Chrysippus din Soli, filozoful care a murit de râs la propria glumă

Chrysippus din Soli (280-207 î.Hr.) este unul dintre fondatorii stoicismului, școală filozofică fondată în anul 300 î.Hr. Este urmașul filozofilor Zenon din Citium și Cleanthes, ca lider al școlii din Atena. A scris peste 700 de opere dar, din păcate, niciuna nu a supraviețuit. Ne este cunoscut doar din fragmentele care se găsesc în operele scriitorilor care i-au urmat. A dezvoltat stoicismul într-o gândire sistematică și logică. În acest articol, voi oferi detalii despre filozoful Chrysippus, despre care se spune că a murit de râs la propria glumă.

Viața & opera

Chrysippus s-a născut în anul 280 î.Hr. în Soli, Cilicia (astăzi Soloi, Turcia). Potrivit lui Diogenes Laertes, biograful filozofilor greci, numele tatălui său era Apollonius. După ce pierde o moștenire importantă, devine interesat de domeniul filozofiei. Ajunge la Atena și studiază la Academie cu Arcesilaus și Lacydes. Învață tehnica argumentării și conceptele de cantitate și mărime. Devine elevul lui Cleanthes din Assos la școala fondată de Zenon în 300 î.Hr. În 232 î.Hr., Cleanthes moare iar Chrysippus devine liderul școlii până în 206 î.Hr., anul în care a murit.

Chrysippus a contribuit la dezvoltarea și organizarea ideilor lui Zenon, făcând din logică o disciplină intelectuală. Scriitor prolific, Chrysippus a scris peste 700 suluri de papirus iar o bătrână care locuia cu el a spus că scria 500 de rânduri pe zi. A scris mai multe cărți care tratează același subiect, la care adaugă mărturiile altor filozofi. Apolodor din Atena îl critică într-o lucrare: „Dacă am lua din cărțile lui Chrysippus toate pasajele pe care le citează din alți autori, cartea lui ar rămâne goală.”Din opera sa ne-au rămas doar fragmente inserate în operele altor scriitori, precum Seneca și Cicero.

Chrysippus se pricepea la dezbateri și acceptă ambele părți ale unei polemici, fapt care îi frustra pe studenți și discipoli. Uneori, în toiul unei discuții în contradictoriu, făcea afirmații absurde. Mulți dintre cei care îl ascultau spuneau că, dacă zeii ar fi filozofi, ar dezbate precum Chrysippus. Moștenirea i-a fost confiscată de guvern, așa că trăia din predare și ajutorul prietenilor. Diogenes Laertius ne spune câteva anectode despre viața filozofului și îl prezintă ca fiind un profesor deschis și puternic. Avea o minte ageră și pătrunzătoare și nu era de acord cu Zenon și Cleanthes în numeroase aspecte. Se contrazice frecvent și intră în conflict cu Cleanthes, dar îi pare foarte rău după moartea acestuia și spune: „În cele mai multe privințe, sunt un om fericit, cu excepția cazului care îl privește pe Cleanthes; pentru că în această privință sunt departe de a fi norocos”

Diogene îl descrie ca fiind slab la trup și arogant. Când i se reproșează de ce nu a participat la prelegerile lui Ariston, un filozof cunoscut în acea perioadă, el răspunde:

„Dacă făceam parte din mulțime, nu mai eram filozof.”

Odată, un bărbat i-a cerut să îi recomande un profesor pentru fiul său iar Chrysippus i-a spus:

„Eu, căci dacă aș fi crezut că există un profesor mai bun decât mine, m-aș fi dus la el să mă învețe filozofie.” 

Chrysippus îi educă pe fiii surorilor sale, Filocrate și Aristocrea.

Diogene oferă două relatări despre moartea lui Chrysippus, la o vârstă destul de înaintată – 73 de ani. Prima relatare ne spune că moartea i-a fost cauzată de vinul consumat în exces în timpul unei ceremonii de sacrificiu, la care fusese invitat de studenți. A doua relatare, mai degrabă anecdotă decât adevăr, ne spune că Chrysippus, amuzat teribil când și-a văzut măgarul cum mânca niște smochine, a cerut unui servitor să-i dea măgarului și niște vin și a murit de râs când a văzut.

Stoicismul

Împreună cu Zenon, Chrysippus este considerat unul dintre fondatorii școlii stoice. A dezvoltat și organizat principiile de bază ale stoicismului, după ideile lui Zenon. Se numără printre primii filozofi care au făcut din logică o disciplină intelectuală, fapt care a permis mari progrese în știință și matematică. Termenul „disjuncție”aparține stoicilor și se consideră că este creația lui Chrysippus. Diogenes Laertius enumeră 118 de opere despre logică scrise de Chrysippus, la care se adaugă 7 cărți despre paradoxul mincinosului. Filozoful credea că fizica și logica sunt necesare în formularea unui sistem corect de etică.

Spune că lumea este impregnată de rațiunea divină (logos) care modelează întreg universul. Fiecare corp are un caracter invizibil care îi oferă o formă și o existență diferite. Calitățile sufletului, precum iubirea și dreptatea, fac parte din caracterul invizibil. Virtutea este bună iar viciul este rău. Scopul omului este să trăiască în conformitate cu natura. Fiecare om trebuie să aibă altruism și bunăvoință față de societate, pentru a menține ordinea socială. Chrysippus nu punea preț pe închinarea la eroi și pe laudă, punând accent pe rațiune, inteligență și simpatie. Răul este interdependent în raport cu Binele:

„Nu putea exista dreptate, dacă nu exista nedreptate; nici curaj, fără lașitate, nici adevăr, fără minciună.”