Abilitatea bebelușilor de a-și ține respirația sub apă a stârnint mereu fascinație și curiozitate. Însă acest fenomen a ajuns să ocupe un loc central, datorită recentului scandal dintre Biserică și medicii de familie cu privire la celebrele adeverințe medicale necesare pentru botez.
Cunoscută sub numele de „Reflexul de Scufundare”, această reacție instinctuală e atât fascinantă, cât și practică. Stiința din spatele acestui reflex, răspunde la multe întrebări și preocupări frecvente ale părinților și furnizează linii de ghidaj importante pentru scufundarea în siguranță a bebelușului în apă.
Indiferent dacă ești un părinte nou sau pur și simplu curios, vei înțelege mai bine acest fenomen.
Privire de Ansamblu asupra „Reflexului de Scufundare”
Prezent la sugari, acest reflex primitiv are rolul de a proteja căile respiratorii și ochii în momentul în care bebelușul vine în contact cu apă, declanșând un răspuns bradicardic care îi determină să își țină respirația și să își deschidă ochii.
- Cunoscut și ca răspunsul bradicardic sau „de scufundare„: Este un reflex primitiv care îi determină pe bebeluși să își țină respirația și să își deschidă ochii când sunt scufundați. Este o manifestare naturală începând de la primele zile de naștere.
- Acest reflex al bebelușilor de a-și deschide ochii și a-și ține respirația sub apă poate fi declanșat și suflând ușor pe fața lor. Atunci când bebelușii sunt scufundați, acest reflex îi determină să își țină respirația și să își deschidă ochii. Interesant, acest reflex poate fi declanșat și suflând ușor pe fața bebelușului.
- Acest răspuns se manifestă cel mai puternic de la naștere până la 4 luni. Începe să slăbească între 4-6 luni și dispare aproape complet la 1 an. Reflexul este cel mai puternic imediat după naștere și rămâne așa până la aproximativ 4 luni. După aceea, începe să slăbească și în general dispare până când copilul împlinește un an.
Știința din Spatele Reflexului:
În primele etape ale vieții, reflexele primitive joacă un rol esențial în adaptarea și supraviețuirea nou-născuților. Acestea sunt răspunsuri automate și involuntare la anumite stimuli, cum ar fi atingerea sau schimbările de temperatură, și sunt controlate direct de sistemul nervos central.
- Reflexele primitive sunt activate de sistemul nervos central. Aceste reflexe, ca reflexul de scufundare, nu sunt comportamente învățate, ci sunt instinctuale și activate de sistemul nervos central al bebelușului.
- Lobii frontali ai creierului înlocuiesc treptat aceste reflexe, afectând învățarea, comportamentul și mișcările voluntare. Pe măsură ce bebelușul crește, dezvoltarea lobilor frontali ai creierului începe să preia aceste reflexe primitive. Aceste zone sunt responsabile pentru învățare, comportament și executarea de mișcări voluntare.
- Reflexul nu înlocuiește nevoia de asistență adecvată și supraveghere constantă. Deși reflexul ajută bebelușul să își țină natural respirația, nu trebuie considerat un substitut pentru supraveghere atentă și măsuri de siguranță corespunzătoare.
- Riscuri dacă nu este supravegheat; accidentele pot apărea chiar și la copiii care par încrezători în apă. Este esențial să ne amintim că accidentele pot avea loc chiar dacă un bebeluș pare încrezător în apă. Vigilența constantă este esențială pentru asigurarea siguranței copilului.
Întrebări Frecvente și Preocupări Ale Părinților
- „Este în siguranță să îmi duc bebelușul sub apă?” Mulți părinți noi pun adesea această întrebare. Deși bebelușii au reflexul de scufundare, este crucial să se prioritizeze mereu siguranța și supravegherea.
- Anxietatea parentală este comună; cunoașterea semnalelor bebelușului poate ajuta. Este natural ca părinții să se simtă anxioși când își scufundă bebelușii în apă. Familiarizarea cu semnalele de confort sau disconfort ale bebelușului poate alina această anxietate.
Ghid Complet pentru Scufundarea în Siguranță a Bebelușilor în Apă
Introducerea bebelușilor în lumea apei poate fi o experiență fascinantă și plină de bucurie, dar este crucial să se acorde o atenție specială siguranței.
- Bebelușii sub 12 luni pot ține respirația 5-10 secunde cu instruire profesională adecvată. Cu instrucție adecvată, bebelușii cu vârsta sub un an pot ține respirația pentru perioade scurte în siguranță.
