Fidel Castro este unul dintre cei mai cunoscuți conducători comuniști din ultima perioadă. El a rămas în istorie datorită felului în care a reușit să se impună în fața celorlalți, fiind considerat de către toată lumea părintele Revoluției din Cuba. În perioada în care el a fost conducătorul Cubei, în SUA au avut loc schimbări majore, ocupând funcția de președinte printre alții și John F. Kennedy, Gerald Ford, Jimmy Carter, Bill Clinton și George W. Bush.
Deși despre Castro s-au spus multe, există încă lucruri pe care unii oameni nu le cunosc despre acest lider politic, așa că în cele ce urmează vă vom prezenta câteva informații esențiale despre acesta.
Castro, eroul americanilor
Fidel Castro a avut parte de toată admirația americanilor după ce a reușit să dea jos de la conducere întregul regim al lui Fulgencio Batista. Acesta a fost intervievat de către Ed Sullivan, care a avut curajul să vorbească cu el în timp ce o mulțime de bărbați înarmați îl păzeau pe Castro. Interviul a avut loc pe data de 11 ianuarie 1959 la Matanzas, urmând să fie difuzat în următoarele zile pe toate posturile de știri din SUA.
În aceeași zi, Castro a mai înregistrat un interviu pentru „Face the Nation”, unde a fost destul de clar în exprimare, deși nu cunoștea foarte bine limba engleză. Telespectatorii emisiunii au fost încântați să îl urmărească pe liderul politic în timp ce răspundea cu seriozitate la întrebările reporterilor.
Barba, un element important în viața unui spion
Bărbații sunt forte cunoscuți pentru anumite trăsături ale fizicului, însă Castro a rămas în memoria tuturor și datorită bărbii pe care o avea. Acesta nu avea timp întotdeauna să se radă, așa că a preferat să economisească oricât de mult timp se putea pentru a se putea pregăti pentru adevăratele provocări.
Într-unul dintre interviurile acordate de-a lungul timpului, acesta declară că a avut nevoie de șase luni pentru a deține o barbă suficient de mare care să îl ajute în momentul în care s-a infiltrat ca spion în vechiul regim pe data de 26 iulie. Chiar și după ce a reușit să dea jos regimul, acesta a continuat să își îngrijească barba, privind-o ca un simbol al triumfului său.
„Dacă înmulțești cele cincisprezece minute pe care le petreci bărbierindu-te în fiecare zi cu numărul de zile dintr-un an, vei vedea că dedici aproape 5.500 de minute bărbieritului. O zi de muncă de opt ore constă în 480 de minute, așa că, dacă nu te bărbierești, câștigi aproximativ 10 zile pe care le poți dedica muncii, cititului, sportului, oricărui lucru îți place”, a declarat acesta la un moment dat.
Țigara, obiectul nelipsit al lui Castro
Dacă ne gândim că este vorba despre Cuba, automat ne gândim la celebrele trabucuri aromate pe care această țară le oferă chiar și la ora actuală. astfel, Castro a devenit celebru datorită imaginii sale impecabile, dar și datorită acestui accesoriu care nu îi lipsea niciodată.
Ba mai mult decât atât, bărbatul a înființat o fabrică de trabucuri în Cuba, „Cohiba Espléndidos”, care producea printre altele și trabucurile preferate ale bărbatului. La vârsta de 59 de ani, atunci când nimeni nu se aștepta, Fidel Castro a renunțat la fumat pentru a sprijini o campanie de sănătate înființată tot de către el.
Literatura, parte esențială a vieții lui Castro
Nimeni nu se aștepta ca un asemenea lider politic să fie îndrăgostit de literatură așa cum a fost Fidel Castro. Bărbatul a recunoscut în mod public că romanul „ For Who the Bells Tolls” a lui Ernest Hemingway a fost sursă de inspirație pentru metoda de luptă pe care a adoptat-o împotriva regimului lui Batista.
Dar Hemingway nu a fost singurul scriitor pe care Castro l-a admirat de-a lungul timpului. Acesta avea o relație de prietenie și cu celebrul scriitor columbian Gabriel García Márquez. Totul a pornit de la cunoscutul roman al scriitorului „ O sută de ani de singurătate”, roman care l-a impresionat foarte tare pe Fidel Castro, urmând ca prietenia lor să dăinuiască mulți ani după aceea. Garcia a spus la un moment dat într-un interviu că atât de multă încredere avea în prietenul său, încât îi oferea întotdeauna bucăți din manuscrisele sale să le citească și să își dea cu părerea despre ele.
