte false pentru a deveni oficial guvernamental. Odată rezolvat acest lucru, escrocul a aranjat o întâlnire cu șase oameni bogați, dispuși să ofere o avere pentru celebra construcție. Toți cei șase s-au îmbogățit făcând tranzacții cu fier vechi, așa că această afacere părea una extrem de profitabilă. Întâlnirea a avut loc la unul dintre cele mai scumpe hoteluri din Paris, iar Lustig s-a prezentat ca fiind ministru. Pe parcursul întregii ședințe, așa zisul oficial a încercat din răsputeri să îi convingă pe cei șase afaceriști că este o investiție prea mare să ai grijă de o așa construcție, așa că ar fi un avantaj dacă ar scăpa de ea.

Înșelăciunea a fost extrem de bine pusă la punct, iar întreaga afacere trebuia ținută în secret până la încheierea tranzacției. Victor Lustig a reușit să îi convingă pe afaceriști să nu vorbească nimic despre vânzarea Turnului Eiffel, motivând că opinia publică s-ar revolta pentru această decizie și nu ar face decât să le bage bețe în roate. Tot discursul escrocului a fost extrem de bine gândit, iar din el nu au lipsit laudele pentru cei șase afaceriști, susținând că au fost aleși datorită faptului că sunt „oameni de afaceri cinstiți”. Pentru a le câștiga încrederea posibililor clienți, escrocul a organizat chiar și o vizită oficială la Turnul Eiffel și a studiat fiecare afacerist în parte pentru a vedea care dintre aceștia este victima perfectă.

André Poisson părea cel mai credul dintre toți, însă și cel mai dornic să obțină această mare afacere. Deși soția lui i-a mărturisit că i se pare stranie toată povestea, acesta nu a vrut să asculte și a mers mai departe, ba chiar a oferit și mită pentru ca el să fie ales de către guvern. Victor Lustig a organizat o întâlnire privată cu acesta și a reușit să îl convingă de faptul că este un oficial corupt, care are un salariu extrem de mic și este dispus să accepte o atenție pentru a favoriza unul dintre afaceriști. Poisson a oferit atenția și alți  70.000 de franci pentru vânzarea celebrei clădiri, însă a rămas cu ochii în soare. Fiind extrem de rușinat de modul în care a fost mințit și furat, acesta nu a reclamat nimic din cele întâmplate, la poliție.

Victor Lustig dă o nouă lovitură: Cutia românească, un mecanism care produce bani

Reușita cu Turnul Eiffel se pare că i-a dat și mai multă încredere în mintea și forțele sale. După ce a încasat banii pentru celebra clădire, acesta a fugit în Austria, însă curând avea să revină în Franța, încercând aceeași escrocherie. Imediat după ce a fugit din Paris, Lustig a urmărit presa pentru a vedea dacă s-a înșelat în privința lui Poisson, însă acesta și-a păstrat teama de o rușine și nu reclamase nimic la poliție. După doar câteva luni de la această lovitură, escrocul revine la Paris, încercând din nou să vândă Turnul Eiffel ca fier vechi. De data aceasta nu îi mai merge pasența, iar unul dintre cei șase afaceriști care au asistat la întrunire a sunat la poliție. A decis să plece în Statele Unite ale Americii pentru a scăpa de arestare, așa că a reușit și de data aceasta să păcălească oamenii legii.

Înșelăciunea cu clădirea din oțel din Paris nu este singura care i-a adus bani lui Victor Lustig. Mintea lui extrem de ageră l-a ajutat să conceapă o „cutie românească”, o mașinărie care putea duplica orice bancnotă. Este vorba despre o cutie de mahon, de dimensiuni asemănătoare unui cuptor cu microunde, prevăzută cu două sloturi. În interior avea loc pentru a pune rola de hârtie, pe care ulterior vor fi tipăriți banii mult doriți și un mecanism care trebuia acționat pentru a putea imprima. Era necesar ca duplicatele să fie făcute după o bancnotă reală, așa că trebuiau introduse în „cutia românească” două bancnote de 100 de dolari. La fiecare șase ore, ieșea din cutie câte o bancnotă exact ca aceea pe care o introduse-se beneficiarul.

