Qin Shihuangdi, pe numele său primit la botez Ying Zheng, a fost primul împărat proclamat al Chinei, după ce a unit toate regatele asiaticele sub numele de „Qin”. S-a născut în anul 259 î.Hr și a murit în anul 210 î.Hr, fiind cunoscut astăzi drept primul conducător care a reușit să unească Imperiul Chinez, în ciuda faptului că acesta se va prăbuși la doar patru ani după ce împăratul a încetat din viață.
Fiu al lui Zhuangxiang, Shihuangdi a fost crescut de mic pentru a deveni conducătorul regatului Qin, situat în Nord-Vestul Chinei de astăzi. Tatăl său moare pe când acesta avea doar 13 ani, așa că îi urmează imediat la tron, în ciuda vârstei fragede pe care o avea.
Este ajutat să conducă de mama sa, Lü Buwei, care ulterior va fi victima unui destin tragic. Femeia a fost executată datorită relațiilor amoroase pe care le avea cu diverși bărbați, în ciuda faptului că era văduva răposatului rege. Acțiunile sale au fost considerate rușinoase pentru familia lor, așa că a fost condamnată la moarte chiar de propriul său fiu.
Începutul Dinastiei Qin
Domnia lui Zheng a adus multă putere și bogăție statului său, chiar dacă supușii săi îl disprețuiau pentru cruzimea de care dădea dovadă. Milioane de oameni și-au pierdut viața datorită eforturilor sale de a cuceri toate regatele Chinei, însă moartea lor a fost văzută ca un sacrificiu necesar, căci în cele din urmă scopul final a fost atins.
A început să-și mobilizeze armata și să-și înarmeze soldații cu cele mai avansate arme ale vremii, transformându-i în adevărați luptători, care ucideau orice le stătea în cale. Acest proces a început în anul 230 î.Hr. și a fost finalizat în 221 î.Hr, moment în care Zheng a obținut control absolut și a fondat Dinastia Qin.
Pentru a marca această victorie măreață și faptul că toate regatele Chinei erau acum unite, Ying Zheng s-a auto-proclamat Qin Shi Huang, care astăzi s-ar traduce drept „Primul Suveran Împărat”. Conducătorul era atât de mândru și de încrezător în reușitele sale militare, încât a afirmat că dinastia sa va dura mai bine de „10.000 de generații”.
Astăzi, două dintre cele mai importante monumente ale Chinei poartă amprenta sa. Marele Zid Chinezesc precum și celebrii Soldați de teracotă au fost construite sub domnia lui Shihuangdi, dovadă a faptului că împăratul a fost determinat să lase o moștenire imensă urmașilor săi.
În jurul identității lui Qin Shi Huang au existat multe legende și zvonuri care încă ne uimesc chiar și în prezent, însă dintre toate, cea mai impresionantă este obsesia pe care conducătorul o avea pentru nemurire, care în cele din urmă i-a adus și moartea.
În momentul în care împăratul a unit pentru prima oară China, arhivele povestesc despre el că era un bărbat puternic în vârstă de 38 de ani, a cărui corp nu dădea niciun semn de boală. Totuși, Qin Shi Huang se apropia cu pași repezi de 40 de ani, care în credințele chinezești din acel moment era văzută drept vârsta la care erai deja considerat mult prea în vârstă, motiv pentru care moartea părea mai aproape ce niciodată.
Viața lui Qin Shi Huang, o încercare permanentă de dobândire a nemuririi
Odată atinse țelurile sale militare, principala sa obsesie a devenit viața veșnică, căci dorea mai presus de orice să-și păstreze statutul de Împărat pentru eternitate. Așa a început căutarea lui neîncetată de a găsi secretul nemuriri, care îi va aduce și moartea 11 ani mai târziu.
După cum spuneam anterior, împăratul era o figură disprețuită în rândul supușilor săi, în ciuda faptului că realizările sale au fost deosebit de impresionante. Tirania de care dădea dovadă i-a atras ura oamenilor și a inamicilor săi politici, care au încercat în repetate rânduri să-i curme viața. Qin Shi Huang era însă conștient de aceste lucruri și făcea tot posibilul să fie mereu protejat, așa că a supraviețuit cu succes fiecărui atentat de asasinare pus la cale de dușmanii săi. Lupta sa pentru viață veșnică a fost însă un eșec, iar în cele din urmă destinul său de muritor a fost îndeplinit.
Moartea lui Qin Shi Huang și otrăvirea cu mercur
Qin Shi Huang a murit în anul 221 î.Hr., chiar în timpul unui turneu de-a lungul Imperiului Chinez. Avea vârsta de 49 de ani și nu prezenta niciun semn că ar suferi de vreo afecțiune care să îi pună viața în pericol, mai ales că se bucura de cele mai bune îngrijiri medicale, însă într-o bună zi a picat din picioare și a încetat din viață.
Moartea Împăratului ar fi putut stârni adevărate revolte în rândul supușilor săi, așa că vasalii săi apropiați au luat o decizie șocantă: au pretins că Qin Shi Huang este încă în viață și au continuat turneul. Disperați să ascundă adevărul, au mascat mirosul cadavrului cu cel de pește putrezit, apoi s-au prefăcut că poartă conversații cu acesta, totul pentru a păstra iluzia că împăratul este încă în viață.
Cauza decesului lui Qin Shi Huang a rămas un adevărat mister al istoriei, însă cei mai mulți cercetători au căzut de acord că cea mai credibilă posibilitate este otrăvirea cu mercur, mai ales datorită obsesiei sale pentru nemurire.
În zilele noastre, mercurul este considerat o substanță toxică, cu efecte nocive asupra corpului și a creierului uman atunci când este consumat. Luat în cantități mari sau în mod frecvent, poate cauza dizabilități senzoriale și chiar moartea, după cum a fost și cazul împăratului chinez. În cultura Chinei Antice însă lucrurile stăteau diferit, iar credința populară era că mercurul are beneficii uimitoare asupra corpului uman. Se credea că poate oferi celor care îl consumă viață veșnică, așa că Qin Shi Huang nu a ezitat să abuzeze de această substanță.
Se spune chiar că Shihuangdi devenise obsedat se mercur, dovadă fiind mausoleul unde corpul său neînsuflețit este adăpostit și astăzi. Împăratul a poruncit ca în jurul corpului său să fie construite adevărate râuri de mercur care să curgă și să intre la nesfârșit din mormântul său, lucru confirmat apoi și de arheologi, care au descoperit un nivel ridicat de mercur în pământul găsit în locul de veci al conducătorului.
