Home > Cultură > Literatură > Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate
Cultură Literatură

Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate

Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate

Există cărți de citit într-o zi care te ajută să te deconectezi de la realitate, un lucru din ce în ce mai necesar în ultimul timp. În lista propusă mai jos sunt incluse și opere din literatura contemporană. Aceasta este foarte diversă, dar, paradoxal, nu se bucură de un public prea mare. De cele mai multe ori scriitorii ajung să se citească între ei. Titlurile enumerate în lista de față sunt din literatura diversă, fapt ce te poate ajuta să alegi în ce direcție să mergi.

Ai simțit vreodată nevoia să te deconectezi complet de la realitate și pur și simplu să te afunzi într-un fotoliu confortabil? Și, desigur, asta nu se poate face fără o băutură cvasi-fancy făcută la tine acasă, alături de o carte pe care să o poți citi într-o singură zi. Eu mi-am făcut un ceai roșu cu trandafiri și lapte, îndulcit cu zahăr, băut nu foarte cald, la temperatura camerei, că tot a venit primăvara. Apoi am ales o carte scurtă pe care să o duc cu plăcere la bun sfârșit.

Am avut parte de puține zile în care să îmi permit extravaganța de mai sus. Dacă vrei să experimentezi o asemenea bucurie, va trebuie să fii atent la cartea aleasă. Pentru că altfel s-ar putea transforma într-o zi pierdută. Mai jos se găsesc o parte din cărțile pe care le-am citit cu multă plăcere. Cred că fiecare în parte poate fi un tovarăș de nădejde pentru asemenea zile. Pentru mine literatura română contemporană și recentă este calmantul perfect. Dar am încercat să adun titluri pentru toate gusturile.

Alina NelegaUn nor în formă de cămilă (Polirom, 2021)

Este un roman scurt dar foarte concentrat. O esență tare pe care nu o poți uita. A trecut ceva timp de când am terminat de citit romanul, dar încă mă mai gândesc la el. Alina Nelega reușește într-un mod actual să reinventeze una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii și dramaturgiei universale, Hamlet (despre care am scris și aici).

Am reușit să identific fiecare element important al tragediei lui Shakespeare. De la fiul rupt de realitate, idealistul înfrânt, până la relația considerată nepotrivită de Hamlet, la Ofelia, groparii etc. Dar ce face Alina Nelega este să surprindă un conflict asupra căruia nu ne-am concentrat când l-am citit pe Shakespeare. Autoarea „rescrie” tragedia din perspectiva mamei, iar conflictul urmărit este relația dintre Hamlet și mama lui. Pornind de aici sunt explorate multe alte sub-teme.

Urmărim destăinuirea unei actrițe ajunse la maturitate, nevoită să înfrunte multele prejudecăți ale domeniului din care face parte, cât și a societății române contemporane. Știm despre Hamlet că este un răzvrătit împotriva lipsei de considerație a mamei lui față de tatăl recent decedat. Aici aflăm despre „rege” că nu a fost tocmai un soț exemplar. Portretizat ca un mare fost actor care a reușit mai mult printr-un concurs de șanse să devină „cineva”. Despre Hamlet se spune că:

„E vorba despre junior, spune Paul, știi, umblă prin teatru tot felul de vorbe, că face glume deplasate cu cabinierele și femeile de serviciu. Și ce, zic, să se bucure că le dă cineva atenție. Pe una a trimis-o în piață să cumpere un kilogram de treponema pallidum pentru că actrițelor li s-a terminat și au mare nevoie, de a umblat amărîta toată ziua după treponeme. Da, și? A aflat pînă la urmă după ce s-a dus, îl întreb alb –  să mai pună și ea mîna pe o carte, nu să tricoteze toată ziua și să bîrfească. […] Știi, ne-au cam ajuns farsele lui de prost gust: ascunde recuzita și costumele, ba aseară i-a băgat un șobolan mort în rochie Ilincuței, de a trebuit să intre în actul doi tot cu rochia din actul I, a făcut o varză din rol și…”. 

