Curiosul caz al Monumentalistului din Craiova

Ei bine, 21 martie înseamnă de câțiva ani buni și Ziua Olteniei. Anul acesta, în marea de oameni ce se adunau în centrul vechi al Craiovei, pregătindu-se să asiste la un spectacol cu interpreți celebri de folclor oltenesc, l-am văzut în mijlocul unui grup de curioși, gata să înceapă un tur ghidat al clădirilor din inima bătrânului oraș. M-am strecurat și eu printre ei și, timp de o oră, am ascultat istoria fiecărei construcții, am trăit din nou povestea proprietarilor ce nu mai sunt azi printre noi. Chiar și stâlpii de iluminat aveau ceva de spus pentru ghidul nostru, un tânăr șaten, pasional, cu foc în priviri, pe numele lui Dragoș Andreescu.

Îi urmăream activitatea de câțiva ani, de când descoperisem pagina de Facebook pe care o administra, ,,Monumentalist”, o pagină inedită, unde la început se postau poze cu minunățiile arhitecturale vechi ale Craiovei, iar mai târziu acestea fiind completate cu istorii în spatele cărora simțeam o muncă de documentare incredibilă.

Omul nostru luase la pas Cetatea Băniei, apoi Oltenia toată, a reliefând oltenilor povești uitate sau neștiute niciodată, a periat județul Dolj, casă cu casă, culă cu culă, conac cu conac, gară cu gară, a vizitat poduri în care nu a intrat nimeni din perioada interbelică, incursiuni făcute doar cu un aparat de fotografiat și cu multă pasiune. A prins apusuri de soare peste casele țărănești din sudul Olteniei, răsăritul i-a zâmbit când el deja ștersese de praf adevărate comori uitate, a fost alergat de câini pe ulițele satelor, a cercetat, a notat, a fost respins de primari, care nu găseau avantaje electorale în deschiderea față de un pasionat de vechi, a adunat apoi în jurul lui oameni care nici măcar ei nu bănuiau că au aceeași pasiune ascunsă.

Când progresul tehnologic al anilor ce ni s-au dat a dus la apariția rețelelor de socializare, s-a simțit dator să dăruiască din tot ceea ce face, ce vede și a creat pagini de Facebook care au azi zeci de mii de urmăritori. Mai mult decât atât, a adunat în jurul lui o comunitate, de data aceasta reală, cu mai mult de o mie de oameni care au un singur lucru în comun, dragostea de autentic și de frumos. Comunitatea este de fapt un grup de acțiune civică și scopul ei este unul singur, acela de a salva cumva, oricum, unele clădiri istorice acoperite de praf și ignorate de autorități și introducerea acestora pe lista patrimoniului. Nu s-a oprit aici, cum de altfel am siguranța că nu se va opri niciodată.

Dragoș Andreescu a realizat și o hartă virtuală cu mai mult de 1300 de conace și peste 2000 de case boierești, aproape uitate toate. Le-a scris poveștile, le-a fotografiat, cei peste 2000 de urmăritori inițiali ai paginii lui de facebook au putut afla astfel poveștile neștiute în zilele noastre, când tinerii petrec cel mai mult timp pe internet. Când nu a putut discuta civilizat cu autoritățile, a ales să protesteze, de asemenea civilizat, în situațiile în care clădiri istorice, de care se atașase practic personal, erau trecute pe lista de demolări.

Cine este Dragoș Andreescu, cunoscut în mediul online cu numele Monumentalistul?

S-a născut în familia unui militar de carieră, departe de Oltenia, zona pe care azi o iubește atât de mult, la Ploiești. A crescut printre uniforme și pe platourile unităților militare craiovene, unele înconjurate de clădiri care datează din secolul XIX, și-a trăit copilăria în casa unui militar pasionat de istorie, un om care a regretat mereu că nu s-a dedicat și profesional acestei științe. Când anii au trecut, s-a gândit să urmeze cursurile Liceului Militar de Aviație Tudor Vladimirescu din capitala Olteniei, mai ales că visa să zboare, să fie pilot, dar adolescența venise puternic peste planurile lui și a considerat înainte de admitere că armata nu este chiar ce își dorește. O decizie pe care o regretă puțin acum, după anii în care activitățile de reconstituire istorică i-au arătat partea frumoasă a vieții cazone.

