Home > Cultură > Pagoda, un element al arhitecturii asiatice: origine și semnificație
Cultură

Pagoda, un element al arhitecturii asiatice: origine și semnificație

Pagoda, un element al arhitecturii asiatice: origine și semnificație

Pagoda este un element arhitectural care se referă la un turn cu etaje și multe streșini, prezent în China, Japonia, Nepal, Vietnam și Coreea. Pagodele sunt asociate cu templele budiste. Budismul este o religie fondată în India în secolul VI î.Hr. și adusă în China în secolul I d.Hr. În acest articol, vom oferi detalii despre originea și evoluția pagodei.

Originea pagodei

Cele mai multe pagode au fost construite pentru a servi unui scop religios. În Thailanda, termenul „pagodă” este sinonim cu “stupă” iar în Vietnam desemnează un termen generic, referindu-se la un lăcăș de cult. Pagoda pe care o cunoaștem astăzi a evoluat din stupa indiană antică (sanscrită: stupa=morman) o clădire budistă care seamănă cu un mormânt, în care sunt păstrate relicve sacre (cenușă, fire de par, dinți) care sunt venerate. De asemenea, servește ca loc de rugăciune sau meditație.

Marea Stupă din Sanchi, India

Odată cu răspândirea budismului, stupa a fost preluată de alte popoare și a început să aibă diverse forme. Pagodele din Asia de Est sunt turnuri cu streșini care se micșorează de jos în sus. Pagodele din Tibet au formă de piramidă sau de clopot. De obicei, sunt făcute din lemn, piatră sau cărămidă și pot avea până la 15 etaje, fiecare având acoperișul curbat în sus. Pagoda este construită în jurul unei scări centrale și are trei secțiuni: bază, corp și vârf. Pagoda a fost făcută pentru a fi monument, motiv pentru care nu dispune de prea mult spațiu în interior. Expresia “Shanti Stupa” folosită în Asia înseamnă “Monument al păcii”.

Etimologia cuvântului “pagodă”este obscură dar știm că este un termen occidental, apărut la întâlnirea cu Orientul. În limba chineză, avem termenul “ta”, formă prescurtată a lui “tapo”(stupă). Deși termenul “pagodă”este folosit în studiile de specialitate, unii cercetători susțin că ar trebui înlocuit cu “stupa” și “ta”. Pagoda derivă din stupa indiană, o clădire în formă de cupolă, construită peste moaștele unui sfânt sau rege. Inițial, pagoda a fost construită pentru a păstra relicve și scrieri sacre. A devenit populară datorită misionarilor budiști, pelerinilor și celor care căutau și venerau aceste relicve. În China, Japonia și Coreea, găsim cea mai cunoscută formă de pagodă: un turn înalt cu streșini care se micșorează succesiv.

China

Inițial, pagodele din China erau construite din lemn și aveau streșini pătrate dar la începutul secolului XIII, au început să fie construite din cărămidă, cu streșini în formă hexagonală sau octogonală. Între dinastiile Yuan și Qing (1279-1911), pagodele aveau formă circulară, de cruce cu 12 laturi. Materialele folosite erau: lut, piatră, bronz, fier, plăci smălțuite. Din păcate, cele mai multe pagode din lemn au fost distruse de incendii. În China au supraviețuit aproape 10.000 de pagode, majoritatea din cărămidă sau piatră. Multe pagode și lăcășe de cult au fost distruse în perioada Revoluției Culturale (1966-1976), unele fiind reconstruite ulterior.

Templul Songyue, cea mai veche pagodă din China (532)

Pagodele vechi ne arată modul în care budismul s-a răspândit pe teritoriul Chinei. Multe dintre acestea au fost construite în munți, departe de orașe sau sate, pentru a preveni dezastrele naturale. Uneori, pagodele din cărămidă erau construite pentru a alunga ghinionul din satele din apropiere. Potrivit înregistrărilor antice chineze, prima pagodă a fost construită în orașul Nanjing (traducere:capitala din sud) în secolul III d.Hr. Cea mai veche pagodă de pe teritoriul Chinei este Templul Songyue și are 40 de metri înălțime. Se află lângă Templul Shaolin, situat pe Muntele Songshan din provincia Henan. Pagoda a fost construită în anul 532 și este înconjurată de Pădurea Pagodei, un complex de 220 de pagode din piatră și cărămidă, construite în perioada 791-1830. Spațiul este folosit ca loc tradițional de înmormântare pentru călugării Shaolin, un stil de arte marțiale care s-a dezvoltat în jurul templelor chinezești Shaolin. Singura pagodă din lemn care a supraviețuit în China, este Templul Fogong construit în 1056. Este una dintre cele mai vechi clădiri din lemn care au rămas în picioare. Pagoda din lemn Fo Guan Si a fost construită în secolul XI și găzduiește sculptura zeiței Guanyin, zeița milei în religia budistă.

Templul Fogong

Simbolism

Elememtele iconografiei chineze pot fi văzute în arhitectura pagodelor din Asia. Pagodele conțin imaginea lui Buddha și semnifică alungarea fricii, binecuvântare, protecție și siguranță. Din cauza înălțimii lor, pagodele atrag fulgerele. Sunt considerate locuri încărcate spiritual, probabil și pentru că se întâlnesc cu un fenomen natural atât de puternic. În partea de sus, multe pagode sunt decorate cu simboluri budiste, cum ar fi floarea de lotus care semnifică puritatea minții, trupului și vorbirii, o plutire deasupra apelor atașamentelor din lumea materială. Legenda spune că Buddha a făcut să răsară flori de lotus peste tot pe unde a pășit. Partea de sus a pagodei funcționează ca un paratrăsnet, atrăgând fulgerul și protejând în același timp de daune. Pagodele au un număr impar de etaje, excepție făcând pagoda făcută de Sir William Chambers în Londra, în secolul XVIII.