Faptul că alege ca întreaga lume din roman să fie prezentată teatral, spune de fapt că întreaga lume devine o scenă. Ceea ce mi se pare una dintre cele mai fascinante integrării a ideii de teatru în teatru. Una dintre ideile centrale care apar în tragedia lui Shakespeare. Apoi ideea de un lung monolog ținut de un singur personaj face ca limbajul să devină relevant cu toate accentele sale tăioase și teatralitatea lui cuceritoare.

Alina Nelega – Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (Editura Polirom, 2019)

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat este un roman care se citește destul de repede. Acțiunea este plasată undeva înainte de 1989 și, așa cum probabil vă așteptați, descrie viața sub comunism a românilor. Cu toate greutățile și lipsurile ei. De la carențele materiale, lacunele morale și educaționale, până la gândirea indivizilor. În ciuda faptului că este vorba de un alt roman ce evocă atât de mult abordata „Epocă de aur”, scriitoarea a reușit să exploreze unele dintre cele mai adânci trăiri ale oamenilor.

Creează două personaje feminine actuale, reale, pe care nu ai cum să nu le înțelegi. Două fete care, datorită regimului, ajung să trăiască vieți în care nu se regăsesc cu adevărat. Urmărim o luptă între identitate și propagandă. Cele două protagoniste sunt inteligente și conștiente de faptul că sistemul este greșit. Încearcă să își păstreze integritatea pe cât de mult posibil.

Sursa: alecart

Toți, de la părinți până la profesori, par să fie „contaminați”, Nana, care ajunge actriță, trebuie să se lupte cu prejudecățile oamenilor. Propriul ei tată susține că a dat la o facultate pentru femei de moravuri ușoare. Cristina care trebuie să stea la o coadă infernală pentru ulei. Un mic extras din chinul de zi cu zi dintr-o lume care își pierduse de mult sensul, iar oamenii continuau să se tot adapteze:

„Nu prea se poate concentra, o dor picioarele și i s-au umflat, stă deja de patru ore la coadă, soarele o bate în cap, a citit vreo treizeci de pagini, dar a reținut prea puțin. Noaptea e mai ușor de învățat, atâta că, dacă trece de ora unu, aude cum vine acasă Eva, sfârâie uleiul încins. care nu pute a pește stricat ca al ei, e ulei bun de floarea-soarelui. Miroase tot cartierul a cartofi prăjiți”. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Polirom, 2021, p. 127.

Dar, oricât ai încerca să scapi de maculare, nu ai cum. Ești urmărit pas cu pas, nu ești lăsat să gândești, să fii diferit. Toată lumea este egală cu toată lumea. Ești vegheat de un ochi monstruos care nu cunoaște nicio limită a intimității. Cartea este scrisă într-un stil poetic captivant, cuvintele curg și nici nu îți dai seama cum ai dat zeci de pagini în câteva ore.

Poartă-ți plugul peste oasele morțilorOlga Tokarczuk

Un roman scurt și foarte expresiv al scriitoarei poloneze Olga Tokarczuk publicat pentru prima dată în 2009. Titlul este un vers din William Blake, Căsătoria Raiului cu Iadul. Este o carte care i-a adus, în 2018, Premiul Nobel pentru Literatură scriitoarei. În care suntem provocați să privim mai departe de aparențe. Avem personaje care ne cuceresc prin determinare și stranietate. Personajul principal, are o fire excentrică. Doamna Duszejko este preocupată de soarta animalelor și de astrologie, nu plasează omul în centrul Universului. Astfel, sacrificiul animalelor devine o crimă:

„Se cuvine să încep de la Biblie, unde se spune limpede că dacă un Taur ucide o femeie sau un bărbat, ar trebui omorât cu pietre. Sfântul Bernard a excomunicat un roi de Albine, care, bâzâind, îl stingherea de la treburi. În anul 1639, în Franța, la Dijon, tribunalul a osândit un Cal pentru uciderea unui Om. Au existat procese nu numai din cauza Crimelor, ci și din cauza unor acțiuni împotriva firii. În 1471, la Basel, a avut loc un proces împotriva unei Găini care făcuse niște ouă de o culoare ciudată. A fost condamnată la moarte prin ardere pe rug, fiind acuzată că e în cârdășie cu diavolul. Aici trebuie să adaug că prostia și cruzimea animalelor nu cunosc granițe.” Poartă-ți plugul peste oasele morților, traducere de Cristian Godun, Polirom, 2019, p. 195