A devenit graphic designer și timpul liber înseamnă plimbări cu fiul său și plimbări cu aparatul de fotografiat, în căutarea trecutului, pe care îl caută în oameni, în clădiri. Când Monumentalistul se plimbă, sunt șanse foarte mari ca, pe o străduță retrasă, indiferent în ce zonă a Olteniei s-ar afla, să găsească o comoară, pe care de multe ori a așezat-o pe harta patrimoniului nostru național. Unii oameni se bucură citindu-i materialele, admirându-i pozele, alții, mai pragmatici, dezvoltă adevărate afaceri în turism în jurul locurilor descoperite de el, șterse de praful uitării, care apoi devin adevărate obiective turistice.

Cum a început povestea Monumentalistului?

În anul 2002 era student și a primit o temă inedită: trebuia să exploreze Craiova, să identifice și să fotografieze clădiri de patrimoniu. Trebuia și să colecteze informații despre cine a locuit în respectivele case, să adune povești despre familiile acelea, poate dispărute definitive azi. După 20 de ani, Monumentalistul nu a terminat tema primită în facultate și, privindu-l cum ghida oamenii de Ziua Olteniei prin centrul vechi al Craiovei, nu cred că o va termina niciodată.

Atunci, în 2002, a primit ulterior și alte teme, el însă a continuat să ardă pentru trecut, pentru vechi, pentru istorie. Craiova a fost cercetată cvartal cu cvartal, s-a apropiat mai întâi de fostele reședințe ale nobililor de demult, apoi a ieșit din Craiova, a fotografiat detalii, texturi, lucrări în lemn, în fier. Și-a dat seama repede că este posesor al unei arhive impresionante și a realizat că greșeste dacă o păstrează doar pentru el. A fost momentul zero al viitoarelor proiecte, acțiuni cărora li s-a dedicate 100%.

„Tatăl meu a fost militar de carieră, dar tot timpul a visat la o carieră de istoric, de cercetător. Visul tatălui mei s-a împlinit prin mine, la mulți ani după ce aveam acele discuții pe marginea istoriei. Am copilărit ascultându-l, văzându-l cum se înflăcărează când vorbește despre trecut. Din păcate, nu mai este printre noi, sunt sigur că ar fi foarte mândru de mine și fiecare zi petrecută pe drumuri, cercetând, fotografiind, înseamnă și un gând frumos pentru tatăl meu. El a fost cel care m-a convins că nu există poveste mai frumoasă decât istoria.”

Odată cu lansarea primului grup de pasionați, în 2008, a realizat că explorarea urbană nu are granițe, că există o cerere fenomenală pentru fotografia arhitecturală. Trei ani mai târziu a creat ,,Monumente pierdute”, primul proiect de amploare și scopul acestuia a fost căutarea, identificarea și promovarea conacelor boierești din Oltenia. Proiectul a explodat pur și simplu, fiind și primul de acest gen, au urmat ani de fotografiere și documentare.

„Erau oameni care mă bănuiau sau mă acuzau fățiș de inconștiență. Mie mi se pare, e drept, foarte dificil, dar consideram că trebuie să facă cineva aceste lucruri.”

Proiectul ,,Monumente Pierdute” a fost abandonat în 2017 și a creat unul nou, cu numele ,,Monumentalist”, proiect cu care practic se identifică în zilele noastre. Era de fapt o continuare a celui vechi, dar sub un format nou. Pagina are în prezent peste 30.000 de urmăritori, este locul unde se comentează, se critică, se fac anumite comparații, s-a creat o comunitate dinamică. Pornind de la această pagină de Facebook, Dragoș „Monumentalistul” a strâns în jurul lui aproape o mie de oameni (reali) din toată țara, iar colectivul acesta unic încearcă să transpună proiectul în diferite orașe ale țării.

„În cadrul ,,Monumentalist” am adunat cam o mie de membri din toată țara, oameni care au drept pasiune explorarea urbană, dragostea pentru arhitectura veche. Treptat a devenit esențială implicarea noastră în salvarea unor clădiri istorice și introducerea lor pe lista patrimoniului. Moara Barbu Drugă din Craiova a fost printre multele obiective introduse de noi în patrimoniu.” a explicat Dragoș.

