Monden > Diverse > Istorie > Anubis, zeul morții și protectorul celor trecuți în neființă. Legenda divinității șacal a egiptenilor
Istorie

Anubis, zeul morții și protectorul celor trecuți în neființă. Legenda divinității șacal a egiptenilor

Anubis, zeul morții și protectorul celor trecuți în neființă. Legenda divinității șacal a egiptenilor

Anubis se numără printre cei mai vechi zei ai Egiptului Antic, întruchipat sub forma unei ființe înzestrate atât cu o latură umană, cât și cu una monstruoasă. Divinitatea cu cap de șacal, după cum i-a rămas imaginea în izvoarele istorice antice, a fost lăudată secole întregi pentru puterea și abilitățile sale.

Numele său a fost transmis în prezent prin intermediul culturii grecești, care l-a tradus sub forma de Anubis. La origini însă, numele său ar fi fost cunoscut celor care l-au slăvit sub forma de „Anpu” sau „Inpu”.

Nașterea zeului șacal, născut din incestul lui Osiris și al lui Nephthys

Originea zeului este una neclară, istoricii având până în acest moment două ipoteze în ceea ce privește venirea sa pe lume. Prima este că Anubis ar fi fost fiul Set, zeul deșertului, al violenței și al hazardelor naturale, în timp ce a doua îl atribuie primei familii de zei din Egiptul Antic.

Reputația sa de zeu al morții i-a fost atribuită și datorită aspectului său exterior. În perioadele de demult, șacalii erau ființe ale nopții care profanau mormintele egiptenilor, distrugându-le și dezgropând corpurile celor decedați. În consecință, Anubis era considerat protectorul celor morți și ale locurilor sale de vezi, fiind înzestrat cu puterea de a controla forțele incontrolabile ale acestor animale sălbatice.

Conform legendelor egiptene, după ce Pământul a fost creat, Zeii Geb și Nut, primele divinități ale lumii, s-au unit și au adus pe lume 4 moștenitori: Osiris, Isis, Seth și Nephthys. Dintre aceștia, cel dintâi fiu, Osiris, a devenit conducătorul lumii, alături de soția și sora sa, Isis, în timp ce frații lor au trăit alături de ei. Anubis s-a născut din incest, fiind fiul lui Osiris și al lui Nephthys, zeița aerului și gardianul familiei. Pentru a aduce pe lume un fiul, aceasta a fost nevoită să apeleze la un șiretlic pentru a-și seduce fratele. L-a lăsat să bea alcool după pofta inimii, apoi s-a transformat în Isis și l-a determinat să-și unească corpurile.

Anubis nu s-a bucurat însă de prezența mamei sale în copilărie. După ce l-a născut, Nephthys l-a abandonat și l-a lăsat în grija surorii sale, Isis, care i-a purtat de grijă după cum a putut mai bine și i-a oferit și numele. Locul fiului nelegitim al lui Osiris nu era însă pe Pământ, așa că s-a decis că cel mai bune pentru el ar fi să trăiască în abis.

Anubis îl readuce la viață pe Osiris și-și câștigă rolul de călăuzitor al celor morți

Se pare totuși că zeul nu și-a disprețuit familia pentru faptul că l-a alungat, iar atunci când Seth l-a tăiat în mii de bucățele pe Osiris, Anubis a fost cel care a ajutat-o pe Isis să-i reconstruiască corpul. În timp ce mama lui adoptivă îi aduna rămășițele zeului, fiul lor adoptiv le purifica și le dăruia din nou viață, făcându-le un întreg. El s-a ocupat și de îmbălsămarea și mumificarea corpului celui decedat, ritual menit să asigure prezervarea simțurilor acestuia în viața de pe Celălalt Tărâm.

O altă legendă care face referire la același episod mitologic îi are drept protagoniști pe Anubis și pe Seth, care au dus o adevărată luptă pentru rămășițele lui Osiris. După ce Stăpânul Lumii a fost adus înapoi pe tărâmurile sale de baștină de către Isis, zeul șacal a fost însărcinat cu păzirea trupului acestuia neînsuflețit. Seth a aflat însă de planul surorii sale și a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-l distruge și a scăpa de amenințarea revenirii lui.

