Istorie

Kierkegaard anxietatea și filosofia vieții. Primul pas spre existențialism

Kierkegaard anxietatea și filosofia vieții. Primul pas spre existențialism
Sursa: mentalfloss.com

Kierkegaard a propus ca individul să treacă prin trei etape pe drumul către a deveni un adevărat eu: esteticul, eticul și religiosul. Fiecare dintre aceste „etape ale drumului vieții” reprezintă opinii concurente despre viață. În consecință, pot intra în conflict între ele.

Kierkegaard face pasul neobișnuit de a avea fiecare etapă a vieții descrisă și reprezentată de un personaj pseudonim. Astfel, devine prea dificil să ne dăm seama ce propuneri susține Kierkegaard. Acest lucru se potrivește cu tendința caracteristică  lui Kierkegaard de a evita emiterea de răspunsuri. El a preferat ca cititorii să ajungă la propriile concluzii.

Spleenul, anxietatea și disperarea sunt problemele majore ale psihicului uman și Kierkegaard își dedică cea mai mare parte di scrierile sale diagnosticând aceste trei afecțiuni. Oamenii se plictisesc atunci când nu sunt stimulați, nici fizic, nici mental. Scutirea de plictiseală poate fi doar trecătoare. Pasiunea, este o joacă bună, să asculți Bach sau să ai conversație stimulantă pot oferi o ușurare momentană cu privire la plictiseală.

Dar ușurarea nu durează. Plictiseala nu este doar o pacoste: un om sănătos din punct de vedere psihologic trebuie să găsească o modalitate de a evita plictiseala. Conflictele dintre datoria etică și datoria religioasă provoacă anxietate. Sistemele sociale de etică îl determină adesea pe om să facă alegeri care sunt în detrimentul sănătății spirituale. Afectezi fie datoria religioasă, fie cea etică. Tensiunea dintre aceste îndatoriri conflictuale provoacă anxietate, precum și plictiseala, anxietatea trebuie evitată. Asta ca o persoană să fie fericită. În cele din urmă, disperarea este rezultatul tensiunii dintre finit și infinit. Oamenii se tem de moarte, dar se tem și de existența veșnică.

Kierkegaard anxietatea și filosofia vieții. Primul pas spre existențialism

Sursa: mikenewtonartist

Kierkegaard și omul în fața infinitului

Kierkegaard credea că toată lumea va muri, dar și că toată lumea are un eu sau un suflet nemuritor. Unul care va exista pentru totdeauna. Plictiseala și anxietatea pot fi atenuate în diverse moduri, dar singura cale de a scăpa de disperare este de a avea o credință totală în Dumnezeu. A avea totuși credință în Dumnezeu, a fost mai mult decât pur și simplu să frecventăm regulat biserica și să ne comportăm cum trebuie. Credința a necesitat un angajament personal intens și o dedicație la o interminabilă autoanaliză. Kierkegaard a crezut că a avea o credință totală în Dumnezeu și, astfel, a scăpa de disperare, este extrem de dificil, precum și extrem de important.

Intuiția este cea care ne permite să ajungem la eul fundamental. Intuiția se află între instinct și simțul artistic. Este cea care ne oferă concretul, pentru că prin intermediul ei puteam ajunge la cunoaștere. Minunea și groaza ne însoțesc, depinde de noi spre ce dorim să ne îndreptăm ființa, privind natura omului găsim animalul gata oricând să devoreze sau rațiunea care ne oferă discernământ. Decizia noastră imprimă sensul şi direcţia vieţii noastre şi, uneori, a celorlalţi. Sartre spune asta la numai un an după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în conferința publică L’ existentialisme est un humanisme.

Cruzimea paradoxală a umanității este confirmată cu vârf și îndesat de războaiele duse de om împotriva sa, un Raskolnikov asurzit de urletul grandomaniei.  Existențialismul oferă perspectiva realistă asupra identității umane, viața este abordată în mod subiectiv, premisă filosofică oferită de doctrina unei filosofii prezentă pe scena ideilor încă de la începutul secolului al XIX – lea. Filosofia existențialistă- de unde se dezvoltă existențialismul, își are începutul în filosofia lui Kierkegaard și a lui Nietzsche, prin demersul acestora de a merge direct la om, la subiectiv, au o abordare subiectivistă.

Kierkegaard primul pas spre filosofia vieții

Filosofia vieții.  În cazul lui Kierkegaard întâlnim predilecția de a se raporta la existența individuală, analizează modurile de existență ale omului. În lucrarea sa „Sau-Sau” (1843), numește și descrie trei stadii ale existenței omului: stadiul estetic, stadiul etic și stadiul religios. Primul este identificat cu Don Juan, când omul vrea să savureze plăcerile vieții, nu se alege pe sine, coordonatele pe care își fundamentează existența sunt fericirea și nefericirea, încercând prin diferite mijloace să acceadă la cea dintâi.

Stadiul etic, care survine din disperarea estetului, și care îi dă posibilitatea de a se alege pe sine, fiind conștient de liberul arbitru,  astfel tinde să atingă absolutul, pe el însuși putând să se aleagă în mod absolut. Ultimul stadiu, cel religios este momentul în care omul se consideră păcătos și înțelege că salvarea sa este posibilă prin intermediul lui Dumnezeu. În același an apare și lucrarea Teamă și cutremurare în care credința este prezentată drept o pasiune absurdă, căreia cel care i se dăruiește se ridică deasupra eticului, depășește comunitatea, credința individualizează, omul este singur în fața absolutului.