Home > Cultură > Celebrități > Cărțile preferate ale scriitorului Gabriel García Márquez
Celebrități Cultură Literatură

Cărțile preferate ale scriitorului Gabriel García Márquez

Cărțile preferate ale scriitorului Gabriel García Márquez
Sursa foto: derek-turner.com

Atunci când a fost întrebat care sunt secretele procesului său de scriere, regretatul scriitor columbian, G.G. Marquez, a răspuns că nu există niciun secret. Tot ceea ce făcea era să citească și să gândească mult. De asemenea, rescria de nenumărate ori fiecare pagină în parte. Marquez nu a avut o traiectorie liniară, a abandonat studiile de drept pentru a deveni jurnalist, apoi scriitor. Însă, dintotdeauna, a fost un mare împătimit al literaturii. Avea o bibliotecă personală imensă, articolul prezintă trei titluri din lista cărților sale preferate.

Muntele vrăjit de Thomas Mann

Muntele vrăjit este unul dintre romanele care te pot deconecta complet de la realitate. Afundându-te în povestea lui Thomas Mann vei uita complet tot ce ține de cotidian și de trecerea timpului. Scriitorul te invită într-o călătorie ce se întinde pe mai bine de 900 de pagini, în urma căreia ceva se poate schimba în tine. Îl urmărim pe tânărul Hans care își vizitează vărul internat într-un sanatoriu elvețian pentru bolnavii de tuberculoză, Joachim.

În timpul vizitei sale într-una din zile se simte rău, de aceea este nevoit să petreacă mult timp în sanatoriul care părea să fie din altă lume. Astfel, începe o lungă prelegere asupra timpului, se creează o paralelă între desfășurarea temporală din munte și cea din lumea din vale. Lumea „reală”, în care fiecare trebuie să se miște repede și să facă ceva anume mereu. În sanatoriu, săptămânile treceau rapid, fără să fie nevoie să faci nimic. Personajul va ajunge să reconsidere multe din conceptele lumii moderne, cum ar fi plictisul, despre care va spune:

„Prin urmare, ceea ce se numeşte plictis nu-i în realitate decât o scurtare bolnăvicioasă a timpului pricinuită de monotonie : marile intervale de timp, când curgerea lor este de o neîntreruptă monotonie, se chircesc într-o măsură care înspăimântă de moarte inima; când o zi seamănă cu toate, ele nu sunt decât o singură zi; iar într-o desăvârşită uniformitate, viaţa cea mai lungă ar fi percepută ca cea mai scurtă şi ar trece cât ai bate din palme.” bookaholic.

Sanatoriul va deveni pentru Hans o experiență revelatorie, va lega prietenii și va pune mai mult accent pe lucrurile de natură spirituală. Datorită timpului petrecut în locul ăsta al repausului total, va învăța ce este viața cu adevărat. După adaptarea la mediul de pe munte deprinde capacitatea de a gândi în afara timpului, iar vremea petrecută aici trece fără să se fi făcut simțită. Prin experiența sanatoriului își depășește condiția sa de mic burghez cu viață banală.

Oedip Rege de Sofocle

Sofocle este unul dintre cei trei mari tragedieni ai Greciei Antice, alături de Eschil și Euripide. Oedip Rege este tragedia de la care se inspiră și Freud când definește complexul lui Oedip, iar Aristotel prezintă prin intermediul lui Oedip tipologia eroului tragic. Tragedia începe cu prezentarea unei molime ce s-a abătut peste cetatea Tebei, la conducerea căreia se afla Oedip. Acesta înțelege că este un blestem ce s-a abătut asupra cetății, iar zeii vor ca vinovatul să își ispășească pedeapsa, doar așa poate fi salvată Teba.

Sursa: reddit

Profetul orb Tiresias se prezintă regelui pentru a vorbi despre fostul rege, Laios, pe care Oedip îl omorâse și îi preluase tronul, apoi se căsătorise cu soția acestuia. Profetul spune că reginei Iocasta i se prevestise în urmă cu mult timp că va naște un băiat care își va ucide tatăl și se va căsători cu mama sa. După ce s-a aflat o astfel de profeție, după nașterea fiului lor, Laios îi cere unui slujitor să îi lege copilul de picioare și să îl abandoneze pe Muntele Cithaeron. Dar copilul fusese găsit de un cioban, pruncul a fost crescut în cele din urmă de alți regi ai altei cetăți, acela era Oedip.

Orlando de Virginia Woolf

Este un roman pe baza căruia s-au iscat multe controverse, scriitoarea a dorit ca prin intermediul lui să aducă un omagiu Vitei Sackville-West (poeta care era o bună prietenă de-a Virginiei Woolf), totul într-o cheie parodică. Prin intermediul parcursului său, se expune și evoluția dobândirii puterii femeilor în plan social. Se pot observa diverse epoci, fiecare cu propriile sale reguli. Fiecare în parte interesantă și bine conturată.

Orlando este un personaj, al cărui gen se schimbă pe parcursul romanului, timp de 400 de ani încearcă să descopere sensul vieții (de la epoca elisabetană până la debutul secolului XX). În tot acest timp lucrează la un roman, denumit Stejarul, în mod ironic anul apariției lui coincide cu anul publicării romanului Orlando de către Virginia Woolf. În carte se dezbate foarte mult asupra identității umane, mai ales asupra identității sexuale și de gen.

Alți autori apreciați de G.G. Marquez:  John Dos Passos, Robert Nathan, Katherine Mansfield, Ernest Hemingway etc.

Recomandări autor