Home > Cultură > Istorie > Elena, regina a cărei frumuseți a pornit Războiul Troian. Povestea de dragoste care a adus sfârșitul Troiei
Istorie Mitologie

Elena, regina a cărei frumuseți a pornit Războiul Troian. Povestea de dragoste care a adus sfârșitul Troiei

Elena, femeia a cărei frumuseți a pornit Războiul Troian. Povestea de dragoste care a adus sfârșitul Troiei

Elena a Troiei, femeia a cărei frumuseți a pornit un întreg război, este una dintre cele mai fascinante figuri ale literaturii antice. Este cunoscută drept cea mai frumoasă femeie din mitologia grecească, iar timp de mai bine de 2 700 de ani a fascinat imaginația artiștilor de pretutindeni. O adevărată muză, un simbol al idealului feminin și al păcatului trupesc, rămâne chiar și în prezent o figură fermecătoare a trecutului. Frumusețea i-a fost în aceeași măsură un dar și un blestem, iar în numele dragostei sale și a prințului Paris al Troiei mii de soldați curajoși și-au vărsat sângele.

Originile reginei Elena din Sparta, cea mai frumoasă dintre muritoare

Născută din uniunea lui Zeus și a reginei Spartei, Leda, Elena a fost înzestrată în egală măsură cu o latură umană, cât și una divină. Legenda venirii sale pe lume relatează cum Stăpânul Zeilor din Olimp s-a deghizat în lebădă și a sedus-o pe muritoarea Leda, în al cărui pântec și-a însămânțat dragostea. Chiar înainte de a se naște, destinul fiicei celei mai puternice dintre divinități a fost scris: urma să fie cea mai frumoasă femeie din lume, cea pentru care eroii și voinicii de pretutindeni își vor vărsa sângele. Se spune că ea și ceilalți frați ai săi, Castor, Pollux și Clitemnestra, nu s-au născut precum semenii lor muritori, ci din două ouă, semn al originii lor divine.

Astfel, Elena a fost prințesa Spartei, crescută cu multă grijă și iubire de regina Leda și de regele Tindar. Deosebit de frumoasă încă de la o vârstă foarte fragedă, i-a fost menit să moștenească împărăția Spartei, una dintre cele mai bogate tărâmuri ale Greciei Antice.

Reputația ei a atras multe pericole și pețitori pe măsură, printre care și Tezeu, unul dintre cel mai renumiți eroi grecești. Acesta a decis să o răpească pe prințesă pe când era doar o copilă, ca ulterior să-i devină mireasă. A ascuns-o în Atena, unde și-a încredințat propria mamă, pe Aethra, cu protecția celei de care era îndrăgostit. În cele din urmă însă, fata a fost readusă pe tărâmurile natale de către frații săi, Castor și Pollux, iar cele mai înțelepte minți ale Spartei i-au decis soarta: urma să se căsătorească cu cel mai iscusit luptător, iar în cazul în care cineva va interveni în uniunea lor, toți bărbații spartani vor porni în căutarea celui care a îndrăznit să poftească la regina lor.

Dintre toți pretendenții la mâna Elenei, unul singur a izbutit să-i învingă pe restul: Menelau, fratele lui Agamemnon și fiul regelui Atreu al Miceniei. Cei doi s-au căsătorit și au devenit conducătorii Spartei, iar rodul iubirii lor a fost o fiică pe care au botezat-o Hermonie. Dragostea și fericirea lor nu va dura însă veșnic, căci frumoasa fiică a lui Zeus avea să cadă pradă intrigilor zeilor, care i-au schimbat destinul și au trimis-o în brațele altui bărbat, Paris.

Mărul discordiei și fuga Elenei în Troia alături de Paris

Evenimentul care va marca soarta Elenei este reprezentat de nunta zeiței Tetis și a muritorului Peleu, părinții incredibilului luptător Ahile. Petrecerea a fost unul dintre cele mai îmbucurătoare evenimente ale Olimpului și toți zeii au luat parte la ea, cu o singură excepție: Eris, divinitatea feminină căreia i-a fost atribuită discordia. Faptul că a fost exlusă a înfuriat-o la culme pe zeiță, așa că răzbunarea sa era inevitabilă.

Chiar dacă nu s-a numărat printre oaspeți, Eris și-a făcut oricum apariția la nuntă, iar singurul său scop a fost să dea naștere haosului în rândul celorlalți zei. Țintele sale au fost Hera, Atena și Afrodita, cărora le-a fost înfățișat un măr din aur, menit să fie deținut de cea mai frumoasă dintre zeițe. Cele trei s-au luptat pentru acest titlu și riscau să nască un conflict imens în rândul locuitorilor Olimpului, așa că Zeus a intervenit numaidecât și a pus la punct un plan prin care să restaureze pacea.

