Gina Patrichi, actrița care a fost admisă la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” înainte de a termina liceul

Cunoscută pentru rolurile impecabile pe care le-a avut în „Sezonul pescărușilor”, „Pădurea spânzuraților” sau „De ochii lumii”, Gina Patrichi face parte dintre cei mai apreciați actori români, care au oferit generațiilor de astăzi o moștenire incredibilă. Deși a avut parte de un succes răsunător, Gina Patrichi a fost nevoită să treacă prin multe încercări de-a lungul vieții sale, încercări la care nimeni nu s-ar fi gândit.

O copilărie plină de griji

Născută pe 8 martie 1936, marea actriță a fost un copil care lua școala foarte în serios, obținând numai calificative mari. După cum povestea chiar fratele său, Mircea Patrichi, într-un interviu, aceasta a terminat clasa a doua cu media 10. Acela a fost momentul în care cei doi copii au început să simtă greul, deoarece cel de-al Doilea Război Mondial începea să facă primele victime.

După începerea bombardamentelor americane, mama celor doi copii a luat decizia de a-i duce pe aceștia în tranșeele ce se aflau în apropierea casei lor pentru a fi în siguranță. Toată vara, cei doi frați și-au petrecut-o în tranșee, tresărind de fiecare dată când auzeau un zgomot și sperând că toate astea se vor termina cât mai repede. Bombardamentele au distrus în acea perioadă multe case, printre care și cea a familiei Patrichi, ceea ce a reprezentat o reală problemă pentru cei mici.

„În această perioadă eram pregătiţi, zi şi noapte, să fugim cât mai repede spre adăpostul amenajat de tatăl nostru în imensele catacombe din Strada Cazărmii, foarte aproape de locuinţa în care trăiam. Eram întotdeauna însoţiţi de frică, de groază, de neprevăzutul care ne aştepta. Gina la vârsta ei de 8 ani, iar eu la cei 12 ani, eram traumatizaţi, în special noaptea când alarmele sunau parcă mai lugubru ca oricând, anunţând ora unor noi sacrficii umane“, a declarat Mircea Patrichi pentru „Weekend Adevărul”.

După ce și-au pierdut locuința, au fost nevoiți să își găsească o altă casă în care să poată locui, ceea ce reprezenta pe atunci o adevărată piatră de încercare, deoarece locuințele rămase întregi erau puține, iar chiriile erau foarte mari. Cumva, tatăl celor doi copii a reușit să găsească un apartament micuț în București, unde deși chiria era destul de mare, condițiile nu erau chiar atât de prielnice.

În prima iarnă de după bombardamentele americanilor, familia Patrichi a avut de îndurat frigul, deoarece rezerva de lemne pe care părinții Ginei și ai lui Mircea au făcut-o, nu  a fost de ajuns. Mircea povestește că el și sora lui mai mică erau fericiți când plecau de la școală, deoarece de cele mai multe ori se opreau în sala de așteptare de la gară, unde era cald și își făceau temele pentru următoarea zi. Pentru a-și face sora cât mai fericită, Mircea o ducea pe aceasta la teatrul Nottara, după ce a început să falsifice bilete ale unor piese celebre de teatru.

Înclinația către lumea teatrului

Dorința pentru cariera de actriță a apărut din cauza unui accident care a obligat-o pe Gina Patrichi să ia o pauză de la toate lucrurile de care se ocupa la acea vreme. La începutul anilor `50, actrița și-a fracturat o coastă, iar pentru o perioadă a avut timp să se gândească foarte bine la viitorul său, mai ales că era clar că matematica sau chimia nu erau deloc punctele sale forte.

La 16 ani s-a înscris pe listele de admitere ale Institutului de Teatru „Ion Luca Caragiale”, unde a participat la toate probele, obținând un rezultat neașteptat. Deși au fost mulți adolescenți înscriși în acel an, Gina a reușit să fie admisă, chiar dacă nu avea liceul terminat. Tatăl său a primit vestea cu mare bucurie, înțelegând că fiicei sale nu i s-ar potrivi niciodată o meserie în domeniul medical sau tehnic.