Un roman ce pare să fie polițist, o urmăm pe profesoara de engleză în vârstă, mare apărătoare a drepturilor animalelor. Aceasta încearcă să descopere cauza unor morți suspecte din orașul ei mic de munte. Are o teorie conform căreia animalele sălbatice se răzbună pe oamenii care le vânează și asupresc. Desigur, cei din jur spun că este puțin dusă, dar finalul aduce o mare surpriză.

Fahrenheit 451 – Ray Bradbury

Un roman scurt care te cucerește rapid. Fahrenheit 451 este o distopie publicată pentru prima dată în 1953, cartea a fost scrisă de americanul Ray Bradbury. Este o lume în care nu mai sunt acceptate cărțile, toate fiind incendiate de către pompieri, pentru că asta este noua lor ocupație în acest viitor ciudat. Titlul face referire la temperatura la care începe să ardă hârtia.

Sursa: amazon

Îl urmărim pe Guy Montag, un pompier care ajunge să adore cărțile. Meseria lui este una foarte des întâlnită, se crede că primul pompier a fost Benjamin Franklin. Acesta începe să se raporteze diferit la cărți datorită adolescentei Clarisse McClellan, în vârstă de 17 ani. Care, prin dezinhibarea ei, reușește să-l facă să își pună întrebări legate de lumea în care trăiesc. Despre educație, despre ce înseamnă cu adevărat să socializezi și mai ales despre necesitatea de a-ți exprima propriile opinii.

 „Și știi, cei mai mulți elevi nu pun niciodată întrebări; stăm și înghițim numai răspunsuri, o avalanșă de răspunsuri […] Ce fel de sociabilitate e asta? E ca și cum ai lua niște vase cu fundul spart și-ai turna apă-n ele printr-o mulțime de pâlnii și-ai pretinde apoi că e vin. […] Ai băgat de seamă cât de brutali au devenit oamenii unii cu alții?”

Pare să fie o întâlnire ca un punct terminus, din care Guy începe să trăiască în adevăratul sens al cuvântului. Ajuns acasă realizează cât este de străin de soția lui pe care nu știe dacă o iubește. Apoi, un eveniment îl face să îți pună și mai multe întrebări îl schimbă complet. Într-o misiune o femeie refuză să își părăsească locuința care urma să fie arsă cu toate cărțile din ea. Acesta ajunge într-un final să facă parte dintr-un grup de oameni care memorau cărți pentru a nu se pierde adevărata comoară a lumii.

Portretul lui  Dorian Gray  – Oscar Wilde

Romanul a fost publicat pentru prima dată 1890, prezintă povestea lui Dorian Gray un tânăr frumos care își vinde sufletul pentru tinerețea veșnică. Bărbatul ajunge să se degradeze treptat, în parte și din cauza lordului Henry Wotton, a cărui influență este nefastă. Nimic din urâțenia sufletului nu se reflectă pe chipul său. Singura mărturie a propriului suflet murdar este un portret făcut de unul dintre prietenii săi, Basil.

După ce o respinge pe o femeie pe care o cucerise și aceasta se sinucide, Dorian Gray începe să facă tot felul de lucruri imorale. Ajuns într-un punct extrem al degradării extreme realizează că tabloul a fost mai degrabă un blestem. Furios pe Basil pentru că îl crease îl ucide, după aceea va distruge și tabloul. Ultima scenă îl prezintă fără suflare, îmbătrânit, iar tabloul este intact, reprezentându-l pe el tânăr.

Aceasta este recomandarea de cărți relativ scurte ce se pot citi într-o zi. Fiecare în parte având un mesaj special, relevant pentru zilele în care trăim. Există multe de teme de gândire care te pot face să privești viața din alt unghi. De la nivelul de trai la importanța artei și a lecturii în viețile noastre. Romanele enumerate mai sus au mize filosofice și sociale care te învață să privești totul în profunzime.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate