Home > Cultură > Istorie > Povestea care stă în spatele basmului „Frumoasa și Bestia” nu a avut un final prea fericit
Istorie Premium

Povestea care stă în spatele basmului „Frumoasa și Bestia” nu a avut un final prea fericit

Povestea care stă în spatele basmului „Frumoasa și Bestia” nu a avut un final prea fericit

Nu credem că există o persoană care să nu fi auzit vreodată de celebrul basm „Frumoasa și Bestia”. Au ieșit peste 20 de variante scrise ale basmului, iar Walt Disney a pus în scenă un desen animat și o producție de nota 10, pe care cei mai mulți oameni le-au văzut cu siguranță. Totuși, ca de fiecare dată, în acest basm există și un sâmbure de adevăr. Petrus Gonsalvus și Catherine Gonsalvus au fost două persoane care au existat în realitate și care au servit drept model pentru realizarea acestui basm.

În secolul al XVI-lea, curțile regale din întreaga Europa aveau o activitate care pe atunci părea extrem de amuzantă și care avea ca scop animația nobililor de la curte. Cu alte cuvinte, oamenii încercau să găsească cea mai ciudată persoană pentru a o prezenta publicului larg.

Timp de mulți ani Petrus Gonsalvus a fost cel care a trebuit să îndure chinurile nobililor, care ajungeau să îl agreseze dacă bărbatul nu reușea să le stârnească interesul. Petrus suferea de sindromul Ambras, sau așa cum mai este cunoscut în popor, sindromul omului-vârcolac. Acestuia îi creștea foarte mult păr pe tot corpul, tocmai de aceea era privit ca un monstru.

Basmul pe care noi îl cunoaștem este doar o ficțiune, deoarece Petrus a fost nevoit încă de când avea 10 ani să stea închis într-o cușcă. Lady Catherine, cea care avea să îi devină soție la un moment dat, s-a trezit într-una din zile că este obligată de către regina Catherina de Medici să se căsătorească cu un bărbat necunoscut. Finalul celor doi soți nu se apropie deloc de finalul pe care îl are basmul.

Primii ani de viață și întâlnirea cu regele Henric al III-lea

Petrus Gonsalvus a avut parte de o copilărie groaznică după ce a fost catalogat un monstru în adevăratul sens al cuvântului. Acesta s-a născut în 1537 și a fost închis de către săteni într-o cușcă de animale, unde i se aducea carne crudă pentru a se hrăni. În 1547 băiatul a fost trimis la curtea regelui Franței, Henric al III-lea, unde a jucat rolul de mascotă.

Medicii și filozofii de la curtea regelui s-au întrebat cum de o astfel de ființă a putut să vină pe lume, iar după câteva verificări și-au dat seama că este vorba doar de un copil de 10 ani care suferă de anumite probleme de sănătate. Deși băiatul știa să vorbească și le-a explicat tuturor că numele său este Pedro Gonzales, cei care aveau grijă de el au decis să îi schimbe numele în Petrus Gonsalvus.

Curios de capacitățile intelectuale pe care le-ar putea avea băiatul, regele a dorit să îi ofere acestuia șansa de a primi o educație aleasă. Deși nimeni nu îi dădea nicio șansă, tânărul le-a arătat cât de ambițios este, mai ales după ce a învățat să vorbească limba latină și a devenit o persoană importantă la curtea regelui.

Petrus Gonsalvus

Datorită inteligenței de care dădea dovadă și a faptului că reușea să stârnească interesul oamenilor, regele a început să îl placă pe Petrus și să îi ofere o mulțime de privilegii. Acesta a primit haine de nobil și mâncare gătit în fiecare zi, la fel ca cea a regelui.

Căsătoria aranjată de Catherina de Medici

Cea care a preluat regatul după ce Henric al III-lea a murit a fost chiar soția sa. Femeia era recunoscută pentru faptele sale odioase și pentru mintea bolnavă pe care o avea. Astfel, femeia s-a gândit că ar fi destul de interesant să îi găsească lui Petrus o soție și să nu îi spună fetei de boala de care bărbatul suferea.

Zis și făcut, regina a găsit repede o fată destul de frumoasă, care se afla în contrast clar cu aspectul fizic al lui Petrus. În momentul în care femeia și-a cunoscut viitorul soț, a avut parte de un mare șoc, deoarece nu se aștepta la asta din partea Reginei. Dar cum nu avea cum să refuze ordinele acesteia, s-a căsătorit cu „bestia” și au stat împreună timp de 40 de ani.

Regina își dorea cu ardoare să vadă dacă urmașii lui Petrus vor suferi de aceeași boală ca cea a tatălui lor, așa că i-a încurajat în mod repetat pe cei doi soți să facă cât mai mulți copii. Primii doi copii s-au născut sănătoși și fără nicio urmă de genă din partea tatălui, în schimb nu se poate spune același lucru și despre următorii doi.

Povestea care stă în spatele basmului „Frumoasa și Bestia” nu a avut un final prea fericit

Petrus a avut șapte copii, dintre care patru l-au moștenit și au devenit și ei subiect de discuții și amuzament la curtea regală. Pentru că regina dorea să impresioneze pe toată lumea cu noile sale animale de companie, întreaga familie a fost nevoită să călătorească prin toată Europa pentru a-i amuza pe nobilii caselor regale.

Istoria se repetă

La începutul anilor 1580 o mulțime de pictori au dorit să imortalizeze familia ciudată, așa că au apărut multe tablouri cu toți cei 9 membrii. Copiii care sufereau de aceeași boală ca cea a tatălui au fost îmbrăcați cu haine de nobili, doar pentru a stârni amuzamentul celor care îi priveau.

Ducele Ranuccio Farnese din Italia s-a hotărât să îi angajeze pe cei din familia Gonsalvus la curtea lui pentru a se bucura de aceștia numai el. Totuși, pentru că i s-a părut mai interesant, a decis să îi ia pe cei patru copii care sufereau de sindromul omului-vârcolac și să îi trimită la diferite cunoștințe drept cadou. Este de la sine înțeles că aceștia nu au avut o viață prea bună și au fost considerați doar niște animale de companie.

Părinții copiilor au fost nevoiți să trăiască cu această dramă și cu gândul că nu vor mai avea cum să își vadă vreodată pruncii. Dacă în cărți și în filme povestea celor doi îndrăgostiți ajunge să aibă un final fericit, nu putem spune același lucru despre povestea originală. Cei doi soți ajung să se stabilească în satul Capodimonte din Italia, unde își trăiesc triști și singuri ultimii ani din viață. Nu există totuși o dată anume în care să putem spune că a decedat Petrus, în schimb, soția sa a fost înregistrată că ar fi murit în 1623.