Home > Editorial > Biserica, stâlp de rezistență în fața ostilităților actuale. Realitatea conturată în liniște și sfințenie
Editorial

Biserica, stâlp de rezistență în fața ostilităților actuale. Realitatea conturată în liniște și sfințenie

Biserica, stâlp de rezistență în fața ostilităților actuale. Realitatea conturată în liniște și sfințenie

În iureșul care înconjoară întreaga societate sufocată pe alocuri ba de multinaționale, ba de taxe și impozite, sau de lipsa totala de implicare a clasei politice, iar lista dureroasă a nemulțumirilor românilor poate continua, dincolo de toate acestea nu rămâne decât speranța, transpusă de cele mai multe ori prin credința. Din nefericire noianul de lipsuri apăsătoare, dorințe arzătoare de a avea mereu mai mult determină tipologia umană să se schimbe. Astfel, de cele mai multe ori, pentru neajunsurile lui sau chiar frustrările strânse adânc în suflet, omul găsește mereu „vinovatul” în care să lovească și pe care să îl scoată „țap ispășitor” pentru ceea ce trăiește. Asistăm în ultimii ani la procesul descris mai sus, înmulțit cu zeci de mii de opinii, toate îndreptându-și privirea spre o țintă atât de „la îndemână” de lovit în accepțiunea lor : Biserica.

Dincolo însă de toate aceste aspecte care arată aprig cu degetul spre sfințenie din partea moderniștilor „open minded”, realitatea palpabilă transpusă în prezentul nostru este cu totul alta.

Realizările bisericii, cele mai puternice mărturii ale grijii față de omenire

„Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care se îndreaptă spre nicăieri.” Petre Tuțea.

Nimic mai obiectiv și nobil lăsat „moștenire” de  remarcabilul filozof Petre Țutea mulțimii de „anti-români” parca tot mai des adunați în întregul ce unește țărișoara noastră. Chiar dacă maestrul a enunțat fraza cu puternică rezonanță cu privire la un alt eveniment care a marcat existența noastră ca popor, citatul conturează perfect și alte realități ale zilelor noastre, în mod evident una dintre acestea fiind aruncarea cu noroi în instituția bisericii.

În ultimii ani îndârjirea vizavi de rolul bisericii în viețile noastre, nu doar că a crescut exponențial ci a fost de nenumărate ori reliefată ori de câte ori un fenomen economic, social sau medical s-a conturat în spațiul carpato-danubiano-pontic. Lista de exemple concrete în acest sens este lungă și anostă însă putem reaminti câteva care au conturat un linșaj mediatic și o denigrare în rândul populației având în centrul o singură țintă:  Biserica.

1. „Vrem spitale nu catedrale”

Cine nu își amintește odiosul citate care a planat în mediul online și ulterior pe buzele multora în perioada care durerosul eveniment Colectiv a avut loc. De altfel, fraza a cunoscut o „relansare” și odată cu sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului. În fond, ținta fixată în accepțiunea celor care au contribuit la acest fenomen era alta: bugetul alocat de stat către culte fiind în accepțiunea acestora uriaș față de cel orientat spre sănătate. De parcă sumele oricum infime ar fi fost luate din cele alocate sistemului sănătății ostentativ. Într-o structură firească a unui stat, ajutorul trebuie să fie îndreptat spre toate sectoarele care vizează cu predilecție cetățeanul. Veste bună sau nu pentru anti-credincioși, biserica ocupă un loc meritat între acestea.

Dincolo de încălcare a legii firii, credința făcând parte din fiecare om, comentariile acide din vremea „vrem spitale nu catedrale” pot fi puse la zid cu ușurință inclusiv având trecutul îndepărtat ca mărturie. Cel mai probabil accepțiunea colectivă a acestei categorii a ascuns în sertarele minții faptul că primul spital din România a funcțional alături de o mănăstire.

Revenind la prezentul și proiectele palpabile ale Bisericii Ortodoxe, acestea arată că „uriașul” buget al acestei instituții a fost de fapt transpus în slujba slujitorilor ei, credincioșii. Mai exact, Biserica Ortodoxă a creat numeroase instituții filantropice care să fie în mod constant un ajutor de nădejde pentru cei aflați în astfel de nevoie. Astfel au fost construite nu mai puțin de 45 de unități medicale întreaga țară, multe dintre acestea destinate bolnavilor de cancer.

Pe lângă acestea au fost construite alte unități care să deservească cetățenii:

  • Cantine sociale și brutării  – 158 de locații;
  • Centre de zi pentru copii și vârstnici – 99  de locații;
  • Centre rezidențiale pentru vârstnici -44 de locații;
  • Centre educaționale și comunitare – 98 de locații;
  • Centre familiale și de protecție – 49 de locații;
  • Grădinițe sociale și after-school – 38 locații;
  • Centre de informare și consiliere – 94 de locații;
  • Centre de urgență – 21 de locații;
  • Campusuri și tabere – 28;
  • Alte instituții – 118;

2. Biserica împotriva modelului finlandez?

Continuând lista de ostilități asupra bisericii din partea unora dintre „anti-români” negând parcă toate cele enumerate mai sus, putem aduce în vedere un exemplu absolut pueril vehiculat în spațiul public odată cu sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului. Multe voci au comparat atunci proiectul cu unul finlandez, respectiv deschiderea unei biblioteci naționale ale uneia dintre statele considerate printre cele mai educate ale planetei. Nimic mai nepotrivit, întrucât la ora lansării „marelui edificiu finlandez” care și-a deschis porțile cu un plan de infrastructură nefinalizat, cu o singură ușa de acces la momentul respectiv printr-o ușă a unui supermarket alăturat, România avea deja o Bibliotecă Națională renovată, restructurată în săli impozante, realizate din bugetul de stat.  Din nou, se pare că singurul lucru vizat de „gurile rele” a fost o încercare de denigrare a bisericii ortodoxe.Deși motivele discreditării sunt numeroase, biserica este în continuare stâlp de nădejde pentru cei care o ocrotesc, dar și pentru cei care ridică piatra și o aruncă voit.

Citeste si




Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate