Aisin-Gioro Pu Yi și-a început povestea de viață pe 7 februarie 1906 când, în Dinastia Ching, a venit pe lume cel de-al doisprezecelea împărat. A fost și ultimul cap încoronat al Chinei, iar viața sa este mai palpitantă decât un scenariu de film. A urcat pe tron la doar doi ani, însă în cele din urmă a ajuns un simplu ajutor de grădinar în Botanica din Beijing. O poveste de viață plină de neprevăzut și multe obstacole de trecut.
Pe 14 noiembrie 1908, împăratul Guangxu, unchiul micuțului Pu Yi, și-a pierdut viața după ce a fost otrăvit cu arsenic. Soția acestuia era pe patul de moarte, așa că a lăsat tronul pe mâna copilului de doar 2 ani. La două zile după ce această decizie a fost luată și anunțată în mod oficial, văduva împărăteasă se stinge din viață.
Pu Yi devine Împăratul Xuantong pe 2 decembrie 1908. Se pare că toată această ceremonie nu a fost deloc pe placul noului încoronat. A plâns continuu și a realizat că toate mofturile sale sunt ordin pentru cei din jurul lui. Timp de 4 ani a stat la cârma țării și a locuit departe de familie, în Orașul Interzis. Deși trebuia să învețe multe lucruri, micuțul se distra pe seama eunicilor săi. Orice capriciu a noului împărat trebuia îndeplinit, chiar dacă vorbim de niște copilării. În cazul în care un supus își supăra stăpânul, acesta era pedepsit prin biciurile. Totuși cineva trebuia să îl țină în frâu și existau două persoane care se ocupau de educația micuțului. Doica și Wen-Chao Wang, cea care i-a devenit mamă în Orașul Interzis, erau singurele care aveau un cuvânt de spus în fața împăratului.
Abdicarea „Ultimului împărat” și a doua urcare pe tron
Pe 12 februarie 1912 povestea începe să ia o altă turnură. Împărăteasa Longyu a pus capăt domniei lui Pu Yi, semnând „Edictul imperial de abdicare a împăratului”. Acest lucru a fost făcut pentru o recompensă materială, dar și cu promisiunea că nu va fi decapitată. Cel care a pus totul la cale a fost generalul Yuan Shikai, care i-a plătit împărătesei 1.700 de kilograme de argint.
Pu Yi avea 6 ani atunci când alții au ales că cel mai bine pentru China este abdicarea lui. Generalul Shikai s-a declarat președinte al Republicii China. A guvernat până în decembrie 1915 când și-a dat seama că statutul pe care îl are nu este suficient. Anul următor, în 1916 și-a acordat titlul de Împărat Hongxian, încercând să înceapă o nouă dinastie. Planurile sale mărețe s-au terminat mult prea repede decât a sperat. La doar trei luni după ce și-a acordat acest titlu, generalul se stinge din viață din cauza insuficienței renale. Evenimentul nefericit a avut loc înainte ca el să apuce să urce vreodată pe tron.
În toată această perioadă, Pu Yi a rămas în Orașul Interzis. Fiind doar un copil, el nu era conștient de lucrurile care se petreceau în fostul său imperiu. În 1917 acesta revine din nou la tron, fiind susținut de Zhang Xun. De data aceasta domnia a durat puțin mai mult. A stat 11 ani la conducere, până când Duan Qirui a anulat restaurarea. Atunci când a împlinit 18 ani, Pu Yi a fost expulzat din Orașul Interzis de către Feng Yuxian.
Pu Yi ajunge la a treia și ultima domnie
După ce a fost alungat din Orașul Interzis, „Ultimul împărat” și-a găsit un loc la ambasada din Beijing. Aici a stat timp de un an, iar apoi s-a mutat în Tianjin. Aici Pu Yi a descoperit un lucru care avea să îl urce pe tron pentru a treia oară. El și japonezii aveau ca adversar etnia Han, cei care îi luaseră puterea.
