Cartea care a fascinat o întreagă pleiadă de scriitoare și femei din toată lumea, A Room of One’s Own publicată prima dată în septembrie 1929, o carte discutată în marile centre universitare, avea să fie anunțată și în România de Editura Black Button Books în anul 2018.
Virginia Woolf, O cameră doar a ei în traducerea Ancăi Dumitrescu și a Elenei Marcu, este o bucurie pentru țara în care trăim să avem și această impecabilă traducere la îndemână și mai ales că astfel vor avea și oamenii care nu cunosc limba Virginiei acces la această importantă lucrare politică a sa care vizează situația financiară a scriitoarelor și restricțiile lor de-a lungul timpului. Imposibilitatea femeilor de a scrie, de cele mai multe ori din pricina lipsei de liniște sau resurse, din pricina timpului și energiei alocate creșterii copiilor și a îngrijirii familiei, din pricină că, poate, aveau cameră comună cu toți musafirii și membrii familiei, Virginia spune însă că: „pentru a scrie ficțiune, o femeie trebuie să aibă bani și o cameră doar a ei; și asta, așa cum veți vedea, lasă nerezolvată marea problemă a adevăratei naturi a femeii și a adevăratei naturi a ficțiunii.”(p.8)
Au fost perioade în care femeile nu aveau acces la cuvântările publice, nu aveau liber acces la discursurile în fața unui auditoriu și nu li se permitea să-și impună punctul de vedere rațional în vreo lucrare cu greutate, pur și simplu nu erau luate în considerare. „Acest eseu se bazează pe două prelegeri ținute în octombrie 1928 la Societatea Artistică de la Newnham College și la ODTAA de la Girton College, primele colegii din cadrul Universității Cambridge la care femeile au avut acces.”
Întotdeauna am avut impresia că figurile cele mai importante ale literaturii, ale muzicii și ale altor arte provin din familii cu anume situație financiară, căci altfel cum și-ar fi permis să se dezvolte și să capete discursul lor atâta putere? Într-adevăr, dacă vorbim despre Virginia Woolf, vorbim despre o femeie foarte muncitoare, dar și privilegiată pe de altă parte căsătorită cu Leonard Woolf care o susținea să scrie și să publice: „Privind rafturile goale, m-am gândit că pentru o femeie aceste dificultăți erau infinit mai exacerbate. În primul rând, până la începutul secolului al XIX-lea nu se punea problema să aibă o cameră doar a ei, namaivorbind de o cameră liniștită sau izolată fonic, în afara cazului în care părințiiei erau extraordinar de bogați sau de rang înalt. Deoarece banii pe care îi avea la dispoziție, care depindeau de bunăvoința tatălui ei, îi ajungeau doar pentru haine, îi erau inaccesibile asemenea alinări chiar și acelea ale lui Keats sau Tennyson, sau Carlyle, cu toții bărbați săraci:de la o plimbare lungă la o călătorie în Franța, la o cameră doar a lor, care, deși sărăcăcioasă, îi proteja de pretențiile și corvezile familiei.” (p.35)
Descoperim, iată, o societate în care liderul este bărbatul, capul familiei de el depind economiile, posibilitățile fiicelor și ale soțiilor, accesul la educație și la altceva decât spațiul domestic. Și aici se centrează discuția pe cât de dependente erau femeile de tutorele lor, tatăl sau soțul. Și cum se simțeau femeile în aceste conjuncturi. Ne este greu să ne imaginăm astăzi cum o femeie reușea totuși să scrie și să publice în aceste condiții, adese trebuia să fie ajutată de un bărbat, să fie susținută munca ei și să fie validată pentru a se putea face remarcată și pentru a fi citită. Era ceva cu totul neobișnuit ca o femeie să aibă precupări intelectuale, dar cu atât mai mult să le și manifeste ca atare.
Esteul O cameră doar a ei a scos la iveală o problemă adâncă a femeilor. A reunit voci, a adus în prim plan posibilitățile pragmatice, a lăsat literatura deoparte și a spus lucrurilor pe nume, inegalității de șanse, lipsei de perspectivă, lipsei de susținere. Femeile s-au solidarizat și ca răspuns la aceasta în anul 2019 editura Black Button Books revine cu o carte numită Dragă Virginia și care conține scrisori de la scriitoare din România pentru Virginia Woolf, ca dovadă că Virginia trăiește prin operele sale și că literatura transcede existența fizică: Adela Greceanu Adina Rosetti Ana Maria Sandu Angela Marinescu Cosmina Moroșan Diana Bădica Elena Stancu Elena Vlădăreanu Ioana Bâldea Constantinescu Lavinia Braniște Mihaela Michailov Rucsandra Pop Svetlana Cârstean Teona Galgoțiu Tatiana Țîbuleac, aceste cincisprezece scriitoare au comunicat cu Virginia ca într-un ritual al nemuririi.
La fel de grăitor este eseul și azi, în contextul în care foarte multe femei scriitoare suferă de aceste neajunsuri, în pluj joburi care le surmenează și ocupă tot timpul. Supraviețuirea este deja un act de curaj, a scrie este un act supraomenesc raportat la orice țară care nu conține încă legi egalitariste care să favorizeze creația indiferent de gen. Virginia Woolf este cu atât mai necesară pentru prezent cu cât tinerele femei au nevoie de îndrumarea unei înaintașe și avem să-i datorăm recunoștință autoarei eseului O cameră doar a ei, fără de ea acest ghid al stilului de viață ca scriitoare, poate nu ar fi existat, sau oricum, nu în formula aceasta.
Cartea Virginiei Woolf, O cameră doar a ei poate fi achiziționată de aici!
