Larisa Iordache, un nume important pentru țara noastră în ceea ce privește gimnastica, a oferit recent un interviu în care a povestit despre perioadele mai puțin frumoase, cât și despre momentele în care s-a gândit serios să renunțe la gimnastică. Dar iată că este tot aici și reușește să ne facă mândri cu fiecare apariție a sa, chiar dacă nu este ceva deloc ușor. A dovedit mereu că este o adevărată campioană ce a reușit să depășească toate momentele mai puțin plăcute. Dar ce a făcut-o să nu renunțe la gimnastică? De unde atâta forță și determinare pentru un copil? Larisa a oferit un interviu pentru VIVA! în care a vorbit despre toate acestea.
Practică sport de la 5 ani
Avea doar 5 ani atunci când și-a dat seama că-i place sportul, dar de gimnastică s-a apucat dintr-o pură întâmplare. Era ca o joacă de copii pentru ea, iar când a făcut 10 ani a realizat că este ceva serios. A început să participe în competiții și automat i-a venit și setea de a fi cea mai bună gimnastă.
A început să simtă acea plăcere de a juca, de a dovedi că este cea mai bună și de a-și face țara mândră. Motivația venea la pachet cu fiecare campionat câștigat. La 15 ani însă a început să-și dorească să fie și ea o adolescentă normală. Fără antrenamente zilnice, competiții, stres și multă muncă. Dar se pare că i-a trecut imediat acest gând, atunci când a înțeles ce înseamnă în zilele noastre să fii o adolescentă „normală”.
„Am renunțat la această idee în momentul în care părinții mei mi-au prezentat cu adevărat realitatea din afara gimnasticii. Și după accidentarea de la tendonul ahilean am avut momente cât se poate de grele, efectiv eram căzută psihic, pentru că îmi doream și simțeam că vreau să mă reîntorc în gimnastică, dar nu găseam momentul oportun. A fost o perioadă din viața mea din care am învățat MULTE lucruri.”, a povestit gimnasta noastră pentru VIVA!.
În cariera sa de gimnastă vede două posibilități: cea în care psihic ești bine, dar fizic ești căzut și invers. Acestea ar fi cele două variante ce să te tragă înapoi de la podium. A avut și ea destule probleme de sănătate, lucru ce s-a întâmplat chiar și înainte de Olimpiadă. Dar a rămas puternică psihic și a reușit să treacă peste fiecare moment mai dificil din viața sa. Și desigur că mereu a primit sprijin și ajutor, atât din partea familiei și a părinților, cât și din partea antrenorilor, doamna Lulu și domnul Cristi Moldovan.
