Într-o schimbare semnificativă pentru sistemul academic românesc, se preconizează ca un anumit segment de populație o să se confrunte cu restricții în privința activității profesionale de după pensionare.
Atfel profesorii în vârstă care vor ieși la pensionare nu vor mai putea profesa în universitățile din România.
Gata cu privilegiile la catedră. Profesorii pensionari trebuie să facă loc celor tineri
Actuala legislație care reglementează învățământul superior, intrată în aplicare la debutul acestei luni, este în curs de revizuire la Camera Deputaților. În centrul dezbaterilor se află o propunere ce are drept obiectiv principal restricționarea dreptului profesorilor universitari de a-și desfășura activitatea după atingerea vârstei legale de pensionare.
Mai exact, proiectul vizează anularea unei stipulări cheie din legea actuală a învățământului superior, și anume legea nr. 199/2023. Acest articol de lege se referă la dreptul „persoanelor care îndeplinesc condițiile pentru a se pensiona la împlinirea limitei legale de vârstă să-și continue activitatea fără limită de vârstă„.
Acest lucru, după cum au menționat cei care au propus modificările, ar putea avea implicații majore asupra comunității academice.
Astfel, dacă aceste modificări vor fi aprobate, profesorii universitari ar putea fi nevoiți să renunțe la cariera academică odată cu atingerea vârstei de pensionare. Această schimbare potențială a generat și probabil va genera în continuare dezbateri aprinse în cadrul comunității academice și nu numai.
O modificare legislativă în discuție la Camera Deputaților poate aduce schimbări semnificative în modul în care instituțiile de învățământ superior de stat, particulare și confesionale își gestionează resursele umane, în special pe cadrul didactic sau de cercetare.
Există totuși o chichiță, își pot păstra locul de muncă în anumite condiții
Punctul cheie al propunerii de modificare este legat de capacitatea senatului universitar de a decide dacă un cadru didactic sau de cercetare, odată pensionat, poate continua activitatea în baza unui contract pe o perioadă determinată de un an.
Această continuare ar fi avut posibilitatea de prelungire anuală, în acord cu prevederile cartei universitare, indiferent de vârstă.
Însă, cei care propun aceste schimbări argumentează că această prevedere actuală ar fi în detrimentul calității învățământului superior. Ei susțin că există o problematică majoră în menținerea cadrelor didactice în sistem, pe posturi titulare, fără o evaluare anuală eficientă a performanțelor și, implicit, conferind un fel de „privilegiu viager”.
În plus, ei mai subliniază că această situație poate bloca accesul noilor cadre didactice în sistemul universitar, dacă posturile rămân ocupate după bunul plac al conducerilor universitare.
