În doar primele două luni ale acestui an, guvernul a împrumutat nu mai puțin de 9 miliarde de euro de pe piețele financiare internaționale.
Potrivit Ziarului Financiar, datoria externă totală a României (publică și privată) a urcat cu 9,9 miliarde de euro la sfârșitul lunii februarie, ajungând la suma de 154 miliarde de euro. Din acest total, guvernul a împrumutat nu mai puțin de 8,9 miliarde de euro.
Creșterea cheltuielilor, datoriilor și dobânzilor și presiunea lor enormă asupra bugetului
În comparație cu aceeași perioadă a anului 2022, statul a plătit cu 60% mai multe dobânzi pentru împrumuturile contractate, însumând 61,8 miliarde de lei (5,6 miliarde de euro) în primele două luni ale anului 2023. Această creștere alarmantă a costurilor cu dobânzile pune o presiune suplimentară asupra bugetului de stat și ridică întrebări legitime despre sustenabilitatea datoriei externe a României.
Probabil anticipând condiții de împrumut mai puțin favorabile în cursul anului, Ministerul Finanțelor a contractat o mare parte din datorie la începutul anului. În 2023, guvernul va avea nevoie să strângă 32 de miliarde de euro numai pentru a-și îndeplini obligațiile financiare (inclusiv serviciul datoriei și deficitul bugetar).
Cel puțin în ceea ce privește datoria externă, soldul datoriei a crescut de la 57,6 miliarde de euro în decembrie 2022 la 66,5 miliarde de euro la sfârșitul lunii februarie, cu o creștere de 8,9 miliarde de euro.Astfel în doar două luni, guvernul a împrumutat 8,9 miliarde de euro în plus de pe piețele străine, în timp ce întreprinderile private au împrumutat un miliard de euro suplimentar.
Cine stăpânește datoria României
Conform BNR, întreprinderile private dețin încă 62,6% din datoria externă a țării, în timp ce guvernul deține 37,4%. Mai mult, unii critici au susținut că majoritatea companiilor private împrumută de la corporațiile-mamă, în timp ce guvernul României contractează împrumuturi de pe piețele financiare, cu dobânzi care ajung până la 7% din cauza ratingului de credit scăzut al țării.
Dobânzile la împrumuturile de stat au totalizat 7,2 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro) în doar primele câteva luni ale anului 2019. În anul precedent, s-au cheltuit în total 61,8 miliarde de lei (5,6 miliarde de euro) și asta numai pe dobânzile pentru împrumuturile contractate de Ministerul Finanțelor.
Aceste cifre ne arată deci cât de important este să înțelegem provocările cu care se confruntă țara noastră în materie de datorie externă. Dezbaterile pe această temă vor continua fără oprire, iar în calitate de cetățeni responsabili, opinia publică cu siguranță va continua să solicite transparență și responsabilitate maxime din partea autorităților.
Cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze aceste cifre
Unul dintre argumentele negative privind creșterea datoriei externe este ridicat de cei mai nostalgici dintre noi. Aceștia cred că înainte de anii ’89, România nu avea datorii externe. Drept urmare in viziunea lor, țara noastră era considerată un model de autarhie economică, iar lipsa datoriei externe era văzută ca un semn de stabilitate financiară.
Pe de altă parte, regimul comunist a dus și la stagnare economică, lipsa diversificării industriilor și o calitate a vieții extrem de scăzută pentru cetățeni. Motiv pentru care suntem obligați să analizăm și argumentele pozitive privind creșterea datoriei externe. În primul rând, a contracta împrumuturi permite României să beneficieze de fonduri suplimentare pentru a investi în infrastructură, educație, sănătate și alte domenii importante.
Acest lucru poate contribui la creșterea calității vieții și la dezvoltarea țării, așa cum se vede și în alte țări mai dezvoltate. Acesta este de altfel cel mai puternic argument în favoarea creșterii datoriei externe, acest fapt prin care multe țări dezvoltate au datorii mari. Într-un context global în care finanțarea este accesibilă, mulți cred că a venit vremea să ținem pasul cu alte națiuni și să nu rămânem în urmă,mai ales în materie de salarii și beneficii.
Creșterea datoriei externe poate fi, într-un fel, o strategie pentru a ne alinia cu practicile financiare ale altor țări dezvoltate. Menținerea unui echilibru între a nu contracta datorii prea mari, care să afecteze viitorul țării, și a nu rămâne în urmă în raport cu alte state dezvoltate pare deci soluția cea mai viabilă. Pe de altă parte, contractarea de împrumuturi și învestirea lor în mod responsabil poate aduce o serie de beneficii atât țării și cetățenilor săi.
