Literatură

„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee. Simbolul inocenței strivite de păcatele unei societăți rasiste

„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee. Simbolul inocenței strivite de păcatele societății

Haper Lee ( 28 Aprilie 1926- 19 Februarie 2016), pe numele său complet Nelle Harper Lee, este un autor american, laureat al Premiului Pulitzer în anul 1961 pentru capodopera sa literară  „Să ucizi o pasăre cântătoare”. Romanul s-a vândut în peste 40 de milioane de copii și a avut un succes uimitor, devenind una dintre cele mai apreciate și iubite opere ficționale scrise de un american. Se poate spune chiar că textul ascunde în spatele său două povești diferite: portretul unei societăți mediocre, care resimte efectele crunte ale crizei economice din 1930 și modul în care această societate este guvernată încă de prejudecăți și rasism, în ciuda credinței populare că toți oamenii sunt egali, indiferent de culoarea pielii.

Context Istoric al desfășurării acțiunii

Marea criză economică sau Marea Depresie, după cum este cunoscută în zilele noastre, a reprezentat una dintre cele mai dificile încercări economice ale istoriei pentru americani. În anul 1930 a început astfel o criză a lumii capitaliste, perioadă în care societatea a fost chinuită de foamete și șomaj, unde traiul de pe o zi pe alta devenise deja o povară greu de suportat pentru cei mai mulți dintre reprezentanții clasei muncitoare.

În acest context istoric începe și acțiunea romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare”, care se desfășoară în Maycomb, un oraș ficțional din Alabama, descris cel mai bine prin atmosfera sa sufocantă și dimensiunea sa redusă, în care oamenii erau apăsați de soarta care le-a fost așternută pe umeri. Pe lângă sărăcia în care se afundau din plin, locuitorii din Maycomb erau guvernați de prejudecată, păcat social care îi determina să-și judece semenii în funcție de aparențe, fără să le cunoască adevăratele valori sau să fie conștienți de identitatea și calitățile lor.

„Maycomb era un orăşel vechi, dar de când îl ţin minte arăta ca un târg îmbătrânit, obosit. Când ploua, străzile se transformau într-o mâzgă roşie; iarba năpădise trotuarele, tribunalul din piaţă cădea în ruină. […] Dimineaţa pe la nouă, gulerele scrobite ale bărbaţilor erau fleşcăite. Doamnele luau o baie înainte de amiază, alta după somnul de la ora trei, iar pe înserat arătau ca nişte prăjituri cu glazură de sudoare, pudrate cu talc parfumat. […] Nimeni nu era grăbit, fiindcă nimeni nu avea unde se duce, nu avea nimic de cumpărat şi nici cu ce să cumpere, n-avea ce vedea dincolo de hotarele comitatului Maycomb”. – Scout Finch.

Tragedia din „Să ucizi o pasăre cântătoare”

Harper Lee surprinde efectele dezastruoase pe care prejudecata le are asupra unei societăți, fiind un morav deosebit de periculos, căci acționa mai presus de justiție și era cauza principală pentru care unii oameni erau excluși din comunitatea din care făceau parte.

Romanul este narat din perspectiva micuței Scout, fiica unui avocat respectabil din Maycomb pe nume Atticus Finch. În primele capitole ale cărții, protagonista împreună cu fratele său, Jem, sunt surprinși la o vârstă fragedă, perioadă în care moravurile societății din care fac parte nu îi afectează deloc. Multe dintre poveștile lor prezintă adevărate trăznăi alături de prietenul lor, Dill, toate îndreptate spre misteriosul Boo Radley, despre care tot orașul zvonea că este un adolescent nebun.

Totul se schimbă însă în momentul în care Atticus decide să-l apere pe Tom Robinson, un bărbat de culoare care este acuzat de violul lui Mayella Ewell. El nu este doar victima societății în care trăiește, ci și a prejudecăților acesteia, căci cuvântul său nu valorează nimic în fața Juraților care sunt gata să-l găsească vinovat doar datorită culorii pielii sale. Deși fără vreun păcat, el poartă pe umeri mentalitatea comunității sale, care nu este dispusă să lase justiția să-și îndeplinească adevărata îndatorire, în ciuda faptului că el este un om modest și sincer. Tatăl lui Scout încearcă din greu să-i dovedească nevinovăția, însă eforturile sale sunt în zadar. Rob este un bărbat negru care este acuzat de un alb, Bob Ewell, că a violat o femeie, așa că trebuie să suporte consecințele presupuselor sale acțiuni.

„.Există în lumea asta a noastră ceva ce-i face pe oameni să-şi piardă capul şi-i împiedică să fie corecţi chiar dacă ar încerca. La tribunalele noastre, când e vorba de cuvântul unui alb contra unui negru, albul câştigă totdeauna. O fi urât, nu zic, dar asta-i realitatea.” – Atticus Finch

Deși doar niște copii, Scout și Jem sunt martori la acest proces dezamăgitor și se maturizează pe măsură ce realitatea societății din care fac parte li se dezvăluie. Pericolul pe care și-l imaginau în copilărie nici nu se compară cu pericolul din viața reală, iar ei sunt forțați să se lupte cu tragedii adevărate, totul în timp ce relația cu tatăl lor și cu societatea se schimbă.

Tema justiției, între societate și rasism

Tema principală a romanului este justiția, prezentată din perspectiva lui Scout. Dacă la început micuța avea încredere în instituțiile statului și în valorile lor morale, acest lucru se schimbă semnificativ pe măsură ce acțiunea evoluează, căci este pusă în fața unor adevăruri dificile: prejudecățile și rasismul întunecă mințile oamenilor și valoarează mai mult decât adevărul în sine. Tribunalul se transformă deci într-o sursă potențială de justiție, care poate fi însă realizată și în afara sistemului juridic. Chiar dacă Tom Robinson este condamnat de către judecători, justiția este în cele din urmă servită, căci Bob Ewell este ucis de Boo Radley.

„Un tânăr negru a murit fără vină, iar omul vinovat de moartea lui a murit şi el. Să lăsăm de data asta pe morţi să îngroape morţii, domnule Finch. Să lăsăm morţii să îngroape morţii.”- Domnul Tate.

Simbolul central al romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare”

Simbolul central al romanului, este, bineînțeles, după cum ne spune chiar titlul, pasărea cântătoare. Atticus este personajul care introduce această metaforă copiilor săi, însă aceștia sunt prea mici să înțeleagă cu adevărat adevăratul sens al cuvintelor sale.

„E păcat să ucizi o pasăre cântătoare.[…] Păsările cântătoare nu fac altceva decât să cânte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.” – Atticus Finch și domnișoara Maudie.

În romanul lui Harper Lee, „pasărea cântătoare” este reprezentată de inocența personajelor, care este strivită brutal de prejudecata societății din care fac parte, întocmai cum păsările mor nevinovate. Așadar, protagoniștii din „Să ucizi o pasăre cântătoare” sunt chiar ei victime ale acestor păcate ale comunității, căci inocența lor a distrusă în momentul în care au luat contact cu lumea reală, prezentată ca o forță a răului. Personajele care au cel mai mult de suferit sunt Jem, Tom Robinson, Dill, Boo Radley și Mr. Raymond, fiecare fiind afectat diferit de rasismul și preconcepțiile societății lor.