Doliu în lumea artistică din România! A murit Domnica Trop, declarată „Tezaur Uman Viu” de către UNESCO

Cunoscută pentru timbrul inconfundabil și pentru felul în care a păstrat vie tradiția locului, artista a fost mătușa regretatului cântăreț de muzică populară Petrică Mîțu Stoian.

Cine a fost Domnica Trop

Domnica Trop a rămas în memoria publicului ca una dintre cele mai puternice voci ale Mehedințiului. Pentru contribuția sa la păstrarea cântecului tradițional, a primit titlul de „Tezaur Uman Viu”, recunoaștere care confirmă rolul ei de păstrătoare a patrimoniului imaterial. A fost, de altfel, singurul mehedințean care a deținut această distincție.

Parcursul ei artistic a însemnat zeci de ani de prezență pe scenele festivalurilor și la întâlniri cu publicul din țară. Întotdeauna a cântat „ca acasă”, cu sobrietate și bucurie, ridicând la rang de artă doina, balada și cântecul de joc. În 2018, președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu, i-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare”, un gest care a fixat, încă o dată, importanța reperului numit Domnica Trop în cultura locală.

Discretă în viața personală, dar fermă în apărarea valorilor satului românesc, Domnica Trop a rămas aproape de rădăcini. Repertoriul ei, crescut organic din comunitate, a fost mereu o lecție despre cum tradiția poate fi dusă mai departe fără artificii și fără compromisuri.

Reacția familiei și legătura cu Petrică Mîțu Stoian

Vestea decesului a fost transmisă de familie, care a vorbit cu emoție despre „Muma Domnica”, așa cum era alintată de cei dragi și de ucenicii săi din generațiile tinere. Rudele au subliniat că, prin dispariția ei, cântecul Mehedințiului rămâne mai sărac, dar nu se oprește, fiindcă moștenirea artistică a fost deja sădită în inimile multora.

„Cu profundă tristețe ne luăm rămas-bun de la Muma Domnica!”

În omagiul familiei, Domnica Trop este prezentată drept o „voce a neamului”, un simbol al felului în care muzica populară poate lumina drumul celor tineri și îi poate învăța respectul față de trecut.

„Cântecul ei nu se va stinge niciodată.”

Apropierea de Petrică Mîțu Stoian, nepotul ei, a fost deseori evocată în ultimii ani. Ambii au împărtășit același crez artistic: păstrarea autenticității și a mesajului curat al folclorului. Pentru public, legătura dintre cei doi a însemnat o punte între generații – un dialog muzical în care rădăcina și ramura se întâlnesc firesc.

Astăzi, numele Domnicăi Trop rămâne asociat cu acea linie subțire, dar puternică, dintre sat și scenă. Învățătura ei, rostită mereu simplu și cu rost, continuă să circule prin cântecele lăsate în urmă și prin oamenii pe care i-a atins, discret, cu o vorbă bună sau cu o melodie țesută din dor și demnitate.