Maya a fost o civilizație precolumbiană puternică, care s-a dezvoltat în perioada 600 d.Hr.-800 d.Hr. Mayasii foloseau un alfabet și aveau un limbaj complex care includea pictograme. Ei au produs cărți care poartă denumirea de codice (culegeri de texte vechi). Speriați că le-ar putea influența misiunea, misionarii franciscani din Spania secolului al XVI-lea au distrus aproape toate codicele în timpul colonizării Americii de Sud.
Cele trei codice care au supraviețuit sunt denumite după orașele în care sunt păstrate: Dresda, Paris și Madrid. Mult timp s-a crezut că sunt făcute din fibre de agave, dar în 1910 s-a descoperit că sunt făcute din scoarță de smochin. Au fost scrise pe suluri lungi și pliate în stil acordeon pentru a putea fi păstrate. Codicele conțin informații despre ritualuri, astronomie, astrologie și religie.
Cel mai probabil, cărțile au fost scrise în secolul al XII-lea, adică în ultimii ani ai culturii Maya. Există posibilitatea să fi fost copiate după cărți mai vechi. Codicele conțin date pentru ritualuri, de obicei legate de evenimente astronomice. De asemenea, conțin descrierile unor zeități, precum și liste de numere care le permiteau mayașilor să prezică eclipsele, fazele lunii și mișcarea planetelor Venus și Marte.
Codexul din Dresda
Codexul din Dresda este cea mai completă dintre cărțile care au supraviețuit. În 1739, a fost preluată de la un colecționar și a ajuns la Biblioteca Regală din Dresda. A fost scrisă de opt scribi diferiți în perioada 1000 d.Hr și 1200 d.Hr. Lucrarea vorbește în principal despre astronomie: calendare, agricultură și profeții.
O parte a codexului tratează domeniul medicinei. În timpului celui de-al doilea război mondial, Codexul din Dresda a suferit pagube după stingerea unui incendiu. În prezent, pentru studierea codexului, se folosesc reproducerile făcute înainte de război.
Codexul din Paris
Codexul din Paris a fost achiziționat de Biblioteca Națională din Paris în 1832. A fost reprodus prima dată în 1835. Desenele s-au pierdut, dar amprentele litografice s-au păstrat în Biblioteca Newberry, Chicago. Codexul a devenit cunoscut în 1859, după ce savantul Leon de Rosny l-a descoperit în Biblioteca din Paris.
Este format din fragmentele a unsprezece pagini și datează din perioada clasică târzie (600-900 d.Hr.). Conține informații despre ceremonii, astrologie, astronomie, zeități și spirite.
Codexul din Madrid
Codexul din Madrid se găsește în Museo de America, Spania. După ce a ajuns în Europa, a fost separat în două părți și s-a crezut că este vorba despre două codice diferite. Cele două părți se numeau „Troano” și „Cortesanius” și au fost reunite în 1888.
Codexul datează din 1400 d.Hr. și a fost făcut de nouă scribi. Conține informații despre zeitățile mayașilor și ritualurile Anului Nou. De asemenea, conține o secțiune despre activitățile cotidiene ale mayașilor: fabricarea ceramicii și vânătoarea.
