Vladimir Ilici Lenin este o figură extrem de cunoscută în întreaga lume, însă el este emblematic mai ales pentru Rusia. Atât de important este încât trupul lui stă într-un muzeu chiar și după 97 de ani de la moartea sa. Pare o poveste ireală, însă Lenin este considerat cel mai bine conservat cadavru, acesta întrecând celebrele mumii ale Egiptului. La mijloc nu este un miracol, iar Lenin nu a fost chiar un sfânt în viața sa, însă face istorie chiar și după moarte. Corpul său este extrem de bine conservat, iar metoda de îmbălsămare rămâne una secretă chiar și în zilele noastre. Mumia conducătorului bolșevic este depusă la mausoleul din Piața Roșie, Moscova, într-un sarcofag din sticlă, pentru a putea fi privit și salutat de doritori.
Viața de dinainte de a deveni un conducător
Vladimir Ilici Lenin s-a născut pe 22 aprilie 1870 în Simbirsk, Imperiul Rus. Proveniența sa era una destul de largă, având ascendențe germane, luterane, calmîce și evreiești, însă el a fost botezat după tradițiile bisericii ortodoxe din Rusia. Provenea dintr-o familie cu studii, tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov, având funcții importante în domeniul educației. Nu era singur la părinți, ci mai avea doi frați și trei surori, el fiind cel de-al treilea născut al familiei. A fost un copil pasionat de învățătură, obținând note bune la școală.
Viața celebrului conducător nu a fost deloc una ușoară. Când avea vârsta de 16 ani, tatăl său se stinge din viață, iar la un an distanță, fratele său mai mare este condamnat la moarte prin spânzurare. Acesta a fost acuzat că a complotat la asasinarea țarului Alexandru al III-lea. Tot în 1887, Lenin este arestat și exmatriculat pentru că a participat la un protest studențesc. Își dorea extrem de mult să obțină o licență în avocatură, așa că a decis să continue studiile în particular, reușind în 1891 să obțină diploma. Chiar dacă această diplomă a fost una dintre cele mai mari dorințe ale sale, el nu s-a concentrat pe carieră, ci a fost atras de propaganda revoluționară și de marxism.
Arestarea din perioada facultății nu a fost singura experiență de acest gen din viața lui Vladimir Ilici Lenin. Pe 7 decembrie 1895 este din nou arestat, de această dată petrecând un an în spatele gratiilor. După, este exilat în Siberia, unde o cunoaște pe Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. Cei doi se căsătoresc în 1898 și locuiesc în Siberia până în 1900, când exilul ia sfârșit. În timp ce își ispășea pedeapsa, a publicat cartea „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”. Activitatea sa în domeniul literar a continuat și după terminarea exilului, publicând mai multe cărți legate de mișcarea revoluționară din Rusia. Pe lângă cărți, Lenin publica și articole în ziarul Iskra (Scânteia).
Vladimir Ilici Lenin și implicarea în politică
Până în anul 1903, a fost implicat în diverse activități de propagandă și era membru activ al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR). Din acest an, lucrurile încep să capete un alt sens, Lenin fiind conducătorul fracțiunii bolșevice, ruptură inspirată din unul dintre articolele scrise chiar de către el. Trei ani mai târziu este ales în prezidiul partidului, iar în 1907 este nevoit să plece în Finlanda pentru siguranța sa. Timp de 10 ani, politicianul a călătorit prin toată Europa participând la întruniri socialiste. În aprilie 1917 se reîntoarce în Petrograd cu un scop bine stabilit, acela de a-l răsturna pe țarul Nicolae al II-lea. Vladimir Ilici Lenin preia rolul de conducător în mișcarea bolșevică, însă o revoltă eșuată îl face să fugă din nou în Finlanda.
La doar câteva luni după fugă, Lenin se întoarce, de data aceasta cu o revoluție armată. Ideile sale de conducere a unui stat sunt bazate pe consiliile muncitorilor, acestea fiind numite soviete. Toate ideile au fost bine întipărite în mintea viitorului conducător în perioada în care a stat în exil. Pe lângă soția sa care îi împărtășea toate ideile, alături de el a fost și Inessa Armand, feministă și revoluționară. Mulți susțin că această femeie i-a fost amantă lui Lenin, fapt de care știa și soția acestuia. Ea le-a fost alături celor doi soți atât în perioada exilului, cât și în perioada în care bărbatul a preluat puterea.
Vladimir Ilici Lenin primește o funcție importantă pe 8 noiembrie 1917, când este ales președinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În această perioadă, Rusia era amenințată de invazia germană, iar noul președinte considera că trebuie semnat imediat un tratat de pace cu Germania. Ideea tânărului nu era împărtășită și de alți lideri bolșevici, iar cel care conducea negocierile, Troțki, se afla undeva la mijloc. Acesta a propus un tratat de pace prin care niciuna dintre cele două state să nu aibă un câștig teritorial. Încercare a eșuat, iar Germania a lansat un atac puternic, lăsând Rusia fără o parte din teritoriile vestice. Evenimentul nefericit și modul în care Lenin văzuse lucrurile nu i-au adus acestuia decât beneficii, mulți lideri bolșevici susținând semnarea unui tratat de pace. În ciuda faptului că Rusia a ieșit dezavantajată, în martie 1918 a fost semnat Tratatul de la Brest-Litovsk.
