Istorie

Viața haiducilor români de la Baba Novac până la Iancu Jianu

Manualele de istorie îi prezintă pe haiduci ca pe niște adevărați super eroi care au împărțit binele și dreptatea, care au furat de la bogați și au dat la săraci. Aceștia sunt văzuți ca niște adevărate simboluri ale corectitudinii.Totodată, sunt multi cei care contrazic aceste fapte ale haiducilor și care portretizează cu lux de amănunte adevărată față a celor care se credeau a fi haiduci.

Pentru o mai bună înțelegere a noțiunii de „haiduc”, am decis să săpăm cât mai adănc în cultura românească și să descoperim, de fapt de unde a pornit totul.

Se poate spune că haiduci sunt ultimele făpturi intrate în mitologia românească, lor atribuindu-li-se și însușiri supranaturale . În subconștientul național și astazi haiducii reprezintă un ideal, ei fiind cei care mai făceau dreptate în vremea în care românii erau încercați de soartă.

Poporul a creat pe baza faptelor haiducilor numeroase legende, adevărate doine în versuri. Majoritatea se bazau pe aceeași idee- haiducii îi jefuiau pe bogați, pe boieri, pe ciocoi, pe fanarioți si pe turci și le dau celor săraci o parte destul de mare din pradă, pentru a se asigura că populația săracă o sa îi susțină în continuare.

Terminologia cuvântului „haiduc”

Termenul de haiduc a fost specific balcanilor, extins în nordul Dunării prin intermediul românilor până în Maramureș, Bucovina și Basarabia.

În Țările Române, Bulgaria si Serbia exista de fapt adevărată cultură a haiducilor. Putem spune că de aici a pornit inițiativa oamenilor care nu erau de acord cu modul în care lucrurile se desfășurau. Ăsta este un semn clar că deși poporul român din secolele 16- 18 nu era tocmai cult, avea un spirit liber.

Un alt termen pe care oamenii îl foloseau pentru a-i caracteriza pe haiduci era „haramin”. Acest termen făcea referire la forța pe care o afișau de fiecare dată când ieseau la lumină. Un alt regionalism folosit  era cuvântul „pribeag”.

Locul în care haiducii preferau să se adăpostească era codrul. Acesta nu era format doar din pădure sau dealuri, ci adesea haiducii aveau adăposturi pe câmpie.

Baba Novac- primul haiduc al poporului român

Cel mai vechi haiduc din cultura românească este celebrul Baba Novac, născut în Serbia în 1530 . Mama sa era de origine basarabeană, iar tatal său se tragea dintr-un mare neam de sârbi.

Numele de „Baba” poate avea interpretare multiplă. Dacă ne folosim de interpretarea românescă, acesta poate însemna „mărețul”, „grozavul”, „minunatul”. „Novac” de asemenea, are atat origine română cât și sârbă și desemnează o persoană puternică, uriașă chiar

De-a lungul timpului, românii au introdus în cultura noastră termenul de „babau”, termen cu care părinții obișnuiesc să își sperie copiii. Se pare că de la numele acestui haiduc a derivat acest termen.

Baba Novac a fost un adevărat luptător împotriva turcilor, fiind mai întâi haiduc în Serbia, iar mai poi în Oltenia. Acesta l-a slujit pe Mihai Viteazul până când și-a găsit sfârșitul la Cluj. Datorită curajului său acesta s-a remarcat imediat în ochii lui Mihai Viteazul iar în momentul în care Pașa Hassan, conducătorul armatei turcești a vrut să treacă Dunărea, Baba Novac, alături de cei 700 de haiduci pe care îi conduce, a atacat armata turcă, fugărindu-i pe turci, luându-le căruțele, caii, armele și toate bogățiile.

În data de 5 februarie 1601, Baba Novac a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug de către Dieta de la Cluj formată din maghiari. După ce trupul i-a fost ars, maghiarii s-au hotărât că cea mai bună lecție pentru toți cei ca el care li s-ar fi împotrivit ar fi să îl tragă în țeapă. Când a auzit cele întâmplate, Mihai Viteazul a venit la Cluj și a înălțat un steag în locul în care camaradul său și-a găsit sfârșitul. Pe moșia acestuia s-au pus bazele actului cartier Brazda lui Novac.

Baba Novac luptând alături de fiul său, Gruia Novac

Baba Novac luptând alături de fiul său, Gruia Novac

Gruia Novac, fiul lui Baba Novac și cel mai mare războinic legendar

Baba Novac a avut un frate, dar și mai mulți fii. Unul dintre ei a fost chiar Gruia Novac. El și tatăl său au pus bazele celebrelor cântece haiducești. Acela a fost momentul în care oamenii au înțeles cu adevărat diferența dintre haiduc și tâlhar. Multă vreme poporul român a trăit cu impresia că haiducii sunt doar niște tâlhari, deoarece în limbile turcă și sârbă cuvântul haiduc era atribuit unei persoane care se ocupa cu tâlhării.

Gruia Novac a luptat alături de tatăl său împotriva turcilor și a tătarilor. După moartea tatălui său, Gruia a decis că cel mai important lucru este să îi continuie munca acestuia și să haiducească alături de frații săi și de acoliții acestora. Feciorul cel mare al lui Baba Novac ataca de cele mai multe ori garnizoane otomane și grupări tătărești, dar nici boierii care erau de partea turcilor nu scăpau de furia haiducilor. Se spune că aceștia operau cel mai des în zona Mehedinți, Gorj și Craiova.

