Ota Benga a fost un bărbat Mbuti care a fost dus în Statele Unite din Africa Centrală și expus la Expoziția Mondială din Saint Louis, la Muzeul de Istorie Naturală și la Casa Maimuțelor din Grădina Zoologică din Bronx, înainte de a se stabili în Lynchburg, unde s-a sinucis.
Nu a lăsat mărturii despre viața sa, așa că detaliile primilor săi ani nu sunt cunoscute cu certitudine. În 1904, Samuel Phillips Verner, un fost misionar prezbiterian și aventurier autoproclamat, l-a luat pe Benga din Africa Centrală și l-a dus în Statele Unite pentru a fi una dintre atracțiile Expoziției Mondiale din Saint Louis.
În 1906, Benga a fost subiectul unei expoziții etnologice, de fapt o Grădină Zoologică Umană, la Casa Maimuțelor din Zoo Bronx din New York. Benga a atras zeci de mii de vizitatori, dar a provocat, de asemenea, protestele preoților negri. Expoziția s-a închis după câteva săptămâni, după care a petrecut trei ani într-un orfelinat din Brooklyn, New York, înainte de a se muta la Lynchburg. Acolo, el a urmat Seminarul Teologic din Virginia și s-a împrietenit cu președintele seminarului, soția sa și copiii lor, precum și cu poeta Anne Spencer.
Pentru un pumn sare și o bucată de pânză
Ceea ce știm despre el se bazează pe mai multe relatări contradictorii ale lui Samuel Phillips Verner, fostul misionar prezbiterian care l-a dus pe Benga în Statele Unite. S-ar putea să se fi născut în jurul anului 1883. A crescut în regiunea râului Kasai din Congo, atunci deținută de regele Leopold al II-lea al Belgiei și numită Statul Liber Congo. Membru al poporului Mbuti, Benga era pigmeu și avea dinții din față piliți, cu vârfuri ascuțite. Soția și cei doi copii ai lui Benga, împreună cu mulți alții din tribul lor, au fost uciși într-un raid efectuat în tabăra lor de către forța de poliție teritorială în jurul anului 1903 sau 1904. El a fost capturată și ulterior vândută ca sclav.
În martie 1904, Verner susținea că a descoperit că Benga era de vânzare la o piață de sclavi din Bassongo. Verner, care fusese angajat să aducă pigmei din Congo la Expoziția Mondială din Saint Louis, l-a pentru un pumn sare și o bucată de pânză. El a susținut că Benga a fost în mare parte responsabil pentru convingerea altor opt oameni Mbuti să călătorească la Saint Louis, unde în iunie au devenit cel mai important „exponat”. La sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie 1906, Verner a găsit un adăpost temporar pentru Benga în Parcul Zoologic din New York, cunoscut și sub numele de Grădina Zoologică Bronx, din New York. Benga a fost cazat în Casa Maimuțelor, aparent pentru a hrăni și îngriji animalele de acolo. Însă, pe „cușca” lui scria „Pigmeul african Ota Benga. Expus în fiecare după-amiază în luna septembrie”. A devenit rapid cea mai populară atracție a grădinii zoologice.
În septembrie, zeci de mii de oameni au venit să-l vadă pe faimosul „pigmeu” care împărțea o cușcă cu un urangutan asiatic, mai mulți cimpanzei și un papagal. Grădina zoologică a conceput o „expoziție” matinală aproape lipsită de conținut educațional, doar pentru divertisment. Luminile intense și necruțătoare l-au enervat pe Benga. Spectatorii îl tachinau în mod constant și, ori de câte ori se aventura în afara Casei Maimuțelor, avea nevoie de protecția poliției împotriva mulțimii. Așa-zisul spectacol „om – maimuță” a fost imediat contestat. Conferința preoților baptiști de culoare din New York a declanșat o campanie împotriva expoziției. Amenințarea cu acțiunea în justiție, combinată cu reacția publică stimulată de presă și nemulțumirea crescândă a lui Benga, a dus la închiderea expoziției la sfârșitul lunii septembrie 1906.
