Home > Cultură > Budismul Mahayana, cea mai mare școală a budismului: calea prin care poți deveni o ființă iluminată
Cultură

Budismul Mahayana, cea mai mare școală a budismului: calea prin care poți deveni o ființă iluminată

Budismul Mahayana, cea mai mare școală a budismului: calea prin care poți deveni o ființă iluminată

Budismul Mahayana este cea mai mare sectă a budismului, cu practici și credințe foarte răspândite. După 383 î.Hr., Mahayana (Marele Vehicul) s-a dezvoltat ca o școală de gândire. În acest articol, vom vorbi despre această formă de budism.

Viața lui Siddharta Gautama

Siddharta Gautama este prințul hindus, născut în Nepal, care a fondat budismul. Până la vârsta de 29 de ani, tatăl sau l-a protejat de orice durere sau suferință. La nașterea sa, un profet i-ar fi prezis că va renunța la bogăție și va deveni un lider spiritual dacă va intra în contact cu suferința. Pentru a-și păstra dinastia, tatăl lui Siddharta l-a ținut între zidurile palatului, departe de suferința lumii, cu ajutorul servitorilor săi.

Băiatul a crescut, s-a căsătorit și a avut un fiu. Trăia cu iluzia că trăiește în lumea reală dar de fapt nu ieșise niciodată în lumea exterioară. Servitorii se asigurau că stă departe de porțile palatului. Într-o zi, unul dintre servitori l-a scos pe Siddharta afară, pentru a vedea lumea. A întâlnit cele patru semne care i-au schimbat viața: un bătrân, un bolnav, un mort, un ascet. Până atunci, Siddharta nu se mai întâlnise cu suferința și îl întreba mereu pe servitor dacă va trece și el prin acele lucruri. Acesta i-a răspuns că toți oamenii experimentează bătrânețe, boală, durere și moarte. Atunci a înțeles că tatăl său îl ținuse închis într-o realitate falsă și că va pierde toate lucrurile pe care le iubea.

Când a ajuns în dreptul ascetului, Siddharta a fost intrigat. Omul părea nepăsător în fața vârstei, bolii și morții și l-a întrebat cum reușește. Ascetul i-a răspuns că trăiește detașat de lume și că a obținut pacea interioară. La scurt timp după această întâlnire, Siddharta și-a abandonat viața de dinainte și s-a alăturat unor învățători spirituali. A învățat metode de disciplină, cum să țină post și să mediteze, însă niciuna dintre aceste practici nu l-au mulțumit pe deplin. La un moment dat, a plecat din grupul de asceți din care făcea parte.

Singur, s-a așezat sub arborele sacru Bodhi (smochin) spunând că ori va ajunge la iluminare, ori va muri încercând. Este revelat de Cele Patru Adevăruri Nobile: viața este suferință, cauza suferinței este pofta, suferința se sfârșește odată cu pofta, există o cale care te îndepărtează de aceste lucruri. În acel moment, a devenit Buddha (Iluminatul), recunoscând modul de a trăi fără suferință pe care l-a numit „calea de mijloc”. Urmând această cale, putea aprecia toate lucrurile pe care le avea fără să le dorească a fi permanente. Putea să aprecieze tot ce era în jurul său fără să fie atașat de lucruri. Buddha a predicat această viziune, atrăgând primii discipoli. Și-a predat ideile până la vârsta de 80 de ani, când a murit. Le-a spus discipolilor că nu e nevoie să aleagă un lider, pentru că fiecare om trebuie să-și caute singur iluminarea.

Școala Mahayana

Siddharta a cerut ca rămășițele sale incinerate să fie puse într-o stupă (clădire budistă care conține relicve),la o răscruce. Astfel, călătorii și-ar fi amintit că există un mod prin care poți trăi fără suferință, scăpând din ciclul reîncarnărilor. Discipolii au împărțit rămășițele între ei și le-au pus în mai multe stupe, în diferite locații din India. Apoi au făcut o școală din învățăturile lui Buddha, au ales un lider și au scris reguli. Mahayana s-ar fi dezvoltat din școala Mahasanghika care avea următoarele principii:

  • Bodhisattva (ființe iluminate) fac jurăminte înainte să se întrupeze și se nasc în locuri unde suferința este prezentă pentru a ajuta oamenii să o depășească.
  • În orice moment, doar prezentul există. Trecutul și viitorul sunt doar iluzii care păcălesc mintea.
  • Ființele iluminate există în orice moment pentru că nu există trecut sau viitor, ci doar un etern prezent.
  • Iluminarea îți aduce puteri supraumane, inclusiv capacitatea de a comunica fără să vorbești (telepatie).