Din fericire, Monumentalistul craiovean a fost remarcat și promovat masiv în presa de specialitate sau în emisiuni tv, oamenii l-au descoperit pe cel din spatele paginilor Facebook, Dragoș a povestit, a tras adevărate semnale de alarmă, a adunat în jurul lui entități și persoane cu scopul de a salva clădirile istorice în ruină.

„Există și o luptă în activitatea mea, o luptă permanentă pe care trebuie să o dau cu mentalitățile. Trebuie să mă lupt, să ne luptăm, pentru că nu mai sunt chiar singur acum, pentru a salva anumite case, anumite clădiri. Am și pierdut războaie, din păcate. Din unele obiective azi nu mai avem decât fotografiile și documentarea mea.”

Începutul a fost extrem de greu, societatea nu era obișnuită cu astfel de acțiuni. A fost atacat de câini prin sate, paznici l-au fugărit cu toporul, respectând cu strictețe o fișă a postului de neînțeles uneori. Astăzi are o deschidere mai mare, oamenii îl primesc, îi oferă informații, fotografii vechi, prăfuite. Primește zilnic zeci de mesaje de încurajare și de apreciere.

,,Monumentalist face minuni! Acum, chiar dacă se știe că mă rezum doar zona Olteniei, mulți oameni mă cheamă și în alte regiuni ale țării. Își doresc și îmi doresc și eu să ajung și la ei, dar pentru că nu am timp așa mult, eu mă rezum doar la Oltenia. Dar prin grupul nostru din ce în ce mai larg, Monumentalist a rupt orice frontieră. Îi ajut cu sfaturi pe ei să exploreze și să posteze, și lucrurile merg bine și așa”.

Monumentalistul își dorește ca din ce în ce mai mulți români să descopere bucuria aceasta, să determine oamenii care se extaziază pe timpul vacanțelor în străinătate, fotografiind monumente și clădiri vechi din statele vizitate, să își îndrepte atenția și către comorile din România.

Dragoș Andreescu este și tată și timpul lui este alocat acum în mare parte plimbărilor cu copilul, iar Dunărea este locul unde se simt cel mai bine. Își dorește însă și o recunoaște, deschis, ca patima ce îi luminează viața să fie moștenirea lui pentru băiat, abia așteptând vremea în care vor merge amândoi să fotografieze, să documenteze. Este conștient că pasiunea lui este la granița fină cu obsesia, pentru că și atunci când este alături de familie, uneori gândul îi fuge la arhive.

Pe lângă Monumentalist, a mai dezvoltat două proiecte de suflet, de aceeași amploare: ,,Oltenia de Altădată” şi „Istorie în Culori”, cu peste 19.500, respectiv 72.000 de urmăritori. Primul proiect reprezintă o colecție impresionantă de fotografii vechi și inedite din zona Olteniei, al doilea tot astfel de poze, dar colorizate digital. Alături de el au fost doi prieteni ce de asemenea au devenit celebri: Florin Rostariu și Paul Kerestes, cunoscut în lumea virtuală cu pseudonimul Jecinci.

Întrebat care ar fi cea mai interesantă descoperire a peregrinărilor sale, Dragoș Andreescu spune că a fost un stâlp de iluminat public, care nu atrăgea privirile nimănui, deși era fabricat în 1896 și era poate unicul martor al vremurilor în care se începea electrificarea orașului Craiova. Nu a mai fost găsit unul similar în România și, după câteva luni de muncă, a fost restaurat și pregătit pentru a fi expus într-un muzeu.

Ce poate să își mai dorească acest nebun frumos al zilelor noastre?

,,Îmi doresc nespus să schimbăm generațiile, de fapt să găsesc următoarea generație. Ar fi un vis ca fiul meu să fie următorul Monumentalist.”

L-am lăsat pe Dragoș să pregătească turul centrului vechi cu următorul grup și, în timp ce treceam pe lângă oamenii ce asistau la spectacolul de folclor din inima Craiovei, am privit cu alți ochi fiecare cărămidă, fiecare detaliu din clădirile vechi, pe lângă care trecusem de atâtea ori fără a le privi cu atâta drag.

Recomandări autor