Primăvara anului 1940 este una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei poloneze, căci zeci de mii de soldați și academicieni au fost uciși fără milă de trupele sovietice NKVD. Sângerosul eveniment a rămas în istorie drept Masacrul de la Katyn, o amintire înfiorătoare care a lăsat o lume întreagă în doliu.
Masacrul de la Katyn pus la cale de călăul preferat al lui Stalin, cu peste 20.000 de ucideri
Acțiunile Armatei Roșii din Pădurea Katyn au fost bine puse la punct sub conducerea călăului Vasily Blokhin, unul dintre comandanții preferați ai lui Stalin, un bărbat cu sufletul plin de păcate, ale cărui victime nu au avut nicio scăpare. Om cu sânge rece, ucidea fără remușcări, iar acțiunile sale i-au adus respectul și admirația conducătorului său, care l-a răsplătit pentru iscusința cu Ordinul Lenin. Nu mai puțin de 20.000 de oameni au murit chiar sub ochii săi, iar alte zeci de mii au fost uciși de ceilalți sergenți pe care îi avea în comandă.
Masacrul de la Katyn nu a rămas neobservat de celelalte puteri importante ale lumii, însă Uniunea Societică și-a asumat târziu responsabilitatea pentru cele întâmplate. Cei învinovățiți inițial au fost naziștii, armele folosite pentru crimele înfiorătoare fiind de origine germană.
22.000 de morți și un singur supraviețuitor: Eugenjusz Komorowski
Lista celor 22.000 de polonezi omorâți de NKVD pare parcă fără sfârșit și pătată cu mult sânge, însă masacrul și-a avut un singur supraviețuitor, care a trăit mai departe să spună această poveste îngrozitoare. Numele său este Eugenjusz Komorowski, iar în anul 1974 a decis să vorbească despre coșmarul prin care el și camarazii săi l-au trăit pe propria piele. Bărbatul a publicat o carte autobiografică intitulată „Night Never Ending” (trad.rom: „Noaptea fără sfârșit”), o dovadă a cruzimii și a faptelor de nedescris ale sovieticilor.
Unitatea din care făcea parte maiorul Komorowski a fost capturată de trupele roșii în apropiere de localitatea Grodno, la începutul lunii Aprilie a anului 1940. Chiar dacă Armata sovietică ocupase deja Polonia în anul precedent, se pare că această reușită nu a fost suficientă pentru Stalin, care era în stare de orice pentru a-și demonstra supremația. Victimele acestei capturi urmau să aibă o soartă cumplită, decisă fără pic de milă. Imediat ce polonezii au fost capturați, trupele rusești i-au păstrat sub atentă observare până când au sosit sergenții NKVD, o grupare secretă a securității sovietice, ai cărei membrii erau personal investiți și aleși de Stalin.
Soldații polonezi au fost mutați inițial la Tarnopol, iar de acolo au ajuns la ultima lor destinație: tabăra sovietică Kozelsk, unde a început un coșmarul lor de nedescris în cuvinte.
Interogări și tortură. Sovieticii au încercat să-și impună doctrina comunistă asupra soldaților polonezi
Inițial, acțiunile trupelor secrete rusești au fost orientate spre reeducarea prizonierilor, însă eforturile lor nu au avut izbândă. Trupele NKVD au încercat să-i îndoctrineze pe polonezi cu ideile lor comuniste, dar aceștia s-au opus vehement, susținând până în ultima clipă valorile democratice după care își ghidau viața. Sovieticii erau însă foarte deciși în acțiunile lor, așa că cu cât refuzau mai mult soldații ostatici să accepte învățăturile lor, cu atât erau și mai mult expuși acestora. Unele dintre cele mai folosite practici erau filmele de propagandă și discursurile politice despre ideologia comunistă, care erau difuzate timp de ore întregi audienței captivate.
Cea mai grea soartă au avut-o însă soldații și ofițerii care de-a lungul anilor au părăsit Polonia pentru diverse scopuri. Aceștia erau interogați și torturați pentru informații, iar supraviețuitorul Eugenjusz Komorowski se pare că a fost unul dintre aceștia. El își finalizase studiile în Marea Britanie și Belgia, așa că nu a scăpat de acest tratament îngrozitor al trupelor sovietice.
Ofițerii NKVD l-au acuzat mai apoi de spionaj. Conform spuselor acestora, Komorowski ar fi fost plecat în țările amintite mai sus pentru a servi Guvernul polonez și nu pentru a studia. Interogatoriul la care a fost supus a fost unul îngrozitor, care a durat nu mai puțin de trei zile fără pauză.
