Home > Cultură > Istorie > Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copiii în beneficiul răzbunării sale
Istorie Premium

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copiii în beneficiul răzbunării sale

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrifica

Medeea lui Euripide se deschide cu o stare de conflict. Jason și-a abandonat soția, Medeea, și pecei doi copii ai lor. El speră să-și schimbe statutul din cetate căsătorindu-se cu Glauce, fiica lui Creon, regele Corintului, cetatea greacă în care este pusă acțiunea tragediei. Toate evenimentele din operă ies din această intrigă inițială, iar părțile implicate devin eroii săi centrali.

După o lungă serie de încercări și aventuri, care în cele din urmă i-au obligat pe Jason și pe Meedea să caute adăpostul între zidurile Corintului, perechea își formează aici familia, obținând un anumit grad de recunoaștere și de respectabilitate. Brusca schimbare a lui Jason, faptul că renunță la ea și la copiii lor, îi  răneștet emoțiils Meedei, în așa măsură în care își blamează propria ei existență, precum și pe cea a celor doi copii ai săi.

Lipsa de rădăcini a Medeei

Medeea este prezentată ca un om lipsit de caracteristicile inerente structurii omului arhaic, se află pe un pământ străin, nu are un ax moral. Și cum sufletul se-nduioșază cu mult mai puțin în fața a ceea ce aude decât a ceea ce vede, putem înțelege caracterul cu mult mai tăios al eroinei lui Euripide. Pentru el, Medeea, trebuie să fie reprezentantă ca o întruchipare a răului. Aici rezidă și motivația exemplificării tot mai explicite a scenelor de cruzime a omului față de om. Flagelarea în plan concret  se datorează şi unei îndepărtări de sfera divinităţii în ce privește acţiunea tragediilor. Teatrul a luat naştere din cultul religios şi este în acelaşi timp oglinda societăţii. Societatea antică greacă, ca orice altă societate arhaică, este una  religioasă.

„Omul religios nu poate trăi decât într-o atmosferă pătrunsă de sacru, este cât se poate de limpede că spaţiul (locuit de omul religios) va fi consacrat… Dorinţa omului religios de a trăi în sacru înseamnă de fapt dorinţa lui de a se situa în realitatea obiectivă… Acest comportament se verifică pe toate planurile existeţei sale, fiind mai evident în dorinţa omului religios de a se mişca într-o lume sanctificată, adică într-un spaţiu sacru.”( Mircea Eliade, Sacrul şi profanul,  traducere Brânduşa Prelipceanu, Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 22).

Precursorul teatrului realist

Medeea feminitatea surprinsă în energia ei negativă. Mama care și-a sacrificat copii în beneficiul răzbunării sale

Sursa imagine: Wikipedia

În operele Lui Euripide eroii sunt prezentaţi cu toate neajunsurile lor. Prezintă clar pasiunile acestora, nu ni se arată dorinţa lor de a se vindeca sau de a ieși de sub influența cine știe cărui blestem al zeilor. Omul alege, omul suportă. Iar asta este o perspectivă cât se poate de modernă, de parcă de aici se va extrage seva teatrului realist al lui Ibsen, O`Neill sau Strindberg. Medeea este acel personaj cu un trecut care vine să clarifice, stricând armonia prezentului, oferind o altă turnură vieții protagonistei noastre, care este în fapt o antagonistă. Iubirea ei pasională se transformă într-o dorinţă maniacă de răzbunare. Părăsită de Jason îşi ucide copiii şi apoi scapă de logodnica acestuia.

Eroii lui Euripide nu sunt prezentați în raport cu divinitatea, nu se urmăreşte prezentarea omului care se luptă cu divinitatea. Este prezentată relaţia omului cu trăirile sale interioare, eroii lui îşi prezintă singuri chinul şi justificările acţiunilor lor.

Sofocle prezintă puterea de sacrificiu a omului, Antigona este capabilă de eroism, dorind dreptatea cu riscul propriei vieți, cu dimensiunea sacrificiului. Pentru Euripide omul îşi alege destinul, nu se mai simte faptul că omul este legat de divinitate.  Deschide o poartă spre lumea în care sunt prezente în cotidian trăirile puternice ale omului. Loc în care e nevoie de imagini puternice, pe măsura sentimentelor și a pasiunilor eroilor săi.

Pentru echilibrul piesei, Medeea se angajează într-un vicleșug. Pretinde că simpatizează cu Jason (câștigându-i încrederea) și îi oferă logodnicei lui „cadouri”.  O coroniță și o rochie. În mod evident, darurile sunt menite să o convingă pe Glauce să ceară tatălui ei să permită copiilor să rămână în Corint. Coroana și rochia sunt de fapt otrăvite, ele provoacă moartea lui Glauce. Văzând că fiica lui murit, Creon alege să moară lângă ea îmbrățișând-o dramatic. astfel absorbind otrava.

Recomandări autor