Lenin este împușcat de două ori, însă nu într-un război
Vladimir Ilici Lenin începe să capete din ce în ce mai multă încredere în el și în ideile sale. După semnarea acestui tratat, președintele Consiliului Comisarilor Poporului decide că cea mai bună formă de conducere este sovieta, așa că întrerupe activitatea Adunării Constituante Ruse. Bolșevicii au pierdut voturile, iar câștigător al alegerilor iese Partidul Socialist Revoluționar. La scurt timp după câștigarea alegerilor, partidul se împarte în două tabere. Unii erau pro-soviete, iar alții erau împotriva acestei forme de conducere. Separare a dus la multe conflicte, încercându-se chiar și răsturnarea Guvernului. În timpul acestor revolte, Lenin încerca să le oprească activitatea socialiștilor-revoluționari și ținea discursuri menite să își apere ideile și să le însuflețească și altora.
Pe 30 august 1918, conducătorul bolșevic are parte de o experiență deloc plăcută, glonțul trecându-i pe la ureche. Nu este vorba despre zicala românească, ci lucrurile chiar s-au întâmplat. După ce terminase cuvântarea în cadrul unui miting, Lenin se îndrepta spre mașină când a fost strigat de Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist Revoluționar. Bărbatul s-a întors, însă femeia a tras trei focuri de armă, două dintre ele lovindu-l în urmă și în ureche. Conducătorul bolșevic a refuzat să meargă la spital, gândindu-se ca nu cumva acolo să fie așteptat de alți asasini, așa că a cerut să fie dus și îngrijit în apartamentul său din Kremlin. Medicii au decis că este mult prea riscant să extragă gloanțele, iar Vladimir Ilici Lenin părea că își revine și trece peste acest incident.
După aproximativ jumătate de an de la eveniment, Lenin și bolșevicii se întâlnesc cu revoluționarii socialiști din întreaga lume și formează Internaționala Comunistă. Din acest moment bolșevicii devin comuniști, schimbând chiar și numele partidului în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Aceste evenimente duc la un război civil în toată Rusia, iar comunismul este susținut cu arme de foc. Armata Roșie era reprezentată de comuniști, iar Armata Albă de monarhiști. Franța, Japonia, Marea Britanie și SUA au intervenit în acest război civil, însă Armata Roșie iese învingătoare. Lupta a fost una care s-a întins pe o perioadă destul de lungă, iar în martie 1921, Rusia era în mare parte o ruină. Văzând acestea, Vladimir Ilici Lenin decide să înlocuiască politica de război și să încerce să reconstruiască industria.
Moartea lui Vladimir Ilici Lenin și studiile făcute pe creierul acestuia
Cele două împușcături încasate de conducătorul bolșevic aveau să îi schimbe complet starea de sănătate. Deși în primă fază s-a crezut că el își revenise, sănătatea sa a fost afectată. Întreaga poveste cu războiul și lupta continuă pentru a atinge idealuri nu au făcut decât să degradeze și mai mult starea de sănătate a lui Lenin. Primul atac cerebral a avut loc în mai 1922, iar bărbatul a rămas paralizat parțial, afectată fiind partea dreaptă. Activitatea sa în partid a început să se diminueze, iar atunci când suferă cel de-al doilea atac cerebral, decembrie 1922, demisionează din toate funcțiile politice. După câteva luni are loc și al treilea atac, care îl paralizează complet pe Lenin, acesta nemaiputând nici măcar să vorbească.
Pe 21 ianuarie 1924, Vladimir Ilici Lenin se stinge din viață. Încep să apară diverse zvonuri legate de moartea sa, printre care și acela că ar fi suferit de sifilis. În certificatul său de deces este trecut ca incident fatal cel de-al patrulea atac cerebral, care ar fi dus la ateroscleroză. Această variantă a fost acceptată doar de 8 din cei 27 de medici care au avut grijă de liderul bolșevic, de aici apărând și diversele zvonuri. Conform unor documente, bărbatul ar fi fost tratat de sifilis încă din 1895, însă în autopsia sa nu apare nimic legat de această boală. Lui Alexi Abrikosov, cel responsabil pentru autopsie, i s-a interzis să concluzioneze că Lenin ar fi murit de sifilis.