Prin intermediul relatărilor sale dureroase și publicate mai târziu, maiorul Komorowski a povestit întreg procesul la care a fost supus de sovietici. Bărbatul a fost ținut captiv într-o cameră în cele trei zile, fără mâncare, apă sau somn. Ofițerii ruși se ocupau să rămână treaz, iar atunci când acesta refuza să le ofere informații, îl băteau fără milă. Se pare că scopul lor final era să obțină o mărturie din partea lui, lucru care însă nu s-a întâmplat. Mulți dintre colegii săi de suferință au spus orice le-a fost solicitat, chiar dacă afirmațiile erau false în totalitate, doar pentru a scăpa de chinul la care erau supuși. Ce nu știau ei însă era faptul că nimeni nu va scăpa cu viață din acea tabără a morții, așa că sacrificiul lor era în zadar.
După ce au reușit să obțină mărturii mincinoase din partea soldaților polonezi, trupele NKVD nu s-au oprit aici. I-au pus pe aceștia să dea declarații în scris pentru cele spuse, iar pe unii dintre ei i-au obligat chiar să recunoască că au lucrat și împotriva Uniunii Sovietice. Scopul eforturilor era unul simplu: șantajul. Aceste informații urmau să fie divulgate ulterior Guvernului polonez, iar ei ar fi fost considerați trădători și ar fi riscat să piardă tot ce aveau. Singura soluție oferită de sovietici era ca acești bărbați să-și convingă colegii de unitate să facă aceleași confesiuni mincinoase, cu promisiunea că declarațiile lor vor rămâne secrete.
Soldații care au căzut în plasa acestor promisiuni însă nu știau un lucru: sovieticii nu au intenționat niciodată să le dea drumul, iar ei au fost victimele fără vină ale propriilor minciuni. În momentul în care și-au semnat declarațiile, ei și-au iscălit, de fapt, sendința la moarte.
Soldații polonezi au fost transportați în Pădurea Katyn, care le va servi drept mormânt
După ce tot acest proces a fost finalizat și trupele NKVD au obținut declarațiile pe care le voiau, polonezii au fost transportați cu trenul în apropierea orașului Smolesnk, în pădurea Katyn. Masacrul era pe care să înceapă, iar ostaticii nu mai aveau nicio scăpare.
Sovieticii i-au condus pe polonezi până în adâncul pădurii, unde se afla un șanț săpat în prealabil. Au fost apoi aliniați în fața acestuia, cu capetele acoperite și mâinile legate la spate. Ofițerii NKVD au deschis fără milă focul de armă asupra lor, iar corpurile neînsuflețite erau apoi aruncate în groapa din spatele lor. Gloanțele erau ațintite exact în direcția capului, așa că victimele mureau pe loc, fără să verse prea mult sânge sau să se chinuie. Moartea lor era scurtă, violentă și rapidă, căci sovieticii nu-și permiteau să piardă niciun glonț și nici timp.
Eugenjusz Komorowski a supraviețuit masacrului sovietic
Eugenjusz Komorowski a fost și el împușcat în acest fel, însă cumva încă răsufla. A fost aruncat în șanțul care acum era loc de veci pentru sute de polonezi și a leșinat, dar sovieticii nu știau un lucru: el respira, iar sângele cald încă îi curgea prin vene și-l păstra în viață. Glonțul care era menit să-l ucidă i-a ajuns în umăr și nu în cap, iar acest lucru l-a cruțat de la moarte.
Și-a revenit în fire când trupele sovietice își terminaseră sarcina macabră din ziua respectivă. Era întins într-o groapă alături de alte sute de trupuri neînsuflețite, toate ale camarazilor săi.
Singurul său impuls a fost să fugă, însă frica îi amuțise corpul. În cele din urmă și-a adunat puterile și a reușit să iasă din șanț, iar apoi s-a furișat din tabăra sovietică. A mers fără oprire, iar salvarea lui au fost câțiva ofițeri germani care patrulau prin împrejurimi. Aceștia l-au ajutat cu rana sa din umăr și i-au oferit adăpost, iar mai apoi l-au eliberat și l-au ajutat să scape cu viață din coșmarul pe care îl trăise.
Eugenjusz Komorowski este singurul supraviețuitor al Masacrului de la Katyn și singurul care a depus vreodată mărturie împotriva Uniunii Sovietice pentru faptele lor monstruoase. Abia după 30 de ani de la cele întâmplate a îndrăznit să povestească lumii întregi, deschizându-și propriile răni pentru a-și scrie cartea. În cele din urmă rușii au fost obligați să-și asume responsabilitatea pentru cele întâmplate, dar cu ce folos? Războiul deja se terminase, iar victimele lor erau deja acoperite de pământ și de trecerea nemiloasă a anilor.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Banca Transilvania oferă clienților câștiguri uimitoare. Înscrierile sunt doar până pe 31 iulie! Iată ce trebuie să faci!
