Omul de rând are un coeficient de inteligență egal cu 100. Însă, în 1898, se naște William James Sidis, omul cu un coeficient de inteligență între 250 și 300, considerat cel mai inteligent om care a trăit vreodată.
Istoria ne învață că inteligența se moștenește. Părinții lui, Sarah și Boris, au fost, de asemenea, foarte inteligenți. Boris era un absolvent al Universității Harvard, specializat în psihologie, iar Sarah era un medic de renume, absolventă a Universității din Boston.
Inteligența lui William James Sidis a fost cultivată încă din copilărie. Încurajat să învețe, să citească și să gândească, W.J. Sidis s-a remarcat, într-un final, prin inteligența supraumană.
William James Sidis – copilul minune
Încă din copilărie, acesta s-a remarcat prin inteligența sa ieșită din comun. La doar 18 luni, acesta reușea cu ușurință să citească ziarul The New York Times. Pentru cei mai mulți, aventura scrierii unei scrisori de Crăciun are loc în jurul vârstei de șase ani și atunci cu destul de mult chin. Însă, pentru William James Sidis, scrisul a fost un dar.
La vârsta de doar trei ani, acesta a reușit să scrie o scrisoare la mașina de scris, în care cerea mult mai multe jucării pe care acesta și le-a dorit dintotdeauna. Talentul său nu se termină aici, căci la vârsta de șase ani acesta era capabil să vorbească în foarte multe limbi străine, de la franceză, la germană, de la rusă, la ebraică.
Talentul lingvistic a lui William James Sidis se face iarăși remarcat în jurul vârstei de 8 ani, vârstă la care a scris prima lui carte „Cartea Vendergood” în propria lui limbă. Limba pe care acesta a creat-o avea elemente latine, grecești și germanice. Avea propriile timpuri verbale, de pragmatice și sintactice.
Drumul spre universitate are loc, pentru cei mai mulți, în jurul vârstei de 20 de ani. Însă, pentru micul geniu, vârsta la care a fost acceptat la Universitatea Harvard este de nouă ani, dar a fost lăsat să participe la cursuri de-abia la vârsta de 11 ani.
IQ-ul lui William James Sidis
Orice înregistrare a testelor de inteligență pe care William James Sidis le-a susținut au fost pierdute. Așadar, experții au fost nevoiți să aproximeze. La bază, coeficientul de inteligență cu scorul sub 70 este atribuit persoanelor slab dezvoltate, iar coeficientul de inteligență a unei persoane de rând este de 100.
Cei ce se bucură de un coeficient de inteligență peste 130 sunt considerați, de cele mai multe ori, ca fiind foarte inteligenți. Alte personalități cu un IQ peste medie sunt Albert Eistein – cu un IQ între 160 și 225, Leonardo da Vinci – cu un IQ între 180 și 220 și Isaac Newton – cu un IQ între 190 și 200. Însă, William James Sidis a reușit să se ridice peste aceștia. Din aproximările cercetătorilor, W.J. Sidis avea un coeficient de inteligență între 250 și 300.
Sidis și singurătatea
Inteligența vine la pachet și cu foarte multă tristețe, e o vorbă din bătrâni. În ciuda inteligenței sale, acesta nu a reușit să-și găsească locul, iar oamenii cu care intra în contact nu reușeau să-l înțeleagă, declarând reporterilor „Singura modalitatea de a trăi o viață perfectă este să trăiești în izolare”.
Viața sa este controversată și plină de acțiuni radicale și extreme. Acesta a fost arestat în 1919, în Boston, din cauza unui marș socialist la care acesta a participat. A fost acuzat și condamnat la 18 ani de închisoare, din cauza unui complot pus la cale asupra sa, înscenându-se un atac asupra unui ofițer de poliție.
După toate problemele pe care le-a avut, acesta a decis să trăiască în singurătate, deoarece nimeni nu reușea să-l înțeleagă. A avut o mulțime de locuri de muncă prost plătite, pentru a nu trăi într-o sărăcie lucie. S-a ferit de public, iar mereu când cineva de la locul de muncă îl recunoștea, bărbatul își depunea demisia.