Budismul Mahayana a acceptat principiile școlii Mahasanghika. Cu toate acestea, susținea că sutra Mahayana (carte de învățături budiste) reprezintă versiunea adevărată a lui Buddha, în timp ce alte școli nu făceau asta. Școala s-a numit Mahayana (Marele Vehicul) deoarece pretindea că are cei mai mulți adepți și numea grupurile care au respins sutrele Mahayana – Hinayana (Vehiculul Mic).

Diferența dintre Mahayana și alte școli este importanța pe care o acordă stadiului de bodhisattva (ființă iluminată). Iluminarea nu este doar pentru binele propriu, ci pentru întreaga omenire. Dacă un om atinge starea de trezire spirituală, este responsabil să îi ajute și pe ceilalți în această direcție. Budismul Mahayana îl percepe pe Buddha ca pe o ființă transcendentă (care depășește orizontul experienței) și eternă.

Acceptarea acestui adevăr și urmarea caii lui Buddha Sakyamuni (clanul din care făcea parte Siddharta) conduce spre starea de bodhisattva iar apoi spre starea de Buddha, pe care au atins-o mulți oameni, înainte și după nașterea sa. Toți Buddha care au existat vreodată vor continua să existe în momentul prezent.

Pentru cei care au înțeles moartea ca pe un sfârșit al vieții, Buddha moare într-un stil simplu, foarte profan pentru viața pe care a dus-o: a murit de indigestie după ultima sa masă. Pentru școala Mahayana, moartea este doar o altă iluzie a vieții. Practicile Mahayana sunt cunoscute sub numele de pāramitā (perfecțiune în sanscrită) și sunt necesare pentru dezvoltarea spirituală:

  • Dāna Pāramitā: Generozitate
  • Śīla Pāramitā: Autodisciplină și moralitate
  • Ksānti Pāramitā: Răbdare
  • Vīrya Pāramitā: Efort și perseverență
  • Dhyāna Pāramitā: Concentrare, unicitate
  • Prajñā Pāramitā: Înțelepciune, cunoaștere și compasiune
  • Upāya Pāramitā: Realizarea oricărui lucru într-un mod corect
  • Pranidhāna Pāramitā: Hotărâre în a evolua spre un scop
  • Bala Pāramitā: Putere spirituală
  • Jñāna Pāramitā: Cunoașterea vieții și a propriei persoane

Dacă omul include aceste lucruri în viața lui și le practică de-a lungul mai multor încarnări, el avansează pe calea bodhisattva și atinge iluminarea. Încă se discută cum ar trebui împărțite aceste practici între categoriile Înțelepciune (Jnana) și Merit (Punya). Acumularea meritului spiritual este importantă în budismul Mahayana și se poate face prin trăirea după practicile pāramitā și acceptarea sutrelor Mahayana ca adevăr unic.

Scripturile Mahayana

În afară de „Dhammapada” (432 de versuri atribuite lui Buddha Sakyamuni), „Perfecțiunea înțelepciunii” (Prajñāpāramitā) este un alt text de bază în budismul Mahayana și a fost scris de înțelepții budiști în perioada 50 î.Hr. – 600 d.Hr. Este un fel de manual care te învață cum să devii un bodhisattva și să înțelegi Dharma budistă (legea cosmică), neumbrită de Ego, care aduce doar ignoranță și mândrie. Versurile acestui text îți eliberează mintea pentru a înțelege lumea dintr-o altă perspectivă, mai aproape de spirit. „Perfecțiunea înțelepciunii” este cea mai importantă carte a budismului, fiind memorată și recitată zilnic de către adepți.

Conține cele mai frumoase sutre: Sutra Diamantului ( secolul II d.Hr.) și Sutra Inimii (660 î. Hr.) care este cea mai recitată sutră, concentrându-se pe atașamentul ego-ului nostru față de identitatea pe care o numim „sine”. Această sutra îți eliberează mintea și creează un spațiu gol în minte, care poate fi umplut apoi cu gânduri și viziuni mai clare. Atâta timp cât ești mândru (plin de sine), nu mai este loc de altceva, ești ca o casă aglomerată. Sutra Inimii curăță această casă, eliminând lucrurile de care nu este nevoie și restabilind echilibrul și ordinea minții.

Mai există Sutra Lotusului care arată că toate formele de budism aparțin de Ekayana (un singur vehicul), Sutrele Pământului Pur care celebrează viața lui Buddha și tărâmul fericirii pe care l-a creat și care îi așteaptă pe adepți, Sutra Luminii de Aur care vorbește despre ordinea interioară care se reflectă în exterior. Sutra Tathagatagarbha arată că natura de Buddha se găsește în toate lucrurile. Budismul Mahayana îți oferă un ghid pentru a deveni bodhisattva, pentru a te elibera pe tine și pe ceilalți din ciclul suferinței, morții și renașterii (roata samsarei).

Citeste si