La Lynchburg
Pe 27 septembrie 1906, Verner l-a predat pe Benga la Howard Colored Orphan Asylum din Brooklyn. Pigmeul și-a petrecut următorii trei ani acolo și la ferma satelit a orfelinatului din Long Island, New York. În 1907, Verner s-a oferit să-l ia cu el înapoi în Congo, dar Benga a refuzat, hotărând să-și facă singur o nouă viață în America. În ianuarie 1910, la vârsta de douăzeci și șase de ani, Ota Benga s-a mutat la Lynchburg pentru a urma Virginia Theological Seminary and College, o școală baptistă pentru negri, situată în Durmid, o suburbie din sudul orașului. Comunitatea seminarului l-a îndrăgit pe Benga. A locuit în inima campusului, mai întâi cu proprietara unui magazin, văduva Josephine Anderson, iar mai târziu cu Mary Rice Hayes, fost președinte al seminarului. Benga a încercat să meargă la la facultate, dar a renunțat treptat la educația formală pentru slujbe ciudate, în schimbul camerei și mesei și a unui venit modest ca zilier și muncitor în fabrica de tutun.
Sfârșitul
În timpul anilor petrecuți în Lynchburg, Benga a încercat să se integreze în cultura americană și să adopte modul de viață local. Când vâna, alterna arcurile cu săgețile cu puști. Avea o proteză pentru a-și ascunde dinții piliți. În jurul seminarului și în tot orașul a devenit cunoscut sub numele, mai puțin exotic, Otto Bingo. Își petrecea cea mai mare parte a timpului liber în păduri și în mediul rural. A vânat adesea cu un grup de tineri admiratori, inclusiv fiii lui Mary Rice Hayes. I-a învățat să vâneze, să pescuiască și să adune miere sălbatică, așa cum făcuse el în pădurile din Congo. S-a împrietenit Anne Spencer, o poetă care preda la seminar. În ciuda eforturilor sale de a se integra, speranța de a avea un viitor în SUA l-a părăsit. Pierduse contactul cu Verner și a vrut să se întoarcă în Congo, dar nu și-a putut permite costul călătoriei.
La 20 martie 1916, Benga s-a sinucis într-un grajd din spatele casei lui Josephine Anderson. Ancheta unui medic legist a stabilit că s-a împușcat cu un pistol în inimă. „Conferința preoților baptiști de culoare” a angajat o casă funerară locală a-l înmormânta. Miercuri, 22 martie, slujba a avut loc la Biserica Baptistă Diamond Hill din Lynchburg, urmată de înmormântare în Cimitirul Orașului Vechi. Istoria orală spune că trupul lui Benga a fost îndepărtat ceva mai târziu în cimitirul White Rock din Lynchburg. Nu a fost găsit niciun document privind dezhumarea sau reînhumarea și nici un marcaj funerar nu a supraviețuit în niciunul dintre cimitire.
La aproape un secol de la moartea sa, viața extraordinară a lui Ota Benga a inspirat nenumărați scriitori, artiști și activiști. Este citat frecvent de oamenii de știință în studiile despre rădăcinile rasismului, exploatarea lumii a treia și nedreptățile la care au fost supuși afro-americanii. Povestea lui a stat la baza personajelor fictive din cartea pentru copii din 1998 The Song of the Molimo și din filmul din 2008 The Curious Case of Benjamin Button. O conferință internațională despre Benga și pigmeii africani a avut loc la Lynchburg College în octombrie 2007. În 2020, Societatea de Conservare a Faunei Sălbatice a cerut scuze pentru expunerea lui Benga la Grădina Zoologică din Bronx. Ota Benga este cel mai cunoscut exponat al grădinilor zoologice umane.