Ce a urmat după moartea conducătorului sovietic are să fie o altă filă de istorie. Creierul acestuia a fost extras înainte de îmbălsămare, iar Oskar Vogt, cel mai cunoscut neurochirurg al vremii, a fost pus să studieze și să localizeze partea care îl transforma pe Vladimir Ilici Lenin într-un geniu. Nu doar că s-a făcut o analiză amănunțită asupra creierului, ci a fost înființată și o instituție specială pentru această activitate, denumită „Institutul Creierului”. Neurochirurgul și-a făcut publice concluziile în 1929, într-o lucrare prin care susținea că neuronii piramidali a lui Lenin erau foarte mari, fapt care ar fi condus la genialitate. Sovieticii nu au fost satisfăcuți de analiza lui Oskar Vogt, așa că au dat această sarcină unui grup de specialiști din Rusia. Rezultatele acestora nu au mai fost făcute publice.
Corpul lui Lenin este menținut intact chiar și după 97 de ani de la moartea acestuia
Planul după moartea lui Vladimir Ilici Lenin era unul simplu: ceremonia funerară avea să țină patru zile, apoi marele conducător bolșevic va fi înmormântat. Trupul său a fost îmbălsămat, iar frigul de afară l-a ajutat să rămână neschimbat. Zeci de mii de oameni au venit să îi ofere un ultim omagiu, însă cele patru zile nu au fost suficiente pentru ca cei îndoliați să își plângă pierderea. Cetățeni străini și-au exprimat dorința de a veni să salute corpul neînsuflețit a lui Lenin, așa că autoritățile au decis să îl mai țină câteva zile. A fost construit un mausoleu temporar din lemn, unde a fost depus trupul bărbatului. Temperaturile scăzute de la începutul lui februarie ajutau ca trupul fără viață să se mențină într-o stare perfectă.
Au trecut 56 de zile de la moartea conducătorului, iar autoritățile au luat o decizie neașteptată. Lenin nu va fi înmormântat, ci se vor căuta soluții pentru conservarea permanentă a corpului. Cea mai bună soluție părea să fie înghețarea, însă doi chimiști au venit cu propunerea unei îmbălsămări mai puternice. Vladimir Vorobiev și Boris Zbarski au creat un amestec de substanțe chimice care avea să mențină corpul neschimbat. Cocktailul fusese deja injectat în mai multe cadavre și rezultatul a fost unul uimitor. Temperaturile de afară începeau să crească, așa că Guvernul le-a aprobat celor doi chimiști să facă îmbălsămarea.
Timpul trecut de la moartea lui Lenin până la decizia de a nu îngropa cadavrul a produs câteva schimbări cu pielea și ochii conducătorului. Cei doi chimiști, alături de o echipă de specialiști, au lucrat în primă fază la recondiționarea trupului fără viață, apoi au făcut îmbălsămarea. Timp de opt luni, specialiștii au lucrat pentru a obține compoziția perfectă pentru conservare. Substanțele folosite nu au fost dezvăluite niciodată, iar astăzi această rețetă este cunoscută doar de echipa care se ocupă de mumia lui Vladimir Ilici Lenin. Acești oameni vizitează mausoleul unde este depus trupul lui Lenin odată la câteva zile pentru a se asigura că este ținut în condiții perfecte. Luminozitatea și temperatura sunt factori importanți care ajută la conservare.
„Laboratorul lui Lenin”, cât costă și la cât timp se reîmbălsămează mumia
Corpul conducătorului bolșevic este gol pe dinăuntru. Mulți probabil și-au pus întrebarea cu privire la organele acestuia, însă ele nu se află în corp. Au fost scoase la scurt timp după moartea sa, rămânând pentru îmbălsămare doar scheletul îmbrăcat în mușchi și piele. Pentru ca acesta să se mențină intact, la fiecare 18 luni Vladimir Ilici Lenin este mutat la subsolul mausoleului, acolo unde echipa sa spală întreg corpul cu lichide speciale pentru îmbălsămare și injectează substanța secretă. Costumul pe care conducătorul în poartă este curățat regulat, iar echipa de profesioniști se ocupă ca aspectul să fie unul perfect. Mereu au grijă ca membrele bărbatului să aibă o poziție firească și îi pieptănă și aranjează părul.
În ciuda tratamentelor stricte pentru îmbălsămare, țesutul cadavrului se dezintegrează. La fiecare 18 luni, corpul lui Lenin intră în revizie, iar bucățile deteriorate sunt înlocuite de materiale artificiale. Mulți se întreabă dacă această poveste este una reală, fiind aproape imposibil conversarea atât de bine. Guvernul rus alocă lunar sume de bani considerabile pentru ca minunea să poată fi posibilă. Se pare că este vorba despre un buget de aproximativ 200.000 de dolari pe an.
Mulți conducători sau nume sonore din întreaga lume și-au dorit ca trupurile lor să aibă același tratament ca cel a lui Vladimir Ilici Lenin, însă se pare că acesta este unic. Conducătorul bolșevic rămâne în istorie nu doar prin faptele sale, ci și pentru că este singurul cadavru conservat atât de bine. Nici celebrele mumii din Egipt nu pot concura cu acesta.
