Picturi romantice ale iubiților care trec peste diviziunile sociale

Lumea artei este o Mecca atât pentru îndrăgostiții ficționali, cât și pentru cei vii, reali care sunt surprinși în pânzele marilor artiști dintotdeauna. Omenirea, în ansamblu, pretinde că promovează egalitarismul și, totuși, având în vedere răsturnările sociale și politice actuale, a rămas la fel de închistată în propriile sale prejudecăți. Iată o serie de picturi romantice ale îndrăgostiților care traversează diviziunile sociale și ecoul noțiunii fundamentale că mai de parte de aparențe, de culoarea pielii, acolo unde contează valoarea umană, unde ne dăm seama că toată lumea sângerează, suferă la fel.

Sărutul de Gustav Klimt

Pictura romantică Sărutul de Gustav Klimt nu este doar o operă ce ne aduce o bucurie câteva clipe. De fapt, este arhetipul tandreții și dorinței umane. Reprezintă erotismul pasional și modul în care un astfel de sentiment îi consumă pe îndrăgostiți. Un sentiment pe care îl cunoaștem aproape toți oamenii. Pictura, creată în „Perioada de aur” a lui Klimt, prezintă tonuri strălucitoare de aur, mici accidente stilizate și o îmbinare perfectă a tușelor ce duce la concretizarea unei alegorii vizuale extrem de romantică inspirată de mozaicurile bizantine. În special, culoarea principală atrăgătoare include detaliile frunzei de aur pentru efectul atât de plăcut.

Subiecții portretului formează un cuplu care împărtășește o îmbrățișare intimă, corpurile parțial ascunse de un halat maiestos transmit ideea unei intimități înălțătoare. În timp ce îngenunchează pe florile sălbatice, simbol al libertății spirituale conferită de sentimentul iubirii. Modul în care îmbrăcămintea amintește de un cearșaf împărțit de îndrăgostiți în timpul desăvârșirii lor datorită legăturii lor speciale, poate fi văzut și ca un simbol al dorinței de apropiere și a iubirii eterne. Expresia de pe chipul femeii dezvăluie încântarea de a fi în brațele iubitului ei și de a primi sărutul.

Modul în care această pictură traversează diviziunile sociale. Pictura ilustrează că, odată ce oamenii sunt cuprinși de pasiune, nu sunt legați spiritual de această lume și de limitările ei. Devin una cu întreg cosmos. Sunt cei care acceptă toate ființele, indiferent de genetică sau oricare alte determinări biologice, sociologice sau de oricare altă natură.

Ne-am „ridicat” încet – We Rose Up Slowly de Roy Lichtenstein

La început, această pictură romantică a îndrăgostiților ar putea părea o alegere ciudată în această listă. Cu toate acestea, atunci când se aprofundează semnificația ei în context și sunt luate în considerare intențiile artistice, We Rose Up Slowly este mai mult decât demnă de menționat.

Eroul chipeș american se întâlnește cu eroina. Iubirea lor este atât de profundă, încât lumea exterioară a încetat să mai existe și nu au nevoie de aer pentru a respira cât timp sunt cuprinși într-o îmbrățișare subacvatică înălțătoare. Într-adevăr, este o viziune romantică, ne atrage în universul ei magic. Cu toate acestea, Roy Lichtenstein, ironizează de fapt de superficialitatea iubirii aici. Întreaga imagine este falsă și deformată, reprezintă o iluzie a „iubirii perfecte”. Nu întâmplător a conceput-o pentru a arăta ca o reclamă. Un artificiu prin intermediul căruia transmite un mesaj mult mai profund. Reușește să expună realitatea modului în care oamenii „cumpără” astfel de iluzii, ipocrizia și naivitatea oamenilor care reușesc să transpună cel mai nobil sentiment într-o formă comercială.

În contextul lumii americane devine de fapt un mod de a critica diferențele sociale născute pe fondul unor criterii de natură rasială. Artistul distruge imaginea aceasta falsă a iubirii. Contextul în care totul se limitează la câteva stereotipuri ale societății care împarte totul în alb și negru, la idealului atractiv americane din epoca lui. Prin contrast, reflectă o națiune industrializată ce ar trebui să știe mai bine ce anume este real și totuși „cumpără” în mod constant o minciună.

Îndrăgostiții II De René Magritte

Îndrăgostiții II este o lucrare prin care, la fel ca în We Rose Up Slowly, se expune realitatea iubirii. Vedem părțile specifice unei relații reale, este un moment ce simbolizează trăirea interioară a doi iubiți ce trec printr-o perioadă în care nimic nu merge așa cum era de așteptat. Pe de o parte, este o pictură romantică care sunt surprinși în mijlocul unui sărut. Pe de altă parte, este o imagine tristă, aproape obsedantă. René Magritte era cunoscut pentru temele sale triste, așa că vălurile înfășurate în jurul capetelor subiecților ar putea fi interpretate ca atare. Împiedică cuplul să se angajeze într-un sărut deplin. În schimb personajele sunt izolate fiecare se află în propria dorință de intimitate, nereușind să transmită pasiunea personală celuilalt.