Cel desemnat să decidă care dintre cele două zeițe este cea mai frumoasă și păstrătoare de drept a mărului a fost Prințul Paris al Troiei, pe care Atena, Hera și Afrodita au încercat din răsputeri să-l determine să le ofere votul care ar fi desemnat câștigătoarea. În cele din urmă, tânărul s-a lăsat convins de oferta Afroditei, care i-a promis-o drept mireasă pe cea mai frumoasă dintre toate muritoarele: Elena. În ciuda faptului că aceasta era deja căsătorită și uniunea ei cu Paris ar fi reprezentat un mare scandal între Sparta și Troia, zeița i-a promis până la capăt prințului că mireasa pe care și-o dorește va fi a lui.

Alegerea Afroditei nu a fost însă întâmplătoare, ci un plan de răzbunare împotriva Elenei și a familiei sale. Regele Tindar, tatăl acesteia, a adus ofrande tuturor celorlalți zei și li s-a rugat pentru binecuvântarea tărâmului său, însă a uitat-o pe capricioasa divinitate. Astfel, ea a decis să-i blesteme acestuia fiicele și să aducă haosul pe pământul spartan, distrugând liniștea familiei lor.

Paris era un tânăr ambițios, conștient de calitățile sale fizice. Cu toate că nu era un luptător renumit, era considerat, asemenea Elenei, cel mai chipeș bărbat din lume. Dorința lui de a cunoaște și de a cuceri pe regina Spartei apăruse în sufletul său încă de când aflase pentru prima oară despre frumusețea ei, însă faptul că era căsătorită l-a împiedicat să acționeze în această direcție. Acum, cu ajutorul Afroditei, era convins că inima fiicei lui Zeus va fi al lui, indiferent de piedicile pe care le vor întâmpina.

Hotărât s-o aducă în Troia pe cea pe care o dorea mai presus de orice, Paris a pornit spre Sparta și a fost primit în calitate de prieten de Menelaus și slujitorii săi. Încă de când l-a zărit pentru prima oară, Elena s-a îndrăgostit iremediabil pe prințul troian. A insistat să îl cunoască, iar la festinul organizat în cinstea lui a turnat o poțiune în băuturile tuturor celor prezenți. Licoarea i-a determinat pe toți să-și uite grijile și să petreacă în neștire, mai puțin pe Paris. Acesta din urmă i-a sugerat reginei să se întâlnească departe de ochii iscoditori ai celor din jur, iar ea, vrăjită cu ajutorul Afroditei, s-a lăsat sedusă. În aceeași noapte au fugit spre Troia, lăsând în spate Sparta și tot ce o lega pe Elena de soțul său.

Îzbucnirea Războiului Troian

În dimineața ce a urmat, Menelaus a descoperit cu groază că oaspetele troian a fugit împreună cu soția sa. Furia pe care a simțit-o poate fi cu greu descrisă în cuvinte, căci a zdrobit și a răsturnat orice obiect i-a ieșit în cale. A jurat atunci că va răzbuna nesăbuința lui Paris în fața zeilor și a pornit spre fratele său, regele Agamemnon.

Orb de furie, Menelaus și-a dorit să-și adune imediat forțele militare și să plece în căutarea reginei, însă fratele său era un bărbat înțelept și răbdător. Au trimis un sol la curtea regelui Priam, care a solicitat în numele spartanilor ca Elena să se întoarcă acasă. Paris a refuzat, motivând că dragostea lor era binecuvântată de zeița Afrodita, iar rezultatul a fost Războiul Troian. Cum nu a existat altă cale, regele Spartei și-a unit forțele cu alte popoare grecești și a pornit cu 100 de corăbii spre Troia. După 10 ani de luptă, cetatea Troiei a fost cucerită, iar Paris a fost ucis în luptă.

Cât despre frumoasa Elena, sursele literare prezintă finalul său în mai multe variante. Se crede că regina s-a întors acasă alături de Menelaus, care inițial a dorit să o ucidă pentru infidelitatea sa, dar în cele din urmă a iertat-o. Alte variante ale poveștii spun că aceasta a ajuns în Lumea de Dincolo, unde a trăit alături de Ahile.

Surse folosite pentru acest material: GreekMythology, TheGuardian, Ancient Origins, LegendLoveStory