Istorie

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copii în beneficiul răzbunării sale

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copii în beneficiul răzbunării sale

Medeea lui Euripede se deschide într-o stare de conflict. Jason și-a abandonat soția, Medeea, împreună cu cei doi copii ai lor. El speră să-și avanseze postul, recăsătorindu-se cu Glauce, fiica lui Creon, regele Corintului, orașul grec în care este pusă piesa. Toate evenimentele de joc ies din această dilemă inițială, iar părțile implicate devin personajele sale centrale.

În afara palatului regal, o asistentă își plânge evenimentele care au dus la criza actuală. După o lungă serie de încercări și aventuri, care în cele din urmă i-au obligat pe Jason și Meedea să caute exilul în Corint, perechea se stabilise și își stabilise familia, obținând un grad de faimă și respectabilitate. Renunțarea recentă a lui Jason a acelei familii a zdrobit emoțional Meedea, în măsura în care înjură propria existență, precum și cea a celor doi copii ai săi.

Lipsa de rădăcini a Medeei

Medeea este prezentată ca un om lipsit de toate laturile necesare structurii omului arhaic, este într-un pământ străin, nu are un ax moral. Sufletul se-nduioșază cu mult mai puțin în fața a ceea ce aude decât a ceea ce vede. De aici putem înțelege caracterul cu mult mai tăios al lui Euripide. Pentru el, Medeea trebuie să fie reprezentantă ca întruchipare a răului. Motivația exemplificării tot mai explicite a scenelor de cruzime a omului față de om. Flagelarea în plan concret  se datorează şi unei depărtări de sfera divinităţii a acţiunii tragediilor. Teatrul a luat naştere din cultul religios şi este în acelaşi timp oglinda societăţii. Societatea antică greacă, ca orice altă societate arhaică, este una  religioasă.

„Omul religios nu poate trăi decât într-o atmosferă pătrunsă de sacru, este cât se poate de limpede că spaţiul (locuit de omul religios) va fi consacrat… Dorinţa omului religios de a trăi în sacru înseamnă de fapt dorinţa lui de a se situa în realitatea obiectivă… Acest comportament se verifică pe toate planurile existeţei sale, fiind mai evident în dorinţa omului religios de a se mişca într-o lume sanctificată, adică într-un spaţiu sacru.”( Mircea Eliade, Sacrul şi profanul,  traducere Brânduşa Prelipceanu, Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 22).

Precursorul teatrului realist

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copii în beneficiul răzbunării sale

Sursa imagine: Wikipedia

În operele Lui Euripide eroii sunt prezentaţi cu toate infirmităţile. Prezintă clar pasiunile acestora, nu ni se arată dorinţa lor de a se vindeca. Sau de a ieși de sub cone știe ce blestem al zeilor. Omul alege, omul suportă. Iar asta este o perspectivă cât se poate de modernă, de parcă de aici se va extrage seva teatrului realist al lui Ibsen, O`Neill sau Strindberg. Medeea este acel personaj cu un trecut care vine să clarifice, stricând prezentul, viața protagonistei noastre, care este în fapt o antagonistă. Iubirea ei pasională se transformă într-o dorinţă maniacă de răzbunare. Părăsită de Jason îşi ucide copiii şi scapă de logodnica acestuia.

Personajele lui Euripide nu sunt prezentate în raport cu divinitatea, nu se urmăreşte prezentarea omul. Este prezentată relaţia omului cu trăirile sale interioare, personajele lui îşi prezintă singure chinul şi justificările acţiunilor lor. Sofocle prezintă puterea de sacrificiu a omului, Antigona este capabilă de eroism cu riscul sacrificiului. Pentru Euripide omul îşi alege destinul, nu se mai simte faptul că omul este legat de divinitate. El deschide o poartă spre lumea în care sunt prezente în cotidian trăirile puternice ale omului. Loc în care e nevoie de imagini puternice, pe măsura sentimentelor, a pasiunilor eroilor săi.

Pentru echilibrul piesei, Medea se angajează într-un vicleșug. Pretinde că simpatizează cu Jason (câștigându-i încrederea ) și îi oferă soției sale „cadouri”.  O coroniță și o rochie. În mod evident, darurile sunt menite să o convingă pe Glauce să ceară tatălui ei să permită copiilor să rămână în Corint. Coroana și rochia sunt de fapt otrăvite, ele provoacă moartea lui Glauce. Văzând că fiica lui murit, Creon alege să moară lângă ea îmbrățișând-o dramatic. astfel absorbind otrava.

To Top