Home > Cultură > Istorie > Perioada Kamakura din istoria Japoniei, epoca în care au apărut shogunii
Cultură Istorie

Perioada Kamakura din istoria Japoniei, epoca în care au apărut shogunii

Perioada Kamakura din istoria Japoniei, epoca în care au apărut shogunii

Perioada Kamakura (1185-1333) este o epocă în care Japonia era guvernată de Shogunatul Kamakura. Shogunatul (bakufu) a fost înființat de Minamoto Yoritomo care a fost primul shogun. Acesta a mutat conducerea de la Kyoto la Kamakura pentru a slăbi puterea aristocrației și a sectelor budiste care influențau politica. În acest articol, voi oferi detalii despre perioada Kamakura.

Shogunatul Kamakura

În cea mai mare parte din această perioadă, puterea era în mâinile clanului Hojo care avea shoguni. Are loc trecerea la epoca medievală japoneză care a durat aproape șapte secole. Împăratul (tenno), curtea imperială și guvernul au rămas intacte deși nu aveau o putere reală, având funcții doar în cadrul ceremoniilor. Toate problemele, de natură civilă, militară și judiciară, erau controlate de clasa razoinicilor (bushi). Goseibai Shikimoku sau Codul Joei (1232) este primul cod militar al Japoniei și marchează trecerea de la curtea imperială la societatea samurailor.

Puterea sectelor budiste a fost redusă iar budiștii au inițiat noi mișcări. Dintre liderii budiști îi amintim pe: Dogen, Honen, Shinran, Nichiren, Eisai și Ippen. Eisai și Ippen înființează secta Jodo-shu (Budismul Pământului Pur) iar Dogen fondează școala Soto a budismului Zen. Budismul devine și mai popular iar literatura înflorește. Cel mai bun exemplu este relatarea epică „Heike monogatari” (Povestea lui Heike) în care găsim teme inspirate din budism: efemeritatea vieții, evoluția spirituală. Perioada Kamakura se sfârșește în 1333 după distrugerea shogunatului. Sub Împăratul Go-Daigo, puterea imperială este restabilită pentru scurt timp de către Ashikaga Takauji, Kusunoki Masashige și Nitta Yoshi.

Împăratul Go-Daigo

În perioada 856-1086, clanul Fujiwara conduce guvernul japonez și controlează curtea imperială. În acest timp, alte clanuri au început să își construiască teritorii și armate. Clanul Taira și clanul Minamoto erau cele mai puternice clanuri. În 1155, scade succesiunea la tron și izbucnesc conflicte în interiorul curții imperiale. În 1156, Împăratul Sutoku se luptă pentru putere cu fratele său mai mic, Împăratul Go-Shirakawa, proaspăt urcat pe tron. Sutoku încearcă să preia puterea cu ajutorul clanului de războinici Minamoto, condus de Minamoto Tameyoshi. Conflictul sângeros care a urmat se numește Rebeliunea Hogen. Împăratul Go-Shirakawa este sprijinit de Taira Kiyomori și câștigă lupta după ce Yoshitomo, fiul lui Minamoto Tameyoshi, se alătură clanului Taira. Apoi, Taira Kiyomori își execută dușmanii, inclusiv pe Minamoto Tameyoshi. Fiul lui Tameyoshi, Minamoto Yoshitomo, devine liderul clanului Minamoto. Nepotul său, Minamoto Yoritomo, primește funcția de administrator al curții imperiale.

După acest eveniment, Taira și Minamoto devin cele mai importante clanuri războinice din Kyoto. În scurt timp, cele două clanuri devin rivale. În iarna anului 1159, Minamoto Yoshitomo, nemulțumit de recompensa pe care a primit-o după victoria Hogen, profită de absența lui Taira Kiyomori din capitală și încearcă să preia puterea, ducând la Conflictul Heiji. Luat prin surprindere, Taira Kiyomori își adună forțele și folosește o strategie inteligentă pentru a învinge clanul Minamoto. Iese victorios și se întoarce la Kyoto, unde îi execută pe membrii Minamoto care au rămas. Soția sa îl roagă să-i cruțe pe cei trei fii mai mici ai lui Yoshitomo. Astfel, Minamoto no Noriyori, Yoritomo și Yoshitsune sunt exilați.

Minamoto Yoritomo

În 1167, Taira Kiyomori devine primul membru al unei familii războinice și este numit Daijo Daijin, ministrul guvernului și administrator imperial. Își căsătorește fiica în familia imperială și îl detronează pe Împăratul Takakura, urcându-și nepotul pe tron. În 1180, Prințul Mochihito, fratele Împăratului Takakura, cere clanului Minamoto să se ridice împotriva clanului Taira, începând Războiul Genpei. Un an mai târziu, Taira Kiyomori moare. În 1185, Minamoto Yoritomo îl elimină pe ultimul membru al clanului Taira și stabilește dominația clanului Minamoto în toată Japonia.

