Home > Cultură > Istorie > Moda covorului roșu vine de peste 2.000 de ani când era monopolul zeilor
Cultură Istorie

Moda covorului roșu vine de peste 2.000 de ani când era monopolul zeilor

Moda covorului roșu vine de peste 2.000 de ani când era monopolul zeilor
Credit imagine: Clytemnestra ezită să-l ucidă pe Agamemnon care doarme, de Pierre-Narcisse Guérin / Domeniu public

Covorul roșu este asociat astăzi cu VIP-uri, demnitari, șefi de stat, vedete, festivaluri de film. Evocă imagini cu luminile camerei și paparazzi, rochii strălucitoare și machiaj de înaltă clasă, costume și ținute elaborate, demnitari importanți care aterizează cu avioane mari și fac cu mâna mulțimilor. Aceasta este o concepție foarte modernă despre ceea ce a ajuns să simbolizeze covorul roșu. Mai puțin cunoscut este că prima mențiune a covorului roșu în cultura populară datează de fapt din Grecia antică, de acum peste 2.000 de ani.

Referința la covorul roșu este găsită pentru prima dată în urmă cu 2.500 de ani într-o epopee greacă atribuită tatălui tragediei, Eschil, mai precis în povestea sa despre Agamemnon, prima dintre cele trei piese care se combină pentru a crea Oresteia. În această epopee din 458 î.Hr., regina răzbunătoare a regelui Agamemnon, Clitemnestra, se pregătește pentru marea întoarcere a soțului ei după o victorie în războiul troian. Clitemnestra vorbește despre „o podea de broderii purpurii de pus pe calea regelui”. Aceasta rămâne nu doar prima mențiune despre covorul purpuriu, ci și prima sugestie a unei diferențe între persoanele considerate „muritoare” și cele care trebuie așezate pe un piedestal. Chiar și în timpul povestirii, eroul lui Eschil spune: „Sunt un muritor, un om; Nu pot călca în picioare aceste splendori purpurii puse în calea mea fără frică”.

Agamemnon al lui Eschil

Este important de menționat că Clitemnestra a căutat să se răzbune pe soțului ei din două motive – în primul rând, pentru că se întorcea cu cea mai nouă concubină a lui, Cassandra, și, în al doilea rând, din cauza rolului lui Agamemnon în moartea fiicei lor, Ifigenia, cu un deceniu mai devreme. Acum devine la fel de important să spunem cine era Agamemnon.  A fost fiul și urmașul la tron al regelui Atreu din Micene și al reginei Aerope, și fratele lui Menelau. Când Atreu a fost ucis de către Egist, Agamemnon a fost izgonit din Micene împreună cu fratele său, Menelau. Cei doi s-au refugiat la Tyndareos, regele Spartei. Acolo s-au căsătorit cu fiicele regelui, Clitemnestra și Elena. Agamemnon a avut patru copii cu Clitemnestra: Ifigenia, Chrysothemis, Electra și Oreste.

După aia, Agamemnon pleacă să lupte în războaiele troiene și își lasă soția, Clitemnestra, acasă. Este plecat de mult timp și amândoi își găsesc pe alții. Când se întoarce, este îndrăgostit de Cassandra și își aduce concubina acasă cu el. Când a ajuns acasă cu iubita sa, Agamemnon a avut dreptate să fie precaut, deși avea să meargă pe covorul vermilion (purpuriu, roșu aprins), e drept fără sandale. Covorul l-a dus în palatul său, unde, în cele din urmă, avea să fie înjunghiat până la moarte în cadă de către Clitemnestra. Dacă vorbim de premoniții, iată una: „Întinde covorul purpuriu pentru a-l convinge să meargă spre moartea lui”. Clitemnestra fie l-a ucis pe Agamemnon în baie, fie a fost ucis de iubitul ei. O ucide și pe Cassandra. Nu este o poveste frumoasă!  Mai ales că asocierea cu culoarea roșie în Grecia antică era monopolul zeilor.

Renașterea și revoluția industrială

În mod ciudat, s-au păstrat foarte, foarte puține izvoare istorice despre  covorul roșu și utilizării sale în istorie după acest moment. Există câteva cazuri izolate în care covorul roșu a fost folosit de elită în Renaștere (aproximativ între secolele XIV și XVI) în vestul Europei. În același timp, nu există suficientă istoriografie care să coroboreze și să indice utilizarea ca simbol al puterii sau statutului. În Renaștere, utilizarea covoarelor roșii și a covoarelor de origine orientală, cu modele complicate, era frecventă. Ele au apărut de obicei în picturile cu zeități, sfinți și regi, ceea ce, potrivit anumitor istorici, se datorează scumpetei vopselei stacojii. Însă, revoluția industrială va face colorantul disponibil pentru mai toată lume. Ceea ce era asociat cu elita era acum disponibil în masă pentru categoriile mai sărace ale societății occidentale. Următoarea mărturie istorică despre covorul roșu o avem de la începutul secolului al XIX-lea, în Statele Unite. În 1821, a apărut o nouă asociere cu covorul roșu, când James Monroe, al cincilea președinte al SUA, a coborât de pe o barcă fluvială în Carolina de Sud, pentru o ceremonie. Chiar de la Prospect Hill (numit astăzi Arcadia), a fost așezat un covor roșu pe malul râului.

Limited Express și televiziunea

Asociația contemporană între covorul roșu și elite începe cu puțin peste un secol în urmă.  Vine de emblematicul Limited Express din secolul 20 de pe New York Central Railroad, care a circulat din 1902 până în 1967, ducând oamenii de la New York la Chicago mult mai repede decât oricând. Un covor roșu a fost întins în Grand Central Station pentru oamenii care se urcau în tren, ducând la începutul așa-numitului „tratament cu covorul roșu”. În 1922, conceptul a migrat spre vest pentru premiera lui Robin Hood la Teatrul Egiptean din California, prima asociere cu Hollywoodul. Covorul roșu a fost întins pentru primul rege al Hollywood-ului, Douglas Fairbanks, în momentul în care a sosit pentru premieră. Premiile Academiei din 1961 vor adopta moda într-o ceremonie televizată. Însă, ultima piesă a puzzle-ului s-a pus în 1964, când ceremonia a fost difuzată la televiziunea color, făcându-l un fenomen de masă.