Într-o țară cu o necesitate acută de forță de muncă în anumite domenii publice, cum ar fi spitalele, poliția și pompierii, găsim o imagine contradictorie: 200.000 de posturi bugetare, plănuite și finanțate, stau neocupate. Acest paradox, la prima vedere uimitor, provoacă întrebări urgente despre eficiența și responsabilitatea instituțiilor.
Potrivit informațiilor, este vorba despre 200.000 de posturi în diferite domenii ale sistemului bugetar românesc care, deși sunt bugetate, nu sunt ocupate.
Aceasta, în ciuda necesității evidente de personal suplimentar în anumite domenii critice, cum ar fi spitalele, pompierii și poliția. Totuși, acest lucru nu afectează bugetul statului pentru că nu sunt împlată, nu se plătă să arăim pentru acest lucru. În ciuda acestui aspect, o întrebare rămâne: este rău că aceste posturi se desființează?
Anunțul a fost făcut de diferite voci, fiecare cu propriile perspective și interpretări. Unii argumentează că, mai întâi, ar trebui să se facă o evaluare a eficienței acestor posturi și că, acolo unde există un deficit de personal, cum ar fi în instituțiile de control, aceste posturi ar trebui, de fapt, majorate, nu desființate.
Acest lucru înseamnă că, în cazul unei gestionări adecvate a situației, dramele din trecut provocate de lipsa controalelor eficiente s-ar putea evita.
Modul în care se abordează problema în instituții
Un alt argument vine din partea celor care susțin că economia ar fi benefică. Aceștia estimează că România are nevoie de consolidarea fiscală pentru a menține un deficit rezonabil al bugetului de stat și a nu pierde fondurile europene. De asemenea, ei consideră că statul ar trebui să fie primul care dă exemplu în materie de cheltuieli și o bună gestionare a banilor.
În privința modului în care se abordează problema în instituții, situația diferă. Unele instituții, confruntate cu reducerea bugetelor cu sumele prevăzute pentru aceste posturi vacante, au încercat să eficientizeze procesele. De exemplu, la nivelul unei prefecturi, s-a optat pentru măsuri precum reducerea consumului de hârtie, combustibil, curent electric și optimizarea folosirii mașinilor instituției.
După acest episod, se poate observa o reorganizare instituțională în multe organizații. Una dintre măsurile adoptate de multe instituții a fost reducerea cheltuielilor cu 10%. Asta deși implementarea acestei măsuri a presupus o serie de sacrificii și compromisuri, cu scopul de a nu perturba activitatea.
În paralel cu discuțiile despre eficientizarea cheltuielilor, a existat și o analiză a organigramelor instituționale. Multe dintre acestea sunt considerate stufoase, cu multe posturi de conducere neocupate. Concret, sunt situații în care un șef de birou are nevoie de cinci posturi, însă numai patru sunt ocupate, restul fiind vacante.
Această situație se repetă la nivelul unui șef de serviciu care are nevoie de șapte posturi, dar numai cinci sunt ocupate. Același lucru se întâmplă și în cazul directorilor, care au nevoie de 15 posturi. Drept exemplu, multe dintre aceste organigrame sunt create pentru sinecuri și vor dispărea.
Mai apoi, problema cea mai mare pare să fie aceea că aceste posturi pot dispărea din instituții esențiale unde ar fi nevoie de personal suplimentar. În ciuda acestor provocări, se pare că procesul de eficientizare și reorganizare a instituțiilor este în plină desfășurare. Acest lucru înseamnă că situația posturilor vacante continuă să evolueze și să afecteze peisajul muncii în România.