Victor Lustig a testat „cutia românească” în fața unui public destul de mare, iar atunci când au văzut că după șase ore iese bancnota, oamenii au fost de-a dreptul încântați. Nu s-au gândit că primele două bancnote care vor ieși vor fi cele puse chiar de ei, iar ulterior mașinăria nu va mai scoate nimic altceva. Vrăjiți că se pot îmbogăți fără să facă nimic, sute de persoane au cumpărat cutia magică la prețul de 30.000 de dolari. Trebuiau să treacă 18 ore ca oamenii să își de-a seama că au fost înșelați, timp suficient pentru ca escrocului să dispară. Totuși una dintre victime nu a acceptat să fie păcălită. Șeriful din Texas, care achiziționase și el una dintre cutiile magice, l-a urmărit pe Lustig până la Chicago, unde a fost convins că nu este vorba despre o escrocherie, ci pur și simplu, mecanismul cutiei se defectase. A primit o sumă mare de bani drept despăgubire, însă aceștia erau falși.

Ultimii ani din viață și moartea

Banii falși au început să îi producă în 1930, când Lustig se aliază cu William Watts și Tom Shaw. Cei doi bărbați au gravat plăcuțele pentru fabricarea bancnotelor, iar escrocul a organizat un grup de persoane care să pună în circulație banii falsificați. Timp de cinci ani, grupul de infractori a reușit să distribuie miliarde de bancnote false, iar faptul că economia SUA creștea nejustificat, a ridicat semne de întrebare agenților federali. Totuși capturarea sa este o poveste destul de amuzantă, ajungând după gratii din cauza unei gelozii a iubitei sale, Billy May. Aceasta a afla că este trădată de către Victor Lustig, așa că a dat un telefon anonim și a reclamat întreaga operațiune legată de falsificarea banilor.

Pe 10 mai 1935, celebrul escroc este capturat și arestat de către agenții federali. Aceștia au încercat să obțină cât mai multe informații, însă Lustig a refuzat să le mărturisească tot ceea ce făcuse. O cheie a fost găsită în posesia sa, însă bărbatul nu a vrut să spună de la ce provenea. Ulterior s-a descoperit în stația de metrou Times Square  un dulap cu 51.000 de dolari falși și plăcuțele cu care aceștia fuseseră tipăriți. Chiar dacă acum era după gratii, mintea infractorului nu a încetat să producă idei. Cu doar o zi înainte de proces, Victor Lustig se preface că este bolnav și este dus la infirmerie, de unde evadează pe fereastră.

Timp de 27 de zile, organele legii au căutat prin toate colțișoarele, iar în cele din urmă au reușit să îl captureze din nou pe Lustig, la Pittsburgh. Escrocul și-a recunoscut vina și a fost condamnat la 15 ani de arest, la care s-au mai adăugat încă cinci pentru evadare. Cei 20 de ani avea să îi petreacă în închisoarea de pe Insula Alcatraz , California. Pe 9 martie 1947, deținutul este transferat la centrul medical din Missouri deoarece prezenta simptome de pneumonie. Două zile mai târziu, aceste este declarat mort.

Cele „Zece porunci pentru escroci” ale lui Victor Lustig

1. Fii un ascultător răbdător. Acest lucru va duce către succes, nu vorba multă și inutilă.

2. Să nu pari niciodată plictisit.

3. Aşteapt-o pe cealaltă persoană să-şi exprime opiniile politice, iar apoi aprobă-le.

4. Lasă interlocutorul să îşi spună părerile religioase, iar apoi spune-i că şi tu crezi la fel.

5. Intră în discuţii despre sex, dar nu le continua decât dacă interlocutorul doreşte acest lucru.

6. Niciodată să nu vorbeşti despre boli decât dacă un interes special o cere.

7. Niciodată să nu te bagi în chestiunile personale ale unei persoane. Până la urmă, vor povesti ei de bunăvoie.

8. Nu te făli. Lasă-ţi importanţa să fie discret evidentă.

9. Să nu fii niciodată murdar.

10. Nu te îmbăta niciodată.