În timpul procesului de mumificare, corpul lui Osiris a fost păstrat într-un șezământ sacru pe care egiptenii îl numeau wahet. Ziua era păzit de Anubis, însă în momentul în care noaptea punea stăpânire peste Egipt, acesta se retrăgea și îl lăsa pe tatăl său în paza gardienilor. În cele din urmă, Seth a pus la punct un plan prin care să fure trupul decedatului. S-a transformat în Anubis și a trecut de cei care-l supravegheau, apoi a fugit cu corpul acestuia.

Nu a apucat să ajungă însă foarte departe, căci zeul șacal i-a găsit imediat urma. Seth s-a transformat într-un bivol, motiv pentru care a fost închis în Saka. A reuși să scape și și-a continuat planul, decurgând la aceeași strategie. Scenariul s-a repetat, de data aceasta însă fratele lui Osiris preschimbându-se într-un pisică uriașă. Și de data aceasta a fost prins și capturat, iar drept pedeapsă pentru nesăbuința sa a fost ars cu un fier încins. Astfel, legendele spun că așa au luat naștere leoparzii, care și-au căpătat petele negre pe blană.

Implicarea lui în aducerea la viață a celui care a fost Stăpânul Lumii i-a conferit un nou statut în rândul celor divinizați de egipteni. De la statutul său de zeu al morții a devenit călăuzitorul și protectorul sufletelor

Rolul lui Anubis în mitologia egipteană

Anubis, zeul morții și protectorul celor trecuți în neființă. Legenda divinității șacal a egiptenilor

Dacă nașterea zeului și originea acestuia sunt un mister, neclaritățile despre figura lui continuă și atunci când vine vorba de rolurile pe care le-a îndeplinit în calitate de zeu. Inițial, a fost cunoscut drept zeul morții, însă după ce Osiris a devenit Stăpânul Lumii de Dincolo, îndatoririle sale s-au schimbat. A devenit călăuzitorul sufletelor spre Duat, care semnifică tărâmul de dincolo în mitologia egipteană.

Astfel, Anubis a devenit protectorul celor care treceau în neființă, având putere atât asupra corpurilor pământene ale acestora, precum și asupra sufletelor care urmau să treacă în viața de apoi. Egiptenii îl considerau și zeul mumificării, fiind slăvit în special de preoți datorită rolului esențial pe care l-a jucat în învierea lui Osiris. După ce un membru al unei familii trecea în neființă, rudele sale se rugau la zeul șacal pentru purificarea sufletului acestuia și liniște în viața de apoi.

Legendele spun că Anubis îi conducea în barca sa pe cei morți până la porțile Duatului. Acolo, cu ajutorul balanței sale, el le cântărea inimile în opoziție cu pana zeiței Maat, care i-a fost dată în grijă. Astfel, se decidea soarta veșnică a acestora. Judecata de apoi a egiptenilor nu implica noțiuni precum Raiul și Iadul, ci în viața de apoi pășeau doar cei care erau demni de ea, în funcție de faptele săvârșite în timpul vieții. Dacă inima celui trecut în neființă era mai grea decât pana, sufletul său era consumat de Ammit, fiind astfel distrus. În cazul fericit, când inima cântărea întocmai cât pana adevărului, celui judecat i se permitea accesul în Lumea de Dincolo și-și câștiga dreptul să ducă o viață veșnică.

Reprezentarea lui Anubis în cultura egipteană

Mai presus de orice, egiptenii își prețuiau strămoșii și persoanele dragi trecute în neființă. Această atitudine a lor față de cei trecuți în neființă i-a determinat să acorde o atenție deosebită lui Anubis, care s-a dovedit că este una dintre cele reprezentate zeități în arta funerară antică.

Cu toate acestea, un lucru nu este clar: care este motivul pentru care zeul șacal nu s-a bucurat de un templu al său, ci doar de reprezentații artistice, cum ar fi picturi sau statui.

Surse folosite pentru acest material: Cleopatra Egypt Tours, Mythopedia, Egyptian Museum,