- Instruirea individualizată este crucială din cauza variabilității între bebeluși. Nu toți bebelușii reacționează la fel la apă. Prin urmare, instruirea adaptată la fiecare bebeluș este vitală pentru un proces de învățare sigur și eficient.
- Este recomandată scufundarea graduală, ușoară și atentă pentru o experiență confortabilă. Când scufundați bebelușul, procesul trebuie să fie gradual și ușor. Acordați atenție semnalelor bebelușului pentru a vă asigura că este confortabil.
- Căutați semne de disconfort sau rezistență înainte de a scufunda; toate mișcările trebuie să fie netede și controlate. Înainte de a încerca să scufundați, observați bebelușul pentru orice semn de disconfort. Scufundarea trebuie să fie netedă, controlată și lipsită de mișcări bruste.
- Evitați tehnicile care pot duce la probleme respiratorii sau alte rezultate fatale. Tehnicile de scufundare necorespunzătoare pot face ca apa să intre în plămâni, ceea ce poate provoca probleme respiratorii și poate fi potențial fatal.
- Tehnicile care induc stres sau frică la bebeluși trebuie evitate. Este cel mai bine să evităm metodele care cauzează stres sau frică inutilă la copil, deoarece acestea pot avea efecte emoționale negative pe termen lung.
- Scopul final este de a construi o relație plină de încredere și bucurie între părinte și copil în apă. Scopul instruirii la înot nu trebuie să fie doar dobândirea de abilități, ci și de a dezvolta încredere și bucurie între părinte și copil.
- Fereastra optimă pentru instruire este atunci când reflexul de scufundare este cel mai puternic, oferind un ajutor natural pentru învățarea înotului. Primele luni de viață oferă o fereastră ideală pentru instruirea la înot, deoarece reflexul de scufundare este cel mai puternic în această perioadă, oferind un ajutor natural pentru învățare.
Scandalul dintre preoți și medici pe baza adeverintelor medicale continuă
Conflictul dintre Patriarhia Română și medicii de familie în ceea ce privește eliberarea adeverințelor medicale pentru botez a declanșat vâlvă pe rețelele sociale. De la un capăt, Dr. Sandra Alexiu, președintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov, se revoltă.
Într-o postare de pe Facebook, ea exprimă:
„Când credeam că le-am văzut pe toate, primesc solicitare de adeverință că un sugar e sănătos, ca să poată fi botezat. Am solicitat suportul legal. Am primit informația că așa e legea de la patriarhie și să fac bine să respect legea, că așa fac toți ceilalți medici, nu crâcnesc.”
În opinia medicului, aceasta ar fi o încercare a Bisericii de a transmite responsabilitatea în cazul eventualelor incidente. De asemenea, Dr. Alexiu menționează neconcordanța cu legile generale ale țării, aducând în discuție Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR). Ea se întreabă retoric:
„Eu acum ce să fac, să îi recomand să schimbe preotul?! Cât e adânc e întipărită în ADN gena birocrației în țara asta?”
De partea cealaltă, Patriarhia Română răspunde, afirmând clar că „nu există nicio obligație pentru medicii de familie în ceea ce privește eliberarea unei adeverințe în cazul bebelușilor care urmează să fie botezați.” Conform sursei oficiale:
„Bunul-simț, grija și responsabilitatea preoților, părinților și nașilor, cei care participă concret la evenimentul crucial al botezării unui copil, constituie singurul subiect real pe această temă.”
Pentru a înțelege poziția Bisericii, trebuie precizat contextul. Cu referire la tragedia unui bebeluș care a murit după un botez oficiat la sfârșitul lunii ianuarie 2021 într-o biserică din Suceava, reprezentanții bisericii explică:
„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a pronunțat în ședința sa de lucru din februarie 2021 după cum urmează: înainte de săvârșirea Sfintei Taine a Botezului, preotul are obligația de se întâlni cu părinții și nașii copilului, întâlnire în cadrul căreia aceștia, după consultarea anterioară cu medicul pediatru, să prezinte în mod onest preotului starea reală de sănătate a copilului și dorința ca el să fie botezat.”
Cu alte cuvinte, Biserica nu încearcă să impună legi medicale, ci doar să sublinieze responsabilitatea părților implicate. Scopul este de a asigura desfășurarea în condiții optime a unui eveniment religios important. Cu toate acestea, neajunsurile și interpretările eronate ale acestei situații par să fie date mai degrabă de lipsa de claritate a reglementărilor, decât de vreo intenție de a pasa responsabilitatea de la un grup la altul.