Deoarece erau un spirit liber, Gina Patrichi a reușit să își enerveze destul de repede colegii și profesorii, oferindu-le acestora uneori niște răspunsuri ce putea fi considerate lipsite de respect. Din această cauză, în anul al III-lea, înaintea unui examen, profesoara preferată a Ginei, Aura Buzescu, a exmatriculat-o pe aceasta.

„Dacă într-adevăr suferinţa eşecului ne face să progresăm, cu siguranţă că acum am progresat. Dar este o experienţă peste care nu pot trece uşor. Şi cred că această probă la care trebuie să fac faţă m-a înarmat cu mai multă voinţă şi-mi dă un curaj diferit de cel pe care-l aveam până acum. Caracterul meu care a devenit mai sensibil mă îndeamnă să fiu atentă la tot ce fac şi-mi spune să mă apropii mai mult de oameni, de bucuriile şi de suferinţele lor.“, i-a povestit Gina fratelui ei, conform declarațiilor pe care acesta le-a oferit pentru sursa menționată mai sus.

Relația cu Victor Anagnoste

În 1956 lucrurile s-au schimbat în bine pentru Gina Patrichi, după ce un fost coleg de-al său a căutat-o, spunându-i că are nevoie de o actriță tânără pentru un rol în piesa „Nota zero la purtare” și că și-ar dori ca ea să îl însoțească la Galați pentru a da viață unui personaj impecabil. Atât de emoționată și fericită a fost cea care avea să devină o actriță renumită, încât s-a mutat imediat la Galați, a început repetițiile pentru piesa de teatru, iar la finalul toamnei anului respectiv se afla pe scenă, cu ochii în lacrimi, în timp ce oamenii o aplaudau.

Surpriza a venit în momentul în care Gina a mers alături de colegii săi, Ștefan Bănică, Grigore Pogonat și Valeriu Gama la un bâlci organizat în oraș. În timp ce se dădeau într-un carusel ce îi învârtea foarte tare, un pantof i-a zburat din picioare actriței, aterizând chiar în mâna lui Victor Anagnoste. Deși actorul Ștefan Bănică a mers să îi recupereze pantoful colege sale, Victor a dorit să o cunoască personal pe actriță, iar acela a fost începutul unei povești de dragoste ce a durat din  1959, până în 1994, când actrița s-a stins din viață din cauza cancerului.

„Acolo, la Galaţi, am trăit perioada cea mai intensă a relaţiilor noastre. Gina dorea ca eu să înţeleg neapărat puterea artei ei. Aproape în fiecare seară îmi citea poezii şi piese de teatru, cu vocea ei inconfundabilă şi cu posibilităţile ei deosebite de a nuanţa fiecare cuvânt.Mai târziu, când, din cauza unor neînţelegeri, am încercat să ne despărţim, ne-am dat seama că eram deja un cuplu sudat, şi am renunţat. (…) Amândoi suntem profesionişti ce au în faţa lor un singur ideal care contează: munca”, a declarat Victor Anagnoste în 1994, după moartea actriței.

Premii obținute de-a lungul carierei

Deși nu a avut parte de o carieră foarte lungă, Gina Patrichi a reușit să cucerească inimile tuturor celor cu care a lucrat. Oamenii au considerat întotdeauna că aceasta este una dintre cele mai bune actrițe ale României, iar premiile pentru reprezentațiile sale pe scenă nu au încetat să apară.

• În 1983, a obținut premiul de la Constanța pentru rolul „Zaza” din filmul „Pe malul stâng al Dunării albastre”, dar și premiul ACIN pentru același rol;
• În 1988, a obținut premiul ATM pentru rolul feminin principal din spectacolul „Antoniu și Cleopatra”;
• În 1994, chiar înainte de moartea sa, i-a fost acordat premiul de excelență de către cei de la UNITER.