Home > Editorial > Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri
Editorial Premium

Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri

Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri
Sursă foto: www.ifj.org

Despre jurnaliști și jurnalism, cu toții știm și vorbim, însă despre viața unor oameni, poate că am uitat să mai ascultăm sau să ne interesăm. Iată o scurtă poveste despre cei care au trecut condeiul dincolo de granițele țărilor în care s-au născut.

Jurnalismul nu este doar o meserie! Este o artă, o dependență, un stil de viață. Ca să înțelegi, trebuie să îl practici. Sunt jurnaliști care și-au vândut condeiul pe două salarii și jurnaliști care au mers în lume, să transmită realitatea în care trăim. Câteva mii dintre aceștia din urmă au plătit un tribut scump pentru că au gândit dincolo de granițe. Și-au dat viața pe pământuri străine, au fost uciși, fără milă, pentru că au ales să nu se oprească din visul lor.

Mii și mii de suflete, date pe condei

Un bilanț publicat de Federația Internațională a Jurnaliștilor arată că doi jurnaliști, sau reprezentanți ai mass-media, mor în fiecare săptămână. Din 1990 și până în prezent, în lume au murit 2.658 de jurnaliști, conform ultimului bilanț din 2020. Un număr de 42 dintre aceștia au fost uciși doar în anul menționat. Judecați, blamați și înjurați, reporterii sunt toți la fel pentru cei din jurul lor, însă ceea ce vor să transmită i-a definit și diferențiat întotdeauna, unii de ceilalți.

Federația Internațională a Jurnaliștilor este prima instituție care a creat un astfel de bilanț. În numărul total al celor care au murit sunt incluși toți redactorii, reporterii, cameramanii, freelancerii și traducătorii, sau chiar șoferii care au ajutat la crearea unor reportaje. Prin prisma acestor oameni au rămas în urmă mii de povești care să poată fi spuse mai departe. Pentru aceste povești, 2.658 de oameni au plătit cu prețul vieții.

Pământurile războiului și neliniștii și-au cerut tributul. Reporterii au plătit scump

Cei mai mulți dintre reprezentanții presei au fost uciși în state cunoscute pentru conflictele internaționale și pentru zonele instabile. Au fost jurnaliști care au văzut războiul! Jurnaliști care au cunoscut crimele, corupția, catastrofele naturale, lumea și năpasta la care au fost supuși, de-a lungul vremii, zeci de milioane de oameni. Au fost jurnaliști care au trăit doar clipa, înainte să își dea ultima suflare în fața unui condei și a unei foi mototolite de vremea rea sau de agitația din sufletul celui care scria poate ultimele sale cuvinte.

Decesele jurnaliștilor din întreaga lume au fost clasificate în felul următor:

  • Irak – 340 de jurnaliști uciși
  • Mexic – 178
  • Filipine – 160
  • Pakistan – 138
  • India – 116
  • Rusia – 110
  • Algeria – 106
  • Siria – 96
  • Somalia – 93
  • Afganistan – 93

La finele lui 2020, cel puți 230 de jurnaliști erau închiși în 34 de țări, potrivit Federației Internaționale. Această instituție luptă ca toți cei care au plecat mult prea devreme să fie răzbunați, iar vinovații să plătească. Luptă, pentru ca următorii oameni de presă să poată lucra sub steagurile libertății, fără teama zilei de mâine. Toată munca federației este trecută într-o carte albă, în care sunt descriși 600.000 de jurnaliști care au luptat, sau luptă să lase ceva în urma lor.

Tendințele prezentate în publicațiile noastre în cursul ultimilor 30 de ani arată clar tuturor că nu există loc pentru complezență. Din contră, ele sunt un apel urgent pentru dublarea eforturilor noastre de a ne mobiliza pentru o mai mare protecție a jurnaliștilor și un angajament pentru practicare în siguranță a jurnalismului”, a pledat secretarul general al FIJ, Anthony Bellanger, în această carte albă.

Călimara unui adevărat gazetar va fi întotdeauna umplută cu tărie, credință, dorința de libertate și asumarea cuvântului. Adevărații jurnaliști sunt cei care s-au riscat pentru a transmite celor de acasă informația, nu cei care se ascund în spatele unor ponegreli și cuvinte șterse.

Hipocrate susținea că, înainte să vrei să vindeci pe cineva, este necesar să îl întrebi dacă este cu adevărat pregătit să renunțe la ceea ce l-a îmbolnăvit. De-o boală puternică, dar frumoasă, au suferit și acești oameni care au vrut, în felul lor, să își depășească limitele și să meargă în locuri despre care mulți se tem și să audă și care nu au vrut să „se vindece”, la timp!

Pentru cei care au știut să lase ceva în urma lor, datoria celor care trăiesc astăzi este să nu-și vândă condeiul și să simtă libertatea de gândire și de exprimare după fiecare virgulă pusă. Arta cere sacrificii, iar jurnalismul, din dorința de a deveni istorie și literatură, își plânge libertatea…

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor