S-a născut pe data de 3 mai 1933 la București, într-o familie simplă, tatăl său fiind șofer, iar mama sa fiind casnică. George Constantin avea o soră mai mică, Maria, pe care a făcut tot posibilul să o protejeze de foametea și sărăcia anilor care aveau să vină.
Cei patru au fost nevoiți să locuiască într-o casă sărăcăcioasă din Regie, un cartier rău famat al Capitalei. Tatăl actorului avea să se stingă din viață atunci când acesta avea doar câțiva ani, familia fiind nevoită să se mute într-o casă din cartierul Ghencea, unde a îndurat sărăcia și foametea în timpul Războiului din 1944. George Constantin a luat pentru prima oară contact cu teatrul în 1943, când a mers la Cinematograful „Muncă și lumină” din cartierul Uranus.
A renunțat la ICAR pentru teatru
La doar 15 ani dorește să urmeze cursurile școlii profesionale Întreprinderea de Construcții de Avioane (ICAR). În timp ce învăța despre piesele avioanelor și modul în care să ajusteze anumite părți componente, Ella Butffy a venit în vizită la școală pentru a face o selecție a elevilor înscriși care să se potrivească trupei de teatru pe care dorea să o înființeze.
Viitorul actor și-a dorit din tot sufletul să urmeze o carieră în teatru, motiv pentru care a interpretat o scenă memorabilă din comedia „O scrisoare pierdută” în momentul în care a trebuit să dea probele pentru trupa de teatru. Juriul a fost atât de impresionat încât i-a oferit instant un loc în trupa de teatru, acesta urmând să fie începutul unei cariere de succes. În 1951, George Constantin a încercat să intre la Institutul de Teatru și Film, însă a fost respins.
„Când am dat examenul de admitere la Insitutul de Teatru în 1951, am căzut. Anul următor, ca să fiu şi mai sigur, am dat şi la Teatru, şi la Cinematografie. Am reuşit la ambele. Țin minte, am mers cu Gheorghe Cozorici în Piaţa Universităţii şi am dat cu banul unde să mergem. Ne-a căzut Teatrul”, povestea actorul, potrivit monitorul expres.
Deși a fost dezamăgit, asta nu l-a oprit din a continua să încerce, iar în anul următor participă din nou la probele pentru admitere, urmând să obțină un loc în clasa lui Nicolae Bălțățeanu. Alături de profesorul său, Ion Cojar și Vlad Mugur, au fost alți doi asistenți universitari care au reușit să îi ofere lui George Constantin o educație aleasă.
Urcă pe scena teatrului într-un rol principal pe data de 26 septembrie 1954, la insistențele lui Vlad Mugur, cel care l-a încurajat pe tot parcursul anilor de studiu. Piesa a fost un real succes, urmând ca în 1956 viitorul actor să finalizeze cu succes cursurile Institutului, alături de alte nume mari care au revoluționat cinematografia și teatrul din România.
Debuturile pe scena Teatrului Nottara
După finalizarea studiilor, bărbatul a ajuns să joace pe scena Teatrului Nottara, în piese precum: „Mama și copiii ei”, „Împricinații”, „Femeia îndărătnică”, „Invazia”, „Din noapte spre zori” și „Stânca miresei”. Datorită talentului său înnăscut , George Constantin a reușit să obțină o colaborare îndelungată cu regizorul George Teodorescu, interpretând astfel în 1961 rolul lui Sextus Pompeius, în piesa de teatru „Antoniu și Cleopatra”, iar în anul următor reușind să obțină rolul lui Dimitri Karamazov din „Frații Karamazov.
Datorită personalității sale puternice, George Constantin a reușit de fiecare dată să interpreteze cu ușurință personaje rusești sau cehe, jucând pe scenă alături de actori mari precum Ion Besoiu, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă sau Beate Fredanov. În anul 1960, actorul și-a clădit o familie alături de mezzosoprana Iulia Buciuceanu, sora actriței Tamara Buciuceanu. Aceasta provine dintr-o familie de basarabeni, devenind imediat îndrăgostită de lirica românească, activând fără probleme în domeniul operei.
Familia și ultimii ani din viață
Ca rezultat al unei relații impecabile s-a născut fiul lor, Mihai, pe data de 30 septembrie 1964, cel care avea să interpreteze rolul lui Ionică din seria de filme „Liceeni”. Actorul George Constantin a urcat pentru ultima oară pe scena teatrului în 1994, jucând rolul lui Harpagon în piesa „Avarul” de Molière. De-a lungul timpului, actorul și soția sa au fost nevoiți să locuiască într-o casă oferită de stat (casă naționalizată), împreună cu unicul lor fiu.
Schimbările care s-au produs după Revoluția din 1989 n-au făcut decât să-i îngreuneze situația actorului, care a fost nevoit să facă față unui sistem mult prea dur. Oamenii legii urmau să-l evacueze pe el și familia sa, astfel apărând o serie de probleme de sănătate cauzate de stres și supărare. În aprilie 1994, actorul nu a mai făcut față presiunii și s-a stins din viață la vârsta de doar 60 de ani.
