Orfeu și Euridice, un cuplu perfect al mitologiei Greciei Antice, sunt amintiți până în ziua de astăzi drept doi îndrăgostiți absoluți, victime ale unui destin tragic. Iubirea ce i-a unit a fost cântată zeilor și purtată de-a lungul timpului de cei mai renumiți artiști, iar povestea lor înduioșează fără greșeală orice suflet.
Orfeu, artistul suprem al Greciei Antice, cel al cărui cântec fermeca pe oricine
Orfeu este o figură fascinantă a mitologiei grecești, fiind cunoscut drept cel mai talentat poet și cântăreț din toate timpurile. Povestea venirii sale pe lume cunoaște două variante, amândouă fiind o justificare a talentului său nemaiîntâlnit, o moștenire pe care a purtat-o cu multă onoare și pe care a împărtășit-o cu o lume întreagă, fascinând cu talentul său. Prima variantă a legendei îl prezintă pe eroul mitic născut într-o familie de origine regală, fiu al regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope, cea care oferea inspirație artiștilor de pretutindeni, oferindu-le harul cuvintelor și al muzicii. Cea de-a doua îi atribuie statutul de semi-zeu, tatăl său fiind însuși Apollo, zeul artei.
Legenda spune că Apollo i-a dăruit fiului său lira, apoi l-a înzestrat cu harul de a o mânui ca nimeni altul. În cele din urmă, fiul și-a depășit tatăl, deoarece melodiile pe care le interpreta aveau capacitatea să aducă la viață obiecte, iar necuvântătoarele din jurul său erau prinse într-o transă mistică, ca o vrajă. Astfel, chiar și cele mai neîmblânzite bestii ale naturii rămâneau nemișcate în fața eroului, care prin intermediul notelor muzicale reușea să le calmeze și chiar să le controleze. Mai mult, chiar și oamenii erau fermecați de vocea sa, care nu puteau să-i reziste, ci i se supuneau.
Orfeu o întâlnește pe Euridice și-i declară iubire veșnică
Euridice era cunoscută drept fiica lui Apollo, nimfă de o frumusețe ieșită din comun, unică între celelalte femei. Purta în ea atât harul zeilor, cât și sensibilitatea și vulnerabilitatea muritorilor. În momentul în care a zărit-o, Orfeu s-a îndrăgostit imediat de ea și i-a jurat iubire veșnică, cerându-i în cele din urmă să-i fie soție.
Dragostea pe care și-au purtat-o cei doi eroi mitici a inspirat mulți artiști de-a lungul timpului, fiind descrisă adesea drept o iubire ideală. După ce și-au unit destinele în fața oamenilor și a zeităților din Olimp, primii ani de căsnicie le-au fost liniștiți și fericiți, lipsiți de orice eveniment nefericit. Orfeu era fermecat de frumusețea partenerei sale, iar ea îl răsplătea cu iubire și afecțiune, devenindu-i muză pentru cântecele sale.
Totuși, legătura lor perfectă nu avea să dureze mult. O previziune făcută în ziua nunții lor avea în cele din urmă să se adeverească, iar destinele lor să fie despărțite în mod tragic.
Legenda spune că Euridice a murit mușcată de un șarpe, în timpul unei plimbări prin pădure alături de celelalte nimfe. A fost zărită de un cioban pe nume Aristaeus, care și-a dorit-o încă din prima clipă pentru el. Soția lui Orfeu a fugit îngrozită de bărbat, însă în goana sa printre copaci a călcat pe un șarpe și și-a găsit sfârșitul. Nu a mai putut fi salvată, iar iubitul său a rămas singur, condamnat s-o plângă până la sfârșitul vieții.
Coborârea în Infern al lui Orfeu și pactul cu Hades pentru a-și recăpăta iubita
Viața lui Orfeu fără Euridice și-a pierdut sensul, iar suferința lui i-a înduioșat până și pe zei. Cântecele sale fermecătoare erau acum un adevărat strigăt de durere, care reușea să ajungă chiar și la cele mai de neînduplecat suflete.