Grigore Pintea- „Sfântul Maramureșului”

Pintea cel Sfânt – apărătorul Maramureșului

După aproape un secol de la dispariția lui Baba Novac, în viața poporului român apare un alt haiduc. Acesta se numea Grigore Pintea sau cum i se mai spune acum, „Sfântul Maramureșului”. Au apărut foarte multe legende legate de acest haiduc, una dintre ele spunând următoarele: ”Cât îi Maramurăşu/Nu-i ca Pintea Viteazu/Nu-i ca Pintea Haiducu!/Pe bogaţi îi prinde-n cleşte/Pe săraci bine-i păzeşte”.

Grigore Pintea s-a născut în anul 1670 în Cluj. Acesta s-a hotărât la o vârstă fragedă să se ridice împotriva celor care obișnuiau să producă nedreptați sociale. S-a refugiat în Codrii Maramureșului unde și-a început activitatea de terorizare a nobililor. Aceștia au încercat să îl prindă dar de fiecare dată sătenii maramureșeni interveneau și îi ajutau pe Pintea și pe ai lui să scape.

Pintea devine căpitanul armatei lui Francisc Raksoczi al II-lea și conduce armata acestuia în asediul contra habsburgilor. Obiectivul acestuia era unul clar- eliberarea Transilvaniei.

Datorită documentelor oficiale, putem spune că Pintea Grigore a fost unul dintre cei mai învățați haiduci. Acesta stăpânea foarte bine limbile străine dar și arta tacticilor militare.

În anul 1703 mai multe orașe din Nordul Ardealului au fost cucerite de răzvrătiți, iar oastea lui Pintea trebuia să ajungă în cetatea Baia Mare. În luna august cetatea a fost asediată, iar Grigore Pintea a fost împușcat mortal. Multe legende au pornit în urma morții lui Pintea. Una dintre ele spune că acesta a fost împușcat cu un glonț de argint după ce și-a trădat un alt camarad pentru bani.

Iancu Jianu- erou alături de Tudor Vladimirescu

Iancu Jianu – erou alături de Tudor Vladimirescu

Iancu Jianu este unul dintre cei mai vestiți haiduci din Oltenia. Acesta s-a născut 1787 și provenea dintr-o familie de boieri. Despre Iancu se spunea că era un bărbat neînfricat, gata să lupte oricând era nevoie, puternic și curajos. Își uimea adversarii cu desteritatea cu care mânuia armele și cu rapiditatea pe care o avea atunci când era nevoit să se ferească de atac.

Iancu a ajuns să conducă aproape două- trei mii de haiduci. Ei luptau de obicei contra boierilor, fanarioților dar și a habsburgilor. Campania din 1809 a fost apogeul lui Iancu Jianu. În urma acestei campanii au fost incendiate Vidinul și Plevna, iar Pașa din Vidin fiind ucis. Aceasta a fost răzbunarea haiducilor pentru toate atacurile turcești desfășurate pe teritoriul Olteniei și Craiovei.

La revoluția din 1821 Iancu Jianu l-a susținut pe Tudor Vladimirescu și a luptat alături de acesta contra otomanilor. Cetele de haiduci adunați de către Jianu s-au contopit cu armata lui Tudor Vladimirescu și astfel au creat o rezistență imposibil de doborât.

Ion Ghica, un contemporan de-al lui Iancu Jianu îl caracterizează pe acesta ca fiind: „un om scurt, îndesat, rumen la faţă, ras şi cu mustaţa deasă şi scurtă, îmbrăcămintea lui: dulamă, pantaloni şi scurteică, pe cap şapcă, la brâu pistoale şi un cuţit cu plăsele de os şi puşca în cumpănă în mâna dreaptă. Ajunsese de o dibăcie vestită în călărie şi în vânătoare, încăleca fără a pune piciorul în scară şi nici mâna pe coama calului şi băga glonţul prin veriga de inel.

Din fericire, Iancu Jianu nu a împărtășit soarta celorlalți haiduci care au hoinărit înaintea sa. Chiar dacă a fost prins, acesta nu a sfârșit omorât de către boieri, ba din contră, a fost iertat și lăsat să se căsătorească cu fata unui om înstărit. Haiducul și-a trăit ultimele zile în liniște deplină alături de familia sa.

Concluzii despre viața pe care o duceau haiducii din Țările Române

Din păcate, de-a lungul timpului au existat și haiduci care jefuiau numai pentru ei înșiși. Tocmai din acest motiv oamenii obișnuiau să îi catalogheze pe toți ca fiind niște hoți care nu se gândeau decât la binele lor.

Cu timpul, însă, poporul român a învățat să facă distincția dintre eroi și rău făcători, iar actualele balade cântate în toate colțurile țării spun adevărul despre ceea ce însemna viața de haiduc. Pentru că adevărul ăsta este, haiducii duceau o viață destul de grea din cauza primejdiilor pe care le întâmpinau continuu. Erau nevoiți să se ascundă în păduri și dealuri, să facă rost de mâncare așa cum puteau mai bine și să se îngrijească și de caii lor.