Minamoto Yoritomo

Minamoto Yoritomo stabilește un nou guvern în Kamakura și îl numește „bakufu”. Împăratul îi oferă titlul de „Seii Tai-shogun”, motiv pentru care acest tip de guvernare a rămas în istorie ca shogunat. Yoritomo confiscă moșiile clanului Taira, numește administratori pentru provincii și pentru moșii. Înființează un consiliu administrativ în care este administrator principal. Shogunatul Kamakura nu devine un regim național deși deține suprafețe mari de pământ. În nord, continuă războiul împotriva clanului Fujiwara dar nu reușește un control militar absolut. Vechea curte imperială din Kyoto își păstrează pământurile iar noile familii de războinici sunt atrase de Shogunatul Kamakura.

Yoritomo i-a eliminat în mare parte pe rivali dar conflictul a continuat în clanul Minamoto. În 1199, Yoritomo moare iar fiul său de 18 ani, Minamoto Yoriie, devine shogun și lider Minamoto. Hojo Masako, mama lui Yoriie, înființează un consiliu de regenți din care fac parte tatăl și fratele ei, Hojo Tokimasa și Hojo Yoshitoki. Apoi se rade în cap și devine călugăriță budistă dar nu locuiește la mânăstire și continuă să se implice în chestiuni politice. Yoriie nu suportă familia mamei sale, preferând familia soției, clanul Hiki și pe Hiki Yoshikazu, socrul său.Yoriie complotează cu Hiki pentru a prelua puterea și este prins de mama sa. Membrii Hiki sunt executați iar Yoriie se retrage în provincia Izu, unde este omorât în 1204.

În 1203, fiul lui Masako și fratele lui Yoriie, Minamoto Sanetomo, devine al treilea shogun. Tatăl lui Masako, Hojo Tokimasa, devine regent dar în 1205 este obligat să renunțe la funcție, fiind trimis la o mânăstire din Kamakura. În locul lui vine fratele lui Masako, Yoshitoki. În 1219, Shogun Sanetomo participă la o ceremonie desfășurată într-un templu din Tsurugaoka și este asasinat de către Kugyo, nepotul său, al doilea fiu al lui Yoriie care fusese trimis la templu pentru a deveni călugăr.

Masako și Yoshitoki se decid să-l numească shogun pe Kujo Yoritsune, care avea o vârstă fragedă. Din acest motiv, Masako ia deciziile în locul său. În 1224, Hojo Yoshitoki se îmbolnăvește și moare, fiind succedat de Hojo Yasutoki, fiul sau cel mare și nepotul lui Masako. Clanul Miura condus de Miura Yoshimura încearcă să răstoarne guvernarea clanului Hojo. Miura sunt învinși iar Hojo Yasutoki își recapătă funcția de regent. În 1225, după moartea lui Masako, Yoritsune rămâne liderul clanului Hojo.

Invaziile mongole

În perioada Kamakura, au loc două invazii mongole. Împăratul mongol Khubilai Khan stabilește dinastia Yuan (1279-1368) în China și cere Japoniei să plătească tribut, amenințând că va lua măsuri. Curtea imperială din Kyoto nu este obișnuită cu astfel de amenințări și invocă originea divină a Japoniei, respinge cererea mongolă și mesagerii coreeni și se pregătește de luptă. În 1274, are loc prima invazie mongolă. O armată formată din mongoli, chinezi și coreeni este trasportată în 600 de nave. Erau 23.000 de trupe înarmate cu arcuri și catapulte. Armata japoneză de la Hakata (nordul insulei Kyushu) s-a aparat împotriva invadatorilor care erau în număr mai mare. După o zi de luptă, un taifun a decimat navele mongole. În 1281, are loc a doua invazie mongolă. După șapte săptămâni de război în nord-vestul insulei Kyushu, un alt taifun a distrus flota mongolă. Preoții Shinto credeau că japonezii au învins mongolii cu ajutorul „vântului divin”(kamikaze). Cerul a protejat Japonia iar liderii au fost impresionați.

Invaziile mongole au dus la o scădere economică iar creșterea taxelor de apărare au dus la declinul Shogunatului Kamakura. Samuraii nemulțumiți de guvernare (ronin) amenințau shogunatul. Clanul Hojo încerca să pună puterea în mâinile clanurilor de familie. Pentru a slăbi puterea curții imperiale din Kyoto, shogunatul a hotărât să succeadă la tron două linii imperiale care se aflau în competiție. Acestea se numeau Curtea de Sud (juniori) și Curtea de Nord (seniori). La un moment dat, un membru al Curții de Sud a devenit Împăratul Go-Daigo (1318-1339) și a încercat să răstoarne shogunatul, numindu-l moștenitor pe fiul său.

Shogunatul Muromachi

În 1331, Go-Daigo este exilat dar loialii acestuia, printre care și Kusunoki Masashige, se răzvrătesc. Aceștia sunt ajutați de Ashikaga Takauji, un șef războinic care s-a întors împotriva Kamakura când a fost trimis să-l oprească pe Go-Daigo. Nitta Yoshisada, un șef din est, se răzvrătește împotriva shogunatului care se prăbușește repede iar clanul Hojo este învins. În cele din urmă, Ashikaga Takauji devine noul shogun și înființează Shogunatul Muromachi (1336-1573).