Văzând suferința fiului său, Apollo nu a putut să intervină pentru acesta. A venit la Orfeu și l-a sfătuit să coboare în Lumea de Dincolo după aleasa sa, asigurându-l că va fi protejat și binecuvântat de zei. În Antichitate, se credea că orice muritor care va îndrăzni să calce pe tărâmurile înflăcărate conduse de Hades va muri numaidecât, însă zeii aveau puterea să-i protejeze pe cei care se dovedeau vrednici de acest lucru. Prin iubirea și suferința sa, Orfeu le-a câștigat inimile și i-a determinat să fie de partea sa.
După ce a trecut de intrarea în Infern și de creaturile și sufletele chinuite care-l protejau, eroul mitologic s-a înfățișat în fața lui Hades și a soției sale Persefona. A început să cânte cu lira sa magică, iar suferința sa a reușit să-l înduioșeze chiar și pe stăpânul absolut al Lumii de Dincolo.
În cele din urmă, acesta i-a permis lui Orfeu s-o ia pe Euridice înapoi în lumea muritorilor, însă cu o singură condiție: fiul lui Apollo nu putea să se uite înapoi sub nicio formă, iar soția sa avea să îl urmeze în spate. În cazul în care privirile lor s-ar fi intersectat chiar și din greșeală, iubita sa va fi pierdută pe vecie.
Bucuria pe care a simțit-o Orfeu în momentul în care a primit permisiunea lui Hades a fost imensă, mai ales că avea șansa să fie reunit cu cea pe care o iubea mai presus chiar și decât propria viață. După ce și-au prezentat recunoștința față de Stăpânul Infernului și Persefona, cei doi îndrăgostiți au pornit în călătoria lor spre o viață fericită.
Orfeu pășea încet și precaut pe tărâmul celor morți, iar Euridice îl urma încet sub formă de fantasmă. În primă instanță, eroul a crezut că va fi capabil să-i audă pașii iubitei sale, așa că drumul le va fi unul destul de ușor, iar condiția pe care o aveau de îndeplinit deloc dificilă. În realitate însă, nimfa nu avea formă fizică, așa că sunetul pașilor săi s-a lăsat așteptat.
Pe măsură ce înaintau spre lumină și ieșirea din Infern, în sufletul lui Orfeu a luat naștere un gând care avea să le aducă sfârșitul: fiul lui Apollo a crezut că era victima unui joc de-al zeilor și că odată ajuns în lumea muritorilor, va fi din nou singur. Chiar când mai aveau foarte puțin de mers, nu a mai rezistat tentației și a întors privirea spre Euridice, care s-a preschimbat imediat în praf și a fost trasă înapoi în locul său de veci. În acel moment, dragostea sa absolută era pierdută pentru totdeauna.
Realizând ce greșeală colosală a făcut, lui Orfeu nu i-a mai rămas decât o singură opțiune: moartea. Știa că zeii nu-i vor mai permite să se întoarcă în Infern pentru a doua oară decât atunci când va trece în neființă, așa că să renunțe le viață era singura opțiune rămasă pentru a fi reunit cu Euridice. A cântat și a cântat, a plâns, dar zeii nu i-au ascultat rugile și l-au păstrat în viață pe Pământ.
Sfârșitul lui Orfeu
Povestea morții lui Orfeu este una la fel de tragică ca și cea a femeii pe care a adorat-o mai presus de orice. Cum n-a putut să-și petreacă restul vieții alături de Euridice, i-a jurat iubire veșnică acesteia, alegând să nu mai accepte nicio altă prezență feminină în jurul său. Era însă un bărbat dorit, iar această dorință a lui de a rămâne singur a atras ura celor pe care le respingeau. Legendele spun că în timpul unei petrecerii dedicate lui Dionisos, un grup de femei, discipole ale zeului desfrânării și al euforiei l-au pedepsit pe Orfeu pentru imprudența de care a dat dovadă în momentul în care le-a respins. Astfel, cel mai renumit artist al Greciei Antice a murit sfâșiat în bucăți de acestea. Altă variantă a poveștii relatează cum furia femeilor a fost stârnită de faptul că eroul refuza să-l accepte pe Dionisos ca zeu al său, singura divinitate căreia alegea să își închine rugăciunile fiind Apollo.
Surse folosite pentru acest material: The Collector, Greek Mythology, History Today.
