Hera, cunoscută drept regina zeilor greci și soția lui Zeus, este o figură fascinantă a mitologiei grecești. Născută printre primii zei ai Olimpului, a fost considerată un ideal de feminitate și frumusețe pentru cei care au slăvit-o. În Grecia Antică, era considerată zeița căsătoriei și a familiei, dar și protectoarea căminului și a femeilor care urmau să nască. Mânioasă și orgolioasă, a fost adesea implicată în diferite conflicte cu alte zeități, însă a rămas mereu fidelă credințelor sale principale: dragostea și familia.
Hera, regina Olimpului și soția lui Zeus
Povestea venirii pe lume a zeiței Hera ne duce până la începutul timpului, când cuplul primordial al grecilor, Cronus și Rhea, încă domneau peste această lume. Hera a fost fiica lor, eliberată de fratele său, Zeus, în momentul în care acesta a decis să-și înfrunte tatăl și să pună capăt domniei și cruzimii sale.
Hera a fost apoi cea aleasă de Zeus să-i fie soție și să domnească alături de el peste Olimp și peste lumea muritorilor. Uniunea sa cu zeul suprem al elenilor nu este o poveste fericită de dragoste, căci acesta i-a fost în repetate rânduri infidel, iar aventurile sale amoroase sunt renumite în mitologia grecească. Acest lucru a făcut ca Hera să devină o divinitate geloasă și răzbunătoare, care a avut grijă de fiecare dată ca partenerele soțului său să fie pedepsite pe măsură.
Chiar dacă din partea lui Zeus nu s-a bucurat de multă iubire și dedicare, acest lucru nu a îndemnat-o pe Hera să-i plătească cu aceeași monedă. I-a rămas negreșit fidelă, în ciuda faptului că nu puțini au fost cei care și-au dorit s-o cucerească pe frumoasa zeiță. Stăpânul Olimpului s-a dovedit a fi foarte crud cu cei care îndrăzneau să poftească la partenera sa, iar pedepsele suportate de aceștia nu au fost deloc ușoare.
Adevărata menire a fost să devină mamă și să aducă moștenitori Olimpului, tocmai de aceea a fost și aleasă de greci drept protectoarea familiei. I-a adus pe lume pe Ares, zeul războiului, pe Hebe, zeița tinereții și pe Illythia, cunoscută drept zeița moașă. Cât despre ultimul său copil, Hefaistos, legendele spun că nu a fost bine primit de mama sa, care l-a respins din cauza aspectului său fizic neplăcut. Revoltată că a adus pe lume o ființă monstruoasă, zeița l-a luat pe când era doar un prunc și l-a alungat de pe Muntele Olimp, arucându-i trupul în gol. Relația dintre cei doi nu s-a îmbunătățit niciodată, iar fiul a căutat prin orice mijloc să se răzbune pe părinții săi. A capturat-o pe Hera și a ținut-o captivă, iar libertatea i-a fost redăruită cu prețul unei căsătorii în Olimp: Hefaistos dorea mai presus de orice mâna Afroditei.
Hera, zeița recunoscută pentru pedepsele pe care le dădea femeilor cu care era înșelată
După cum am afirmat și anterior, mariajul Herei și al lui Zeus nu a fost unul fericit, căci regele Olimpului nu s-a putut niciodată dedica unei singure femei. Să se răzbune pe el însă nu era o opțiune, căci puterea ei nu se putea compara cu cea a Stăpânului Lumii, așadar singura soluție pentru a-și vărsa furia a fost să se răzbune pe femeile dorite de acesta.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre mânia Herei este legată de Leto, mama zeilor Apollo și Artemis. Atunci când a aflat că zeița poartă în pântec moștenitorii lui Zeus, soția sa a fost atât de furioasă încât a jurat să blesteme orice așezământ uman care îi va oferi adăpost.
Pe lângă faptul că a fost obligată să cutreiere lumea în lung și-n lat pentru a găsi un loc unde să poată să nască, Leto a mai primit o pedeapsă: Illythia, fiica Herei, a supus-o unui travaliu ce a durat nu mai puțin de nouă luni, demonstrând astfel că nașterea putea să fie și un adevărat chin pentru femeile care, fie ele și zeițe, greșeau față de conducătorii lor.
O altă figură mitologică care a suportat furia Herei a fost nimfa Calypso, cunoscută pentru dragostea pe care i-a purtat-o eroului homeric Ulise. Cum și ea a fost una dintre iubitele lui Zeus, a sfârșit transformată în urs, iar mai apoi ucisă de Artemis. Așa s-ar fi născut constelația Ursului, o amintire lăsată umanității de către Stăpânul Olimpului în numele celei pe care a iubit-o.
Implicarea Herei în Războiul Troian
Războiul Troian, una dintre cele mai renumite conflicte ale Greciei Antice, nu a fost doar despre dragoste și putere, ci și despre implicarea zeilor și modul în care aceștia influențau viața muritorilor de rând. În timp ce Afrodita a binecuvântat dragostea Elenei și a lui Paris, Hera a fost cea care i-a ajutat pe ahei, reprezentați de armata lui Menelaus și a lui Agamemnon.
Cum era de așteptat, implicarea zeițelor în război nu a fost dictată de dorința lor pentru dreptate, ci mai degrabă de propria vanitate. În timp ce Afrodita i-a promis Prințului Paris mâna Elenei dacă o va alege să primească mărul discordiei, care era destinat celei mai frumoase dintre zeițe, Hera și-a dorit răzbunare. Astfel, i-a îndrumat pe ahei spre victorie și le-a dăruit din înțelepciunea sa, în timp ce rivala sa îi susținea pe troieni. Toate aceste ajutoare au fost însă mascate, căci Zeus nu ar fi permis niciodată ca soția sa se implice direct în viața oamenilor.
Semnificația numelui și ilustrările în artă
Un lucru interesant despre Hera este faptul că numele său real nu ne-a fost transmis până în prezent. Importanța sa în mitologia greacă antică este una deosebită, dar cumva adevăratul său nume s-a pierdut odată cu trecerea timpului. Termenul „Hera” ar putea fi tradus prin „doamnă” sau „stăpână”, dar cunoștințele noastre despre denumirea pe care o foloseau credincioșii săi pentru a o slăvi și a-i aduce rugi ne este necunoscută.
Situația numelui zeiței este diferită atunci când ne întoarcem privirea spre cultura romană. Pentru vechii locuitori ai Imperiului Roman, Hera era cunoscută cu numele de Juno, care provine de la luna Iunie. Nu este deloc o întâmplare că zeița era protectoarea mariajului și a căminului, căci această lună era aleasă adesea de către romani pentru a-și sărbători căsătoriile și uniunile în fața divinităților cărora li se închinau.
Cât despre operele de artă care i-au fost închinate, Hera a fost mai mereu ilustrată alături de Zeus. Înzestrată cu trăsături de o frumusețe deosebită, zeița are adesea o coroană pe cap, care-i arată superioritatea în calitate de Regină a Olimpului. Simbolul său rămâne păunul, acesta fiind pasărea în care s-a transformat Zeus pentru a o convinge pe Hera să-i devină regină.
Surse folosite pentru acest material: Theoi, WorldHistory, GreekMythology.
Citeste si
- 1. Banca Transilvania oferă clienților câștiguri uimitoare. Înscrierile sunt doar până pe 31 iulie! Iată ce trebuie să faci!
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
