O surpriză a Editurii Cartier în anul 2019 a fost Un secol de poezie română scrisă de femei, Volumul 1, (1990-2019), o antologie de poezie scrisă de femeie și coordonată de femei: Alina Purcaru și Paula Erizanu. Este o antologie care ține să alimenteze sfera autohtonă cu poezie scrisă de femei, să o propună în egalizarea spațiului dedicat poeziei și împărțit între autorii bărbați și autoarele femei, în manual, însă, nu se mai apelează la acest gen de parcelare, dimpotrivă autorii și operele aferente sunt impuse, astfel încât nu avem șansa de a vedea poeme scrise de autoare decât arar prin reviste, să le ascultăm la cenacluri literare, la festivaluri de poezie, în cărțile care sunt sau nu introduse în librării.
Autoarele care fac parte din acest prim volum al antologiei sunt: Simona Popescu; Irina Nechit; Judith Mészáros; Ruxandra Cesereanu; Rodica Draghincescu; Saviana Stănescu; Svetlana Cârstean; Floarea Țuțuianu; Letiția Ilea; Adela Greceanu; Maria Șleahtițchi; Ioana Nicolaie; Doina Ioanid; Liliana Armașu; Lia Faur; Elena Vlădăreanu; Domnica Drumea; Ruxandra Novac; Ana Dragu; Lavinia Bălulescu; Miruna Vlada; Diana Geacăr; Andra Rotaru; Oana Cătălina Ninu; Gabi Eftimie; Olga Ștefan; Cosmina Moroșan; Rita Chirian; Moni Stănilă; Cristina Ispas; Iulia Militaru; Medeea Iancu; Teodora Coman; Livia Ștefan; Iuliana Lungu; Bety Pisică.
Antologatoarele și-au motivate alegerile și au dezvăluit criteriile de selecție, înainte de toate, printr-un text numit Fluxul poetelor: „Sintetizând, ceea ce încercăm să facem prin acest proiect, gândit în două volume, este să reintegrăm, la nivel simbolic, poetele în poezia română. Să scuturăm canonul și să-l chestionăm, aducând voci uitate sau necunoscute, dar valoroase, în atenția publicului. Pentru a reprezenta diversitatea vocilor, am selectat poete din diferite zone ale României, precum și din Republica Moldova și din diaspora. Din păcate, regulile de marketing și de societate fac ca poetele care au părăsit România să fie uitate. Noi ne-am dori să corectăm acest lucru și să lărgim hotarele poeziei române până acolo unde este scrisă aceasta.” (p.13)
Un proiect de salutat și atât de necesar pentru peisajul convențional autohton, într-adevăr această carte ne reamintește că avem poete importante în istoria recentă și în prezent, pe care adesea le ignorăm, sau pe care istoria le-a uitat, dar care istorie? Și aceasta este o întrebare de pus istoricilor literari. Este nevoie să acceptăm diversitatea aici și acum. Dar poate, contextualizând, ura față de femei urcă din stradă în lumea literară. Există activități voite de discriminare a femeilor din literatură, le recunoștem după afișe, după invitați și după organizatori, pentru că s-au creat deja label-uri, dacă le putem numi așa, în această industrie, care nu permit femeilor accesul decât foarte subtil și adesea ajutate. Nu ele singure, niciodată, există un blocaj care le forțează să se supună anumitor cutume, mai trebuie să spunem că și scandalurile din jurul premiilor dedicate femeilor au început să răsune, acolo poate s-a observant cel mai bine care este nivelul nostru de comunicare și de înțelegere a diversității de gen și de creație.
Poezia poetelor prezente în antologie este atent selecționată și cred că este un etalon pentru tinerii care sunt curioși să vadă cum arată poezia contemporană scrisă de femei. Există diverse teme abordate și diverse discursuri poetice, de la iubire la moarte și de la discursul blând și adictiv, la discursul absolut radical – manifest. Acest proiect se declară o încercare și o invitație. Cred totuși că este mai mult decât atât, cred că obligă întreaga elită de critici literari să urmărească ceea ce se întâmplă cu poezia scrisă de femei, tot mai variată și cantitativă în ultima perioadă între granițele țării noastre și nu doar. Poate că Alina Purcaru și Paula Erizanu sunt mult prea modeste când vorbesc în textul de deschidere despre această selecție, dar indiferent de speculele de pe margine, consider că există pentru fiecare ceva acolo, ceva care ar putea să ne guverneze viața în călătoria noastră și în ani. Sunt pasaje care vă vor bulversa și vă vor indigna, limbaj care vă va face să reflectați.
Nu doresc să vă ofer citate, veți descoperi singuri. Nu pot cita o singură autoare fără să am impresia că le discriminez pe toate celelalte, sunt versuri de antologie, asta e clar. Poeme feministe, care cer drepturi, poeme care vor să clarifice situații de viață, probleme ale femeilor cu care s-au întâlnit în ani. Antologia reunește poete din mai multe perioade ale acestui secol, veți vedea. Astfel că și elementele lor biografice variază și percepția realității sociale (mai ales a autoarelor care au plecat din România). Este o carte de revendicare, una politică, deși este motivată atât de mult prea politicos. Nu avem de ce să ne temem, nu avem de ce să nu ne înfățișăm cu ceea ce avem mai bun. Aveți în față cea mai mare dovadă că luptele femeilor de-a lungul timpului pentru dreptul la educație nu au fost în zadar pentru femeile din prezentul nostru. Acum aceste femei generează materia educației, dar pe care o refuzăm, oare de ce?
Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei, Volumul 1, (1990-2019) poate fi comandat de aici!
