Home > Cultură > Istorie > Scurtă trecere în revistă a perspectivei postmoderniste
Cultură Istorie

Scurtă trecere în revistă a perspectivei postmoderniste

Scurtă trecere în revistă a perspectivei postmoderniste

Postmodernismul este datat de către scriitorii postmoderni de la începutul anilor 1960 până în prezent. Este o perioadă în care au avut loc mai multe evenimente ce au schimbat în mod esențial multe segmente culturale. Cu toate acestea, spun ei, cultura occidentală încearcă să se adapteze la aceste schimbări cauzate de evoluția fulgerătoare a tehnologiei și a științei. Mai jos sunt prezentate în mod succint câteva caracteristici ale acestei mișcări cultural-artistice.

Semnificația termenului de postmodernism și postmodernitate

Postmoderniștii sunt de părere că lumea contemporană este greu de definitiv în termeni restrictivi. Fiind vorba de multe schimbări majore, este marcată de viteza prin care mișcările sociale se petrec. Este greu să ți pasul cu o lume guvernată de evoluția tehnologică, informatizarea la scară largă și puterea tot mai mare a mass-mediei.

În prezent se crede că tranziția societăților occidentale s-a făcut simțită încă din momentul apariției economiei de tip post-industrial. Postmodernismul se anunța încă din secolul al XVII- lea (Iluminismul). Prin termenul de „postmodernist” se face referire la toți cercetătorii și intelectualii care încearcă să înțeleagă și să explice condiția societăților occidentale contemporane dintr-un cadru conceptual dezvoltat în jurul ideii de postmodernitate.

Sursa: createwebquest

Pentru aceștia termenul de „postmodernitate” se desemnează perioada istorică a ultimilor 30 de ani în care societatea occidentală s-a format așa cum o cunoaștem astăzi. Prin urmare, vorbim despre un termen ce înglobează un sens istorico-temporal precum termenii de „Ev Mediu”, „Renaștere” sau „Modernitate”. De asemenea, este de menționat faptul că prin postmodernitate nu se numește o realitate/epocă ce ar fi într-o relație de antinomie cu termenul de „modernitate”. Prefixul „post” semnifică într-un fel o trecere dincolo de, care integrează trecutul, un „dincolo” care include modernul, dar completându-l cu elemente adaptate noii situații sociale.

Prin postmodernism sunt numite caracteristicile specifice perioadei menționate mai sus, se departajează de modernism prin canalele diferite de comunicare, prin viziunea artistică diferită, prin perspectiva specifică, în care orice „margine poate să devină centru”. Postmoderniștii nu sunt antimoderni, aceștia spun că modul de manifestare cultural-artistic diferă. În postmodernitate oamenii pun accentul pe cultivarea unor valori precum promovarea drepturilor și libertăților individuale, puterea fiecăruia de a-și alege propriile principii în viață etc.

Metaficțiunea – tehnică postmodernă?

Prin termenul de metaficțiune se face referire la o tehnică prin intermediul căreia se face referire la operă în interiorul operei este așa cum spuneau William Gass sau Raymond Federman o „ficțiune despre ficțiune” sau „romanul despre roman”. Chiar dacă este asimilată cu literatura modernă și postmodernă, metaficțiunea există încă din secolul al IX-lea.

Poate fi întâlnită în cartea O mie și una de nopți sau în secolul al XIV – lea în Poveștile din Canterbury (care nu au autor) și în romanul lui Cervantes, Don Quijote (despre care am scris aici) este de asemenea un roman metaficțional. În cadrul romanului se face referire la roman, la un moment dat Don Quijote pornește în căutarea celor care îi scriu propria aventură.

Este o modalitate prin care se subminează puterea autorului, astfel fiind posibilă introducerea unor elemente neașteptate. Astfel acțiunea unei ficțiuni poate să evolueze într-un mod cu totul unic. Este și o modalitate prin care cititorul se poate distanța emoțional, prin intermediul ei se pot face anumite comentarii.

Trăsăturile principale ale postmodernismului

  • Relativismul – postmoderniștii resping existența unui adevăr universal;
  • Pentru ei greșelile și lucrurile adevărate sunt sinonime. În opinia postmoderniștilor faptele pot fi privite din prea multe perspective pentru a se putea alege o singură părere corectă;
  • Aceștia resping logica și ideea de obiectivism înțelese în mod tradițional. Preferă argumentele în locul demonstrațiilor, se poate spune că nu sunt tocmai adepții metodei științifice;
  • Autoritatea și puterea tradiționale sunt false și corupte în opinia postmoderniștilor. Acum se militează împotriva moralei religioase și a autorității seculare, revoluția lor intelectuală are scopul de a se pute ajunge la exprimarea liberă împotriva valorilor tradiționale ce încurajează discriminarea.

Literatura postmodernă

Kurt Vonnegut este considerat unul dintre cei mai valoroși scriitori ai literaturii postmoderne. Operele sale au explorat mișcarea contra-culturii, opresiunea statului și a războiului. S-a folosit des de satiră, ironie și de umorul negru în toate operele sale.

Kurt Vonnegut, sursa: The Guardian

Una dintre cele mai cunoscute romane de-ale sale este Abatorul Cinci publicat în 1969. O poveste complexă despre unele dintre cele mai odioase evenimente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Inclusiv bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.

Jorge Luis Borges se numără printre primii scriitori ai postmodernismului. Acesta fiind mai mult autor de povestiri scurte.  Borges a explorat multe idei filosofice și granițele timpului și spațiului, toate fără a lăsa cititorului vreun sentiment că citește ceva cu o anumită temă sau cu un sens cheie central.

Una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale este Biblioteca Babel, o nuvelă publicată în 1941 în care descrie o bibliotecă plină de tot ce a fost și va fi scris vreodată (ideea că „s-a întâmplat tot ceea ce s-ar putea întâmpla vreodată” este una postmodernă ). Aici sosesc vizitatori din toate colțurile lumii pentru a încerca să găsească un sens. Deloc surprinzător, nu o fac niciodată.

Concluzie

Tehnicile literare importante ale literaturii postmoderne sunt paradoxul, narațiunile nerealiste, parodia și umorul negru. Majoritatea literaturii postmoderne respinge, de asemenea, ideea unei singure teme sau a unei singure semnificații. Operele literare postmoderne sunt scrise în așa fel încât să aibă mai multe semnificații sau să renunțe complet la o temă. Această respingere a temei și a sensului se datorează adesea faptului că mulți dintre autorii și artiștii săi nu reușesc să vadă un sens singular în lumea stranie din jurul lor.