Ministrul japonez a primit o scrisoare în care i se cerea ajutorul. Fostul împărat al Chinei își dorea să ajungă din nou la putere, cu orice preț. Această cerere a venit cum nu se putea mai bine și le-a dat motiv japonezilor să invadeze Manciuria. Acest loc a aparținut strămoșilor lui Pu Yi, așa că cine era mai potrivit pentru a urca pe tron după cucerire? În noiembrie 1931 începe cea de-a treia și ultima domnie a împăratului. De data aceasta însă el nu era stăpânul suprem, ci era sub cuvântul Japoniei.
Avea doar 2 ani când a urcat prima dată pe tron și i s-au făcut toate poftele, așa că Pu Yi avea așteptări mari. Să conducă doar Manciuria nu era deloc mulțumitor pentru el. Japonezii au decis să îl țină mai din scurt, iar pe lângă controalele dese, împăratul a fost obligat să semneze un contract prin care își dă cuvântul că, în cazul în care va avea copii, aceștia vor crește în Japonia. Pentru că s-a arătat nemulțumit de ceea ce a primit, „Ultimul împărat” a fost pus sub observație. Între 1935 și 1945, Pu Yi a stat la ordinele unui ofițer al armatei Kwantung. Acesta îl spiona în permanență și îi transmitea ordinele guvernului japonez. Pe lângă toate acestea, toți membrii chinezi ai personalului au fost înlocuiți treptat cu simpatizanți japonezi.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Japonia s-a predat iar Pu Yi a vrut să fugă însă, Armata Roșie l-a capturat. De aici viața „Ultimului împărat” începe să se schimbe drastic și apare involuția. După ce a fost prins de sovietici, Pu Yi este forțat să depună mărturie cu privire la toate crimele de război. Procesul a avut loc la Tokyo, în 1946, apoi împăratul rămâne în custodia sovieticilor și este transferat în Siberia. Aici petrece aproximativ trei ani, iar în 1949, când armata lui Mao Zedong a dominat în războiul civil chinez, sovieticii l-au predat pe fostul împărat noului guvern comunist din China.
Reeducarea și transformarea unui împărat în simplu cetățean
„Ultimul împărat” reprezenta un risc mare pentru noul guvern, așa că acesta trebuia să aibă parte de o schimbare. Este trimis la Centrul de Management al Criminalilor de Război Fushun, numit și închisoarea Liaodong nr. 3. Acest loc era de fapt o tabără de reeducare pentru prizonierii de război. Au fost necesari zece ani și multă propagandă comunistă pentru ca Pu Yi să își schimbe percepția asupra vieții și modul în care el vedea lucrurile.
În 1959 fostul împărat este eliberat din tabăra de reeducare. Acesta a înțeles că acum trebuie să fie supus Partidului Comunist Chinez și că nu mai există capete încoronate, el fiind un simplu cetățean. Pentru că s-a supus tuturor cerințelor, Pu Yi primește permisiunea de a pleca la Beijing. Aici își începe din nou viața și este pentru prima dată angajat. De la împăratul Chinei a ajuns un simplu ajutor de grădinar la Grădina Botanică. Viața lui își urmează un curs normal, iar în 1962 își unește destinele cu o asistentă pe nume Li Shuxian.
Pe lângă grădinărit, fostul împărat lucra și ca redactor la Conferința Consultativă Politică a Poporului Chinez. Era pasionat de scris, așa că a decis să așterne pe foaie povestea vieții lui. A scris autobiografia „De la împărat la cetățean”, carte care a primit acordul de tipărire și chiar a fost promovată de Guvernul Comunist Chinez.
În 1966, Mao Zedong declanșa Revoluția Culturală. Viața lui Pu Yi se schimbă din nou, fiind luat sub protecție de Gărzile Roșii. Fostul împărat este considerat acum simbolul „vechii Chine”. Multe din drepturile de cetățean sunt pierdute, iar sănătatea nu îl ajută deloc să treacă peste această nouă etapă. Problemele la rinichi se agravează, iar pe 17 octombrie 1967 ultimul împărat al Chinei este răpus de cancer la rinichi. La 61 de ani s-a încheiat o poveste de viață care a devenit scenariu de film și subiectul multor cărți.