Alte interpretări sunt ceva mai dure de atât. Pictura ar putea reflecta o respingere, o negare a iubirii. Pare să simbolizeze relațiile în ansamblu, modul în care acestea sunt adesea distruse din cauza diferitelor probleme, inclusiv a lipsei de comunicare.

Magritte avea 14 ani când mama lui s-a sinucis prin înec. El a asistat la recuperarea trupului ei din apă, cu cămașa de noapte înfășurată în jurul feței. S-a sugerat că motivul pentru care artistului pictează subiecții picturilor lui cu fețele acoperite s-a născut din această traumă. Cu toate acestea, Magritte a negat mai târziu ipoteza. A susținut că pictura lui este una a realității, simbolurile sunt vizibile, iar el nu ascunde nimic. Picturile lui evocă misterul și, într-adevăr, există mistere ale vieții noastre ce nu pot fi deslușite, el doar le concretizează pe pânză, fără să lege de ele semnificații ascunse.

Iubiții în zăpadă de Suzuki Harunobu

Tema iubirii intense continuă și în următoarea pictură romantică, care surprinde un moment liniștit. Un cuplu japonez se plimbă prin zăpadă în gasa pose, ceea ce înseamnă „a împărți o umbrelă”. Umbrela în sine poate fi interpretată ca un liant între cei doi. Prin intermediul ei se creează o scenă intimă aparte. Este de parcă privitorul aproape că întrerupe un moment de intensă pasiune al îndrăgostiților. Expresiile lor sunt sobre, aproape triste, din care deducem o posibilă pierdere sau o anumită suferință știută doar de ei. Poetul Noguchi chiar a comentat despre pânză, susținea că  fără opera aceasta de artă  nu știe ce statut ar fi avut arta ukiyo-e a Japoniei.

Modul în care pictura transmite o iubire ce pare universală, rupe convențiile, iubirea se ridică deasupra tuturor diviziunilor sociale. Liniștea îndrăgostiților, apropierea firească, pașii lor în zăpadă întruchipează estetica japoneză a wabi-sabi, prin care este apreciată frumusețea imperfectă a naturii. Cuplul simbolizează iubirea tinerilor și, la fel ca personajele din Sărutul și Ne-am ridicat încet, vorbește despre intimitatea unor îndrăgostiți care își doresc să fie singuri. Este un moment în care cei doi sunt dezlegați de lumea exterioară, dovedind că, indiferent de origini, toți împărtășim o experiență similară cu aceasta.

Mireasa evreică de Rembrandt Van Rijn

Mireasa evreică de Rembrandt van Rijn. O pictură romantică, și-a obținut numele la începutul secolului al XIX-lea după ce un colecționar de artă a afirmat că este portretul unui tată evreu care îi oferea fiicei sale un colier în ziua nunții sale. Cu toate acestea, ipoteza a fost ulterior respinsă, iar cel mai popular consens este că sunt Isaac și Rebeca din Vechiul Testament.

Opera prezintă o intimitate specifică îndrăgostiților. Avem în fața noastră reprezentarea unui cuplu, executată într-un stil deosebit pentru artiștii olandezi realiști din epoca barocă. Bărbatul atinge cu mâna stângă umărul femeii printr-un gest afectuos, în timp ce mâna dreaptă este așezată în mod similar pe sânul ei. Acest contact fizic indică mai degrabă o iubire inocentă și nu dorința matură. În contrast, expresia fețelor subiecților sugerează ceva mai profund. Ochii bărbatului denotă incertitudine, în timp ce privirea femeii implică contemplarea. De asemenea, nu se uită unul la celălalt, fapt ce ar putea fi un indiciu legat de așteptările lor de la relația pe care o au. Poate că au motive să se îndoiască de viitorul lor?

Modul prin care această pictură traversează diviziunile sociale: La fel ca alte picturi, Mireasa Evreică, poate fi interpretată ca o încununare a iubirii spirituale și fizice. Cu toate acestea, permite, de asemenea, creării unui ideal nerealist, deoarece este o imagine neautentică a unei mirese de origine evreiască din Biblie. În schimb, este o portretizare romantică înfrumusețată a unui rit cultural dincolo de experiența unei societăți majoritar creștine. Mai mult, întrucât Rembrandt era prieten cu rabinul Manasseh Ben Israel, fondatorul comunității evreiești moderne din Anglia, s-a sugerat că artistul a visat la reconcilierea între cele două religii. Astfel, Mireasa Evreiască poate reprezenta această dorință.