Home > Cultură > Istorie > Yayoi, a doua epocă din istoria Japoniei – începerea cultivării orezului
Cultură Istorie

Yayoi, a doua epocă din istoria Japoniei – începerea cultivării orezului

Yayoi, a doua epocă din istoria Japoniei – începerea cultivării orezului

Perioada Yayoi (800 î.Hr.- 250 d.Hr.)  este o epocă din istoria Japoniei denumită după locul din Tokyo în care au fost descoperite artefactele culturii. Perioada este marcată de începerea cultivării orezului pe câmpuri de orez și apariția unui nou stil de ceramică. Este prima cultură din Japonia care a cultivat orez și a făcut obiecte metalice și obiecte folosite în ceremonii. În acest articol, vom oferi detalii despre cultura Yayoi.

Caracteristici

După epoca Jomon, cultura Yayoi înflorește din sudul insulei Kyushu până în nordul insulei Honshu. Practica de cultivare a orezului a pătruns în Japonia prin fluviul Yangtze din China. Se consideră că oamenii Yayoi se trag din imigranții chinezi și coreeni care s-au amestecat cu oamenii Jomon. Cultivarea orezului a dus la formarea unei societăți sedentare, bazată pe o ierarhie socială în care elita deținea puterea. Primii oameni Yayoi au apărut în nordul insulei Kyushu iar apoi s-au mutat pe insula Honshu, cea mai mare insulă a Japoniei. I-au înlocuit pe nativii Jomon și a existat un amestec al celor două grupuri. Majoritatea artefactelor sunt obiecte din ceramică iar cronologia culturii Yayoi a fost stabilită cu ajutorul lor.

În ceea ce privește tehnologia, ceramica Yayoi este mai avansată decât ceramica Jomon dar este decorată mai simplu. Cultura avea clopote și arme din bronz folosite în ceremonii, săbii, sulițe, oglinzi și monede din bronz asemănătoare cu monedele din perioada Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.) a Chinei. Au început să folosească unelte agricole și arme din fier în secolul I d.Hr. În perioada Yayoi timpurie (250-100 î.Hr.), ceramica era decorată prin incizia cu un cuțit iar la mijlocul perioadei (100 î.Hr.-100 d.Hr.), era folosit un pieptene. În etapa târzie a perioadei, vasele din ceramică nu mai sunt decorate. Vasele din lut erau făcute cu ajutorul unei frânghii lungi, erau netezite cu o paletă, apoi erau vopsite în roșu și lustruite.

Cultura s-a dezvoltat, creând o societate sedentară complexă. Au început să țeasă pânze, să trăiască în sate și să se ocupe cu agricultura, să construiască locuințe din lemn și piatră, să aibă proprietăți de pământ, să depoziteze cereale și să acumuleze bogăție. Astfel s-au format clasele sociale. Locuințele erau niște gropi pătrate cu acoperișuri de paie. Unele sate erau înconjurate de șanțuri pentru a se apăra de atacatori. Cimitirele se aflau în apropierea satelor. Înmormântarea se făcea într-un mic șanț, în mijlocul unui pătrat care varia de la câțiva metri pătrați până la 400-900 de metri pătrați. În etapa târzie, înmormântările se făceau în spații rotunde. Artefactele includ: ceramică, unelte din lemn cu lame din fier, seceri și cuțite din fier. Oamenii cultivau orez și piersici, vânau, pescuiau și culegeau plante sălbatice.

Surse chineze

Cele mai vechi scrieri despre oamenii din Japonia provin din surse chineze. „Wa” era numele chinezesc pentru Japonia, care este menționată pentru prima dată în anul 57 d.Hr., când statul Na din Wa a primit un sigiliu de aur de la împăratul dinastiei Han a Chinei. Evenimentul a fost consemnat în „Cartea lui Han” iar sigiliul a fost descoperit în secolul XVIII, în nordul insulei Kyushu. Wa este menționat și în 257 în „Înregistrările lui Wei”. Istoricii chinezi din acea perioadă au descris țara ca fiind un pământ alcătuit din sute de comunități tribale împrăștiate, nicidecum un pământ unificat așa cum este descris în „Nihongi”, o relatare care datează întemeierea Japoniei în anul 660 î.Hr.

Oamenii mâncau peste crud, legume și orez, servite pe tavi din lemn și bambus. Aveau relații de vasalitate, percepeau taxe, aveau granare și piețe și țineau doliu. Himiko era o femeie care a condus un grup politic numit Yamatai, în secolul III. Femeia era lider spiritual iar fratele ei era lider politic, având relații diplomatice cu China în perioada Wei (220-265 d.Hr.). Întrebați despre originile lor, oamenii din Wa au spus că sunt descendenții regelui Taibo al Wu, fondatorul primului Regat Wu care se afla în jurul Deltei Yangtze din China.

Teorii despre originea culturii Yayoi

Există două teorii majore privind originea culturii Yayoi. În perioada Meiji (1868-1912), era populară teoria conform căreia cultura Yayoi a fost adusă în Japonia de imigranții coreeni. Ceramica, movilele funerare și conservarea alimentelor sunt similare celor din Coreea. Referitor la aspectul fizic, oamenii Yayoi semănau cu japonezii și coreenii moderni. A doua teorie afirmă că Yayoi a fost adusă de imigranții chinezi. Cea mai bună dovadă sunt cele trei simboluri ale culturii Yayoi: oglinda, sabia și piatra care alcătuiesc regalia (simbolurile regale). Simbolurile erau folosite și de dinastia Qin (221-206 î.Hr.) din China. Următoarea epocă din istoria Japoniei este Kofun, prima parte a perioadei Yamato. Yayoi devine o societate patriarhală, dominată de aristocrația militară.