Confucius a fost un profesor, editor, politician și filosof chinez care a trăit acum 2.500 de ani. În timpul vieții, el a fost convins că învățăturile sale nu au avut niciun impact asupra societății chineze. Cu toate acestea, este considerat pe scară largă unul dintre profesorii cele mai influenți din istoria Chinei.
Confucius s-a născut în condiții precare, într-o peșteră, în 551 î.Hr. China trecea printr-o perioadă de dezbinare. Era un timp cunoscut sub numele de perioada de primăvară și toamnă, în care autoritatea regală (în conformitate cu dinastia Zhou) era în scădere. Deși funcția regelui de Zhou încă exista, avea doar putere nominală și se ocupa în principal de ritualuri și ceremonii. China a fost fragmentată în mai multe principate. Statele erau adesea în război unele cu altele, și în acest mediu haotic, confucianismul se va dezvolta și va influența aproape tot restul istoriei chineze.
Viața lui Confucius
Confucius s-a născut în 551 î.Hr. în statul Lu (în apropiere de orașul modern Qufu, în provincia Shandong). Numele lui Confucius, care este adesea evitat din respect pentru el, a fost Kong Qiu. Potrivit istoricului chinez antic, Sima Qian, înainte de nașterea lui Confucius, părinții săi s-au rugat pentru un copil pe un deal sacru (丘) numit Ni. Pe măsură ce rugăciunile lor au fost ascultate, și-au numit copilul după dealul sacru. Confucius este, de asemenea, cunoscut sub numele de Kong Zi, însemnând Master Kong, și sub numele său onorific, Kong Fuzi, care înseamnă „Grand Master Kong”. S-a sugerat că Confucius este o versiune latinizată a lui Kong Fuzi, și a fost inventat pentru prima dată de misionarii iezuiți care au vizitat China în timpul dinastiei Ming.
Confucius s-a născut în clasa shi, despre care se poate spune că este echivalentă cu cea a unui cavaler în ierarhia socială medievală europeană. Una dintre funcțiile acestei clase era de a guverna teritoriul ca vasali ai unui rege. În timpul perioadei de primăvară și toamnă, conducătorii diferitelor state au început să se bazeze pe administratori numiți pentru a îndeplini această funcție. Dar clasa shi poseda cunoștințe de tradiție aristocratice. Acest lucru le-a asigurat supraviețuirea în acea perioadă, deoarece regii care au încercat să imite curtea imperială a dinastiei Zhou, au trebuit să se bazeze pe această clasă pentru cunoașterea ritualului și a ceremoniei.
Surse antice
O mare parte din ceea ce știm despre viața lui Confucius, este cunoscut din surse chinezești antice, precum și din tradiție. De exemplu, Sima Qian a scris că, în timp ce Confucius era copil, era preocupat de vase rituale și ceremonii. În ceea ce privește educația lui Confucius, se susține în mod tradițional că, printre altele, el a studiat ritualul cu un maestru taoist, și muzica cu o persoană pe nume Chang Hong. Când era de vârstă mijlocie, Confucius îi învăța deja pe alții. Potrivit lui Sima Qian, Confucius a avut nu mai puțin de 3.000 de discipoli. Alte surse antice, cu toate acestea, au susținut că Confucius a avut fie 70 sau 72 de studenți.
Filozofia lui Confucius
Filozofia lui Confucius a acoperit o gamă largă de subiecte, inclusiv etica, politica și educația. Lunyu, tradus în limba engleză ca Analects, este, fără îndoială, cea mai faimoasă lucrare a sa. Această lucrare conține învățăturile lui Confucius și conversațiile cu discipolii săi. Această operă a atins forma sa actuală în jurul secolului al II-lea î.Hr. Valorile predate de Confucius includ compasiunea, auto-cultivarea, loialitatea față de superiori și pietatea filială.
Analecte
Filozofia lui Confucius a dominat o mare parte din istoria Chinei, în ciuda faptului că au existat perioade în care a fost atacat de cei de la putere. În timpul dinastiei Qin, de exemplu, legalismul a fost filosofia preferată de Qin Shi Huang. Revoluția culturală a lui Mao Zedong poate fi declarată un alt exemplu de opoziție față de confucianism în timpurile mai moderne. În ciuda unor astfel de atacuri asupra confucianismului, această filozofie rămâne în